In anul 2008 am demarat procedura de depunere a lucrarii MANAGEMENTUL CALITATII APLICATIILOR INFORMATICE, ralizata de mine impreuna cu Ghrorghe NOSCA si Marius POPA. Din punctual meu de vedere, era o lucrare originala, intrucat:
- Avea la baza rodul unei activitati de cercetare in echipa de cativa ani
- Erau acolo modele proprii construite de noi si mai ales, verificate
- Dezvoltasem ideea conform careia calitatea insemna totul, adica datele de intrare, produsul software ca atare dar si rezultatele finale; nu se lasa nimic la intamplare, asa cum se obisnuieste de cele mai multe ori, lasandu-i pe beneficiari sa introduca date de test sau sa populeze bazele de date
- Realizasem o documentare la zi si fusesera selectate cu grija toate lucrarile incluse in bibliografie
- Chiar noi aveam suficiente lucrari ale noastre publicate, avand suficiente argumente care sa justifice elaborarea unei lucrari de o asemenea anvergura.
Avand credinta ca va fi un succes, am demarat procedurile de a face tot ceea ce e necesar pentru a avea in timp util toate piesele necesare ce insotesc lucrarea pentru a fi evaluate. Am obtinut discutarea in catedra, au fost nominalizati recenzori oficiali de la care am primit referatele. Surpriza! Tocmai de unde ne asteptam mai putin, de acolo a venit franarea intregului demers. Cineva si-a dorit sa participle la competitive si pentru a-si creste sansa a impus ca Senatul ASE sa dea recomandare, adica urmatorul Senat, caci cel in care s-ar fi obtinut acea recomandare in timp util, trecuse de cateva zile. Am obtinut totusi un aviz dar cine trebuia sa aiba dosarul OK a avut si echipa noastra desi a trimes dosarul si lucrarea, era pe pozitie bizara. Cand ai tot ce-ti doresti, cauti sa ai si mai mult. Acolo a fost o ambitie, nimic mai mult.
In anul urmator, cu lucrarea STRUCTURI DE DATE am reluat procedura. Am obtinut toate avizele si toate referatele si am depus documentatia pentru domeniul INFORMATICA, iar dupa evaluare am fost anuntati ca rezultatul ne-a fost favorabil, obtinand premiul TUDOR TANASESCU pe anul 2009, premiul ce ne-a fost decernat in 16 decembrie 2010 în Aula Academiei Romane de insusi presedinte, academicianul Ionel HAIDUC. Cei trei coordonatori au primit diplome si ceva bani. La cateva zile, au fost tiparite diplome de catre asociatia INFOREC si toti autorii au primit diplome care aratau ca au lucrat la o carte ce a primit premiul Academiei Romane.
In acest fel s-a incheiat un capitol important din munca de echipa si mi-a aratat ca daca cineva isi propune ceva si munceste serios pentru a realza acel ceva, cu siguranta va reusi, exact asa cum am procedat noi, toti avand clar obiectivul urmarit, stiind fiecare exact ce are de facut, respectand regulile jocului ce duc la obtinerea unui produs unitar, de calitate si mai ales original.
A fost prilejul ideal de a ne arata noua insine ca fiind motivati, lucrand serios si acceptand idea lucrului in echipa, rezultatul nu este decat unul foarte temeinic. Este acea autoexigenta care apare la fiecare in momentul in care vine cu un material sa-l propuna spre analiza colegilor pentru care are un respect special. Adica nu vine cu orice, vine cu un capitol citit, documentat, verificat si mai ales incluzand cat mai multe lucruri originale. Si echipa a fost numeroasa, a avut in componenta profesori, student, cercetatori raspanditi in toata tara, pentru ca dorinta mea a fost sa includa pe cei mai buni specialisti care activeaza in domeniul structurilor de date din toata tara si nu numai, dovada este participarea unui profesor din ASEM Chisinau.