|
Spectacolele pe stadioane in mod traditional au apartinut acelor mari cantareti in stare de a mobiliza zeci de mii de spectatori care sa vina sa-i vada, platind un pret destul de mare pe bilet. Asa a fost vorba in Romania de venirile lui Michael Jakson, Metallica si .... cand a venit la Cluj-Napoca Byonce a plouat si totul a fost un fiasco.
S-a mai incercat si alte situatii dar stadioanele au ramas goale. dar nu despre aceste spectacole vreau sa vorbesc acum, ci despre spectacolele de pe stadioane de pe vremea lui Ceausescu. O minte diabolica a sugerat unei alte minti diabolice ca masele ar admira desfasurari de forte pe marele stadion al republicii din Bucuresti. Zis si facut. Spectatorii erau adusi de la ora 10 la spectacolul care incepea la ora 19. Nu WC, nu apa, nu mancare. Doar se astepta, grupati pe sectoare, pe institutii cu activisti cu tot. Pe la 14 veneau tinerii pe terenul de fotbal al stadionului si ocupau si ei pozitiile. Asteptau destul de disciplinati. Pe la 16 apareau actorii. Erau si niste moderatori care tineau hartii in maini si gesticulau aratand ce trebuie sa faca cei din tribuna principala, care aveau o misiune grea. Ei aveau niste panouri colorate care expuse intr-un anume fel conducea la aparitia spre privitori a textelor placute familiei Ceausescu, a stemelor tari si partidului si ceva mai tarziu chiar a chipului mult preaiubitului conducator... cand in tribuna de oaspeti veneau ei, adica el, ea si ailalti, incepea spectacolul. Totul era inregistrat pe banda si chiar si aplauzele erau inregistrate. Se mima totul. Versuri dedicate lui, versuri dedicate ei, (pe care nu le-am scris eu) scrise de tot felul de catelandri si lingai, rasunau spre patru zari. Se canta si se dansa. Erau si dansuri tematice importate de la coreeni. Erau mari miscari de mase, bine dirijate, care formau un angrenaj perfect, de admirat daca era folosit altfel, nu asa aiurea. Cand se termina sistemul de defluire era pus la punct si la toate colturile de strada era bere straina cu 25 lei sticla, rece si atat de buna ca uitai de unde vi si mai ales prin ce su[plicii ai trecut intre orele 10 si 22. Intr-un an de 23 august a plouat groaznica si bietii spectatori, artisti si tinerii de fundal au patimit ca pentru 30 de neamuri. Unii din corul Madrigal au scos umbrelele dar s-a gasit un ins care a venit pe sest si le-a smul din mana, de-i ploua pe nefericiti, de parca gresisera cuiva cu ceva. Televiziunea a transmis acea situatie imposibila. dar a doua zi, la televizor un crainic a zis ca LA CEREREA TELESPECTATORILOR se reia spectacolul. Si s-a reluat, de parca n-a fi fost de ajuns ca o seara a fost irosita degeaba, s-a continuat supliciul si in sfanta zi de duminica, parca. Se montau pe fundalul stadioanelor niste coloane, niste arcade si portrete mari. Se creea o atmosfera solemna, pe care numai in operele wagneriene am intalnit-o. Spatialitatea era bine stuudiata din punct de vedere regizoral si nu am mirari ca aspectul grandios are radacini cu ceea ce faceau inainte de razboi nemtii pentru a-l adula pe conducatorul lor. Poate si vazand decorurile de la operele lui Wagner si aducandu-mi aminte de ceea ce am trait pe stadioane, am mari rezerve de a urmari inregistrari, chiar daca sunt celebre, din operele lui Wagner. Arcade, coloane, imensitate, voci liniare si muzici ritmate din tobe si trompete. |