Școala de Informatică Economică din A.S.E.

L-am întâlnit la o sesiune de studiu a profesorului Nicolae RACOVEANU, într-o sală a Institutului de Petrol și Gaze, din clădirea aflată undeva pe o străduță din spatele Sălii DALLES, unde peste ani avea să fie sediul CUB – Centrul Universitar de partid București, unde aveam să fac de permanență de multe ori.
Am citit câțiva ani mai târziu cartea profesorului Leon LIVOVSCHI referită prin:
Leon LIVOVSCHI - Bazele informaticii, Editura Albatros, Colecția Lyceum, București, 1979, 470 pag. La acea sală se citeau capitole din cartea referită prin:
Lotfi A. ZADEH, Elijah POLAK - Teoria sistemelor, Editura Tehnică, București, 1972, 520 pag.
Profesorul LIVOVSCHI a mai scris și alte cărți referite prin:
Leon LIVOVSCHI - Scheme logice, Editura Tehnică, București, 1986, 277 pag.
Leon LIVOVSCHI, Horia GEORGESCU - Sinteza și analiza algoritmilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, 458 pag.
Leon LIVOVSCHI, Horia GEORGESCU - Sinteza și analiza algoritmilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, 459 pag.
Leon LIVOVSCHI - Bazele informaticii, partea I, limbajul FORTRAN. Scheme logice, Facultatea de Matematică, Lito Universitatea București, 1976. Nicolae TEODORESCU, Leon LIVOVSCHI - Bazele informaticii, Editura didactică și pedagogică, București, 1981, 255 pag.
Leon LIVOVSCHI - Circuite cu contacte de relee, Editura Academiei RSR, București, 1968
L-am inclus aici la Școala de Informatică Economică pe marele profesor Leon LIVOVSCHI pentru că prin cărțile sale prezente în bibliotecile ASE, care au fost consultate cu perseverență de generații și generații de studenți ai Secției de Informatică Economică, el a contribuit la dezvoltarea Informaticii Economice în ASE. Multe dintre cărțile colegilor mei din Catedra de Cibernetică Economică au avut la bază ca surse de inspirație aceste cărți, cărți care au fost incluse în bibliografiile multiplicate la Lito ASE.
Am în mână cartea referită prin:
Leon LIVOVSCHI - Scheme logice. Semnificație, elaborare, verificare, testare, Editura Tehnică, București, 1976, 277 pag. Cartea are la paginile 273-277 o bibliografie formată din 65 de titluri, din care 10 sunt titluri ale unor cărți de autori români, iar 3 dintre acestea sunt lucrări de-ale sale.
Cartea are o prefață, paginile 3-8 și 6 capitole, după cum urmează:
Capitolul 1 de la paginile 9-31, intitulat Evoluția unui calculator și schemele logice, prezintă calculatorul electronic din punct de vedere al automatelor. Sunt prezentate schemele logice și evoluția lor. Am apreciat spiritul practic al autorului, care are la bază o vastă experiență în domeniul descrierii algoritmilor.
Capitolul 2 de la paginile 32-67, intitulat Calculabilitatea și recursivitatea, este un capitol care privește altfel calculatoarele decât prin prisma descriptivismului ingineresc. Sunt abordate mașinile TURING, se vorbește despre recursivitate, despre funcții recursive și despre probleme algoritmic nerezolvabile.
Capitolul 3 de la paginile 68-112, intitulat Tabele de decizie, prezintă concepte de bază și pornind de la situații concrete, din aproape în aproape se dezvoltă întreaga teorie care stă la baza simplificării arborilor de decizie, cu efecte deosebit de importante în scăderea complexității programelor. Ceva mai târziu am întâlnit o abordare practică a tabelelor de decizie în elaborarea programelor COBOL performante și am apreciat ceea ce învățasem la vremea respectivă din cartea aceasta.
Capitolul 4 de la paginile 113-190, intitulat Transformarea, structura și elaborarea schemelor logice, prezintă elementele care stau la baza îmbunătățirii schemelor logice de la subcapitolul 4.9, intitulat Optimizarea schemelor logice. Foarte multe dintre elementele prezentate de autor aici sunt deosebit de utile programatorilor care doresc să facă agregări de scheme logice, nu doar simple concatenări. Autorul propune un procedeu analitic de verificare a schemelor logice, în vederea obținerii de rezultate complete și corecte. Consider că a ajuns la concluzia corectă, și anume că elementele experimentale sunt esențiale în construirea de scheme logice de calitate. Nu am folosit aici termenul de corectitudine a schemei logice.
Capitolul 5 de la paginile 191-239, intitulat Verificarea corectitudinii programelor, prezintă o abordare bună a problemei corectitudinii ca domeniu al cercetării matematice. Faptul că în bibliografie se află o lucrare a lui Zohar MANNA mi-a dat certitudinea că autorul are o viziune cuprinzătoare a problemei, viziune ce depășește domeniul limitat la evidențierea corectitudinii programelor pe singurul exemplu al implementării algoritmului lui EUCLID. Și aici este abordată problema verificării automate a corectitudinii programelor, ceea ce mi-a adus aminte atunci de un articol dedicat acestui subiect, pe care l-am găsit la Biblioteca de informatică de la etajul 7 al Centrului de Calcul al ASE, articol publicat în Acta Informatica, articol care m-a impresionat profund și m-a determinat să urmăresc produse software destinate verificării automate a programelor FORTRAN sau COBOL de complexitate ceva mai mare decât media, lucru ce nu s-a întâmplat până în 2015.
Capitolul 6 de la paginile 240-272, intitulat Testarea programelor, este o abordare a testării exact așa cum trebuie, căci programatorul trebuie să găsească lucruri concrete despre testare într-o carte, iar Leon LIVOVSCHI oferă exact acest lucru. Analiză statică a programelor face orice programator. Am apreciat și atunci, în 1986, dar și acum, abordarea profundă de către autor a problemei testării, iar cine are curiozitatea să vadă cum inteligența artificială testează software va avea surpriza că seturile de date de test, acum în anul 2026, se construiesc pe principiile enunțate de LIVOVSCHI în subcapitolul 6.4. Ceea ce era doar un deziderat legat de testarea simbolică în cazul produselor software de mare complexitate, acum deja a devenit realitate și cine ar dori să aducă unele completări subcapitolului 6.6 are destulă materie primă în ziua de azi.
Leon LIVOVSCHI era inginer la bază, fiind absolvent al Facultății de Electromecanică la Politehnica din București, promoția 1945, la 24 de ani, dar și absolvent al Facultății de Matematică-Fizică de la Universitatea București, la vârsta de 41 de ani. Leon LIVOVSCHI are două doctorate, unul în inginerie la 41 de ani cu teza ”Sinteza mecanismelor automate cu aplicații la mecanismele pneumatice și hidraulice” și altul în matematică cu teza ”Circuite cu contacte de relee ”, la vârsta de 49 de ani. Prin rezultatele sale remarcabile ca informatician s-a integrat în condiții excelente în grupul profesorilor matematicieni de formație clasică pură, de la Facultatea de Matematică și Informatică de la Universitatea București. Am văzut cum matematicienii din jurul lui se purtau și-i vorbeau. Valoarea este valoare de oriunde ar veni, iar rezultatele sunt cele care impun valoarea. Sunt sigur că alții de valoarea sa ar fi făcut multă vâlvă și ar fi lăsat nori de praf când treceau, numai că pe Leon LIVOVSCHI îl preocupa munca lui de cercetare, ca om între oameni, mai ales în raporturile lui cu tinerii absolvenți din zona informaticii.


(03 octombrie 2026 Mahalaua Vitanului)