INTRODUCERE

Obiectivul meu este sa prezint acum evolutia informaticii economice din Academia de Studii Economice, de-a lungul unei jumatati de secol, asa cum am trait-o si cum am simtit-o eu. Este totul vazut cu ochiul unuia care a fost implicat mai intai ca student si mai apoi ca asistent, lector, conferentiar si in cele din urma ca professor in tot ce a insemnat acest domeniu ca executant dar si ca participant la decizie. Necesitatea acestui demers este data de:
- perisabilitatea marturiilor care evidentiaza cum au decurs evenimentele;
- raspandirea prea mare a documentelor;
- estomparea in timp in memoria actorilor principali a ceea ce s-a intamplat;
- premisa falsa ca toate meritele apartin generatiilor care urmeaza;
- trecerea pe planul al doilea a preocuparilor pentru cunoasterea trecutului;
- dezechilibrul intre importanta viitorului in defavoarea trecutului;
- absenta activitatii de colectare a dovezilor privind maretia trecutului;
- faptul ca se raresc cei care au contribuit la construirea edificiului;
- cunoasterea trecutului pentru a consolida prezentul informaticii economice si pentru a defini viitorul acesteia;
- enumerarea unor fapte ca in viitor sa stea la baza scrierii unei istorii a informaticii economice, ca lucrare profund stiintifica;
- bogatia de material si evenimente care au definit domeniul in fiecare etapa, ceea ce a dus la o dezvoltare permanenta in plan calitativ;
- existenta sansei confruntarii de idei, asigurand astfel o reflectare cat mai aproape de adevar a ceea ce a fost in vremurile de demult;
- dialogurile cu fostii studenti din generatiile de acum multe decenii, cu care eu am tinut legatura;
- obligatia mea de a valorifica tot ceea ce stiu ca martor si actor in timpul care s-a scurs.
Mijloacele folosite pentru atingerea acestui obiectiv vizeaza:
- inventarierea materialelor, documentelor de care dispun;
- discutii cu colegii care au traversat cele cinci decenii;
- identificarea de documente oficiale privind momentele de rascruce;
- solicitari de cursuri si alte documente celor care au slujit si slujesc informatica economica;
- crearea formatului digital pentru materialele considerate de mine importante;
- stocarea documentelor si cartilor in vederea realizarii in viitor a unui muzeu al informaticii economice in departamentul de Informatica si Cibernetica economica;
- analiza materialelor in vederea plasarii corecte a lor in timp;
- efectuarea unei sinteze a evenimentelor cu character repetitiv, pentru a obtine o imagine cat mai clara legata de esenta semnificatiei lor;
- confruntarea mai multor pareri, pentru a diminua ponderea elementelor incarcate de subiectivism;
- detasarea de acea atitudine partinitoare care deformeaza realitatea, infrumusetand-o pe alocuri si colorand-o in roz exact acolo unde nu este cazul;
- pastrarea unui echilibru in a da importanta reala unor fapte, documente, persoane care au marcat dinamica informaticii economice;
- alegerea selectiva, dupa criterii explicit enuntate a acelor aspecte care s-au dovedit perene si care au contribuit in mod real la evolutia ascendenta a calitatii absolventilor informaticieni, indifferent de cat de rele au fost conditiile;
- compararea de opinii si selectarea pe propria-mi raspundere a acelei variante pe care am asociat-o cu onestitatea relatarii, astfel incat sa nu apara deformari grave ale realitatii, bazate pe orgoliu sau pe dorinta de a infrumuseta un adevar care a fost altfel in realitate;
- mentinerea pe cat a fost cu putinta a unei ierarhii a valorilor, astfel incat sa nu apara schimbari de proportii in prezentarea de oameni, fapte, documente, locatii si materiale didactice, in raport cu asteptarile cititorului;
- asigurarea unui fundament real pentru toate afirmatiile, prin specificarea de documente existente, prin precizarea persoanelor si mai ales prin referirile directe la materialele pastrate si convertite de mine in format digital, de la cine provin ele, dar si prin a arata unde se afla materialele in format fizic si cine sunt proprietarii lor;
- abordarea fara pasiune a evenimentelor, chiar daca unele nu mi-au fost favorabile, intrucat trecerea timpului a sters multe dintre efectele, care mi-au marcat negativ evolutia.
Lucrarea a fost gandita astfel incat sa cuprinda detalii sugestive privind domeniul informaticii economice din Academia de Studii Economice, durata celor cincizeci de ani care s-au scurs de la formarea primei grupe de studenti ai sectiei de Mecanizare si Automatizare a Calcului Economic, pentru ca aceasta a fost titulatura cu care ani in sir s-a regasit ceea ce acum simplu, se numeste, sectia de Informatica Economica din Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica, nume aparut cu forta si claritate, din 1990.
Cincizeci de ani inseamna o viata de om. Cand cu multi ani in urma vedeam ca se aniverseaza cincizeci de ani de cariera a unui mare actor, o suta de ani de la nasterea unui mare scriitor, cincisute de ani de la atestarea documentara a unui oras, nu m-am gandit o clipa ca va sosi momentul sa fiu contemporan unui eveniment aniversar de o asemenea anvergura, asa cum este acesta din anul 2015, cand inferomatica economica face cincizeci de ani de existenta. Sunt ani dintre care foarte multi am fost parte, mai ales ca membru al subcolectivului de informatica al catedrei de Cibernetica Economice, iar mai apoi ca profesor in catedra de Informatica Economica, devenita in anul 2011 departamentul de Informatica si Cibernetica Economica, prin aplicarea cu brutalitate a legii invatamantului din 2011.
Impartirea pe capitole urmeaza dorinta de a cuprinde distinct etapele urmate de informatica economica, astfel incat sa se faca diferentirile necesare intelegerii corecte a drumului uneori drept, alteori sinuos, parcurs de profesori, de student dar si de structurile organizatorice, pana a ajunge la zilele noastre, cand informatica economice se gasete in denumirea facultatii, cand exista un department puternic, exista un masterat de cercetare cu acelasi nume si exista si o specializare de doctorat tot cu numele de informatica economica. Daca in istorie nu se stie cu precizie cand maimutoiul a devenit om, tot asa nu se stie anul, luna, ziua si ora cand a inceput sa bata inima noului embrion, in care au fost prezentate aritmometrele si masina casierului de la magazine. Se stiu cu precizie alte momente care au marcat sfarsitul inceputului, adica sintagma pe dos, zisa de Winston Churchill despre batalia de la Al Alamayn, Nu este sfarsitul, nu este nici macar inceputul sfarsitului, dar este cel mai probabil sfarsitul inceputului. Din punctul meu de vedere sfarsitul copilariei domeniului informaticii economice este toamna lui 1967, cand a fost reformat invatamantul superior economic si a aparut Facultatea de Calcul Economic si Cibernetica Economica.
Prima etapa de inflorire a informaticii economice a inceput odata cu infiintarea sectiei de Macanizare si Automatizare a Calculului Economic, continuata cu demnitate prin sectia de Informatica Economica din Facultatea de Cibernetica si Statistica economica, toate detaliile fiind incluse in capitolele UN SUBCOLECTIV si SECTIA de IE. S-au petrecut multe intre 1967 si 1978 si a trece cu lejeritate peste acele momente ar insemna a scoate din analiza acele fundamente care au determinat adevarata evolutie a informaticii economice moderne, marii piloni a ceea ce a urmat dupa revolutie au fost fixati in deceniile al VIII-lea si alIX-lea din secolul trecut.
Distrugerea are si un nume dar are si o zi in care a inceput. Numele trebuie citit din ziarul Scanteia, iar ziua este miercuri 29 iunie 1977, cand respectivul a glasuit intr-o plenara a CC a PCR si de a doua zi s-a pornit tavalugul. Urmarile au fost catastrofale pentru domeniul informaticii economice. Pornind de la faptul ca la examenul de admitere au disparut cele doua matematici si fizica, acum admiterea dandu-se aproape ca in tot ASE-ul, a determinat schimbarea nivelului candidatilor care veneau la aceasta facultate si implicit, scaderea interesului pentru disciplinele exacte precum matematica, sistemele de calcul si limbaje de programare. Chiar daca numarul seriilor de studenti era de cinci serii, trecerea la un invatamant pe durata a patru ani a insemnat scaderea nivelului de profunzime si de complexitate a tuturor abordarilor. Catastrofa s-a prelungit pana la Revolutia din Decembrie 1989, cand s-a pus punct asupririi stiintei de catre politicianismul obscen al celor care faceau economie decriptand cuvantari publicate in ziarul Scanteia, organ al propagandei comuniste. Numai ca lucrurile s-au precipitat si dupa anul 2000 au intervenit schimbari majore de aliniere la un program unic al UE. Renasterea sectiei de Informatica economica este o etapa scurta, care nu depaseste trei ani, 1990 - 1992, intrucat toti cei oprimati erau din zona informaticii, pentru ca toate tunurile erau directionate spre ei si in sedintele de analiza ale catedrei de Cibernetica economica si in sedintele de partid. Toti informaticienii vedeau nedreptatile, stiau ce se intampla in marile universitati si acumulasera foarte multe cunostinta, asteptand numai momentul propice implementarii acelor idei care trebuiau sa conduca la renasterea sectiei de Informatica Economica, lucru intamplat cu mare precizie. In acei trei ani s-a format noua catedra, au fost implementate planurile de invatamant noi, cu discipline exact ca in cele mai renumite universitati din USA mai ales. Cei care s-au reunit in noua catedra erau cadre didactice in marea lor majoritate, cu varste intre 35 si 45 de ani, adica exact la varsta marilor proiecte, atunci cand vigoarea si maturitatea se intalnesc pentru a da cle mai bune solutii unor probleme complexe, solutii asteptate cu nerabdare de o societate aflata la randul ei in schimbari profunde.
Noul inceput are ca punct de start anul 2011, an in care a inceput sa produca efecte Legea invatamantului votata de Parlamentul Romaniei. Atunci s-a produs unirea catedrei de Informatica Economica cu catedra de Cibernetica Economica, rezultand Departamentul de Informatica si Cibernetica Economica-DICE. In noiembrie 2011 a fost ales noul director al DICE, in persoana tanarului lector doctor Catalin BOJA, producandu-se marea schimbare care a fost perceputa in ASE ca inceputul transferului de putere catre generatia tanara, generatia celor care nu au fost membri PCR si nici nu au avut niciun contact cu securitatea ceausista, fiind in acele vremuri triste doar elevi de gimnaziu. Etapa despre care voi scrie tine si in zilele noastre, fiind marcata de dinamism, creativitate, modernitate si actiuni temerare, dar eficiente. Ceea ce multa lume considera a fi un vis, in trei ani a devenit o realitate de necontestat.
Ce a urmat, intre anii 1993 si 2010 se incadreaza intr-o etapa de consolidare a informaticii economice, prin venirea in catedra a unor tineri deosebit de valorosi, prin aducerea la zi a programelor de invatamant pentru a cuprinde cele mai noi tehnologii IT&C, prin elaborarea de materiale didactice la inalte standarde, prin organizarea unor masterate de succes si prin dobandirea calitatii de conducatori de doctorat chiar in specializarea Informatica economica a unor profesori din catedra, undeva in anul 2007. Dotarea laboratoarelor cu cele mai noi echipamente, numeroasele proiecte cu finantare externa, cresterea ponderii contractelor de cercetare in zona informaticii acoperind peste 70% din tot ce a insemnat cercetare stiintifica economica finantata, deschiderea invatamantului superior de informatica din ASE, astfel incat prin colaborarea cu celelalte universitati sa se obtina o constructie solida si multe altele alcatuiesc perioada de inflorire, care se asteapta sa fie depasita acum si in viitor.
Ultima etapa, care corespunde ca inceput anului 2011 si continua si azi, corespunde transferului catre noua generatie, formata de cei care au sub 35 de ani, a destinelor informaticii economice. Este vorba de tineri valorosi, plin de elan, cu putere de munca deosebita si cu convingerea ca dispun de toate resursele pentru a continua si mai mult, pentru a face un nou salt calitativ care sa mentina sectia de Informatica economica din facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica, in topul recunoscut de specialistii IT&C pentru profesiunile cu mare cautare pe piata fortei de munca din tara dar si din strainatate.

In capitolul intitulat INCEPUTURILE sunt prezentate aspecte legate de tot ce am cunostinta, ca student in acele timpuri, privind framantarile din informatica economica, de fapt din zona masinilor mecanice, ale celor electromecanice dar si din domeniul mecanografiei. Nu ar exista ceea ce stim azi ca se cheama informatica economica daca in salile amenajate ca laboratoare nu ar fi existat masini de birou electrice extrem de zgomotoase, studentii nu ar fi lucrat cu cartele perforate pe tabulatoarele din subsolul cladirii din Piata Romana, acolo unde este holul Tipografiei ASE. Aici se include momentul 1967, acela in care s-a reformat invatamantul superior economic, reformare care a adus o noua facultate, Facultatea de Calcul Economic si Cibernetica Economica, avand trei sectii. O sectie era vechea Statistica Economica, existenta si in facultatea de Economie Politica, dar noile sectii erau sectia de Cibernetica Economica si sectia de Mecanizare si Automatizare a Calculului Economic. Trebuie spus din start ca gandirea acestei noi sectii care acum este denumita Informatica Economica a avut baze revolutionare date de aducerea celor mai buni profesori din alte institutii de invatamant superior, sa preda studentilor de la sectia de mecanizare, realizarea unei dotari adecvate cu tehnica de calcul si mai ales instaurarea de criterii speciale pentru selectarea viitorilor studenti.

Pentru a clarifica datele ce privesc un inceput bazat pe adevar, capitolul intitulat PRIMA SI A DOUA PROMOTIE, are menirea sa inventarieze aspecte ce privesc evolutiile marcate de terminarea in 1969 a primei promotii de la sectia de Mecanizarea si Automatizarea Calcului Economic, in contextul in care trei dintre absolventi, cei mai buni, au devenit cadre didactice, ocupand pozitiile de asistenti stagiari in catedra de Cibernetica Economica. Tot astfel este abordata si problematica celei de a doua promotii. A fost un moment de exceptie, intrucat nevoia de informaticieni era uriasa, iar cei treizeci de absolventi reprezentau acea picatura intr-un ocean, picatura care este de fapt marele inceput ai unei avalanse de specialisti informaticieni de inalta calificare pe care sectia de Mecanizare si dupa revolutie sectia de Informatica, avea sa-i furnizeze economiei romanesti in ritm sustinut. Tot timpul s-a facut referire la aceasta prima promotie si de nenumarate ori, primii absolventi au fost implicati in activitati didactice, pentru ca in vremurile de inceput, ponderea specialistilor din productie care desfasurau activitati didactice practice, era uriasa. Studentii din acele timpuri beneficiau de experienta concreta in productie a specialistilor, lucru care conducea la dezvoltarea unui stil de abordare a problemelor foarte apropiat de realitatile din centrele de calcul, lucru care a scurtat sever durata in care absolventii facultatii de Cibernetica se integrau in productie, respectiv, in colectivele de analisti sau in colectivele de programatori. De la o promotie la alta a crescut numarul de studenti, s-a modificat structura corpului profesoral si continutul planurilor de invatamant a fost adaptat cerintelor tot mai speciale impuse de mediul economic extrem de dinamic.

Din amintiri care m-au urmarit fara sa-mi dea pace am scris capitolul intitulat UN SUBCOLECTIV care marcheaza expunerea unor detalii la care am avut acces de pe pozitia de asistent stagiar, calitate capatata in toamna anului 1971, cand am obtinut ceea ce era scris in repartitia mea guvernamentala, aspect nerespectat chiar de cel care se numea campionul respectarii legii si care m-a obligat sa lucrez aproape un an ca analist in Centrul de Calcul al ASE. Intrat in colectivul de informatica, am devenit coleg cu fostii mei profesori, am vazut ce inseamna sa lucrez cu studentii, ce inseamna un seminar si mai ales ce inseamna atitudinea de cadru didactic, dar si activitatile unele mai placate, altele mai putin placate, in relationarea cu sefii mai de sus sau mai de jos ai ierarhiei. Am vazut cum se construieste statul de functiuni, cum se discuta in sedintele de colectiv, cum se fac evaluarile, cum decurge un examen in postura de cadru didactic si mai ales, am vazut ceea ce eu nu trebuie sa fac niciodata, pentru a fi macar 0,01% din ceea ce au fost marii mei profesori si aici ii numesc pe Nicolae RACOVEANU, Ludovic TOVISSI si Edmond NICOLAU. In subcolectivul de informatica economica mi-am petrecut cei mai buni ani ai carierei mele si sunt sigur ca in existenta unui management de calitate as fi obtinut cu mult mai multe rezultate si chiar rezultate cu mult mai bune. Am avut sansa de a lucre in stagiu doctoral cu exceptionalul profesor Ludovic TOVISSI de la care am invatat ce inseamna cercetare stiintifica temeinica, verificarea tuturor afirmatiilor, ce inseamna sa lucrez in echipa si mai ales ce inseamna sa respecti munca celui cu care colaborezi. Desi am terminat doctoratul in 1978, eu am continuat sa lucrez cu profesorul Ludovic TOVISSI pentru ca tot timpul am avut ce invata de la domnia sa. In acei ani am facut parte dintr-un colectiv de autori, format din Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion Gh. ROSCA si Ion IVAN, adica eu, colectiv care a elaborate cateva material didactice caracterizate prin completitudine, seriozitate, abordare practica, noutate, character aplicativ si mai ales prin effort cu totul special de a asigura omogenitatea prezentarii detaliilor. Cele doua volume de ASSIRIS stau marturie la cele scrise aici, pentru ca foarte multi practicieni le aveau pe birouri cand scriau programe in limbaj de asamblare pentru a fi rulate pe calculatoarele FELIC C-256 sau pentru a depana programe folosind modulele obiect obtinute dupa compilare cu optiunea OBJ. Consider ca s-a facut tot ce a fost posibil ca acest grup de lucru sa dispara, pentru ca era un pericol real in fata celor care doreau sa supravietuiasca sau erau macinati de orgolii nemasurate.

Mi-am propus sa detaliez acele elemente care au facut diferenta intre tot ce era informatica alicata in economie si spectele teoretice sau tehnice ale informaticii, tratate cu mare aplecare, profesionalism, pricepere si deschidere in Institutul Politehnic, respectiv la Universitate in capitolul intitulat SECTIA IE. Pe masura ce lucrurile evoluau in tehnica de calcul, sectia de Informatica Economica a trebuit sa tina pasul, datorita dotarilor existente in central de calcul si datorita efervescentei adusa de tinerii asistenti universitari si de tinerii lectori care formau subcolectivul de informatica din catedra de Cibernetica Economica. Sa nu uitam ca reintoarcerea conferentiarului Gheorghe DODESCU din USA a fost insotita de mari sperante, concretizate prin modernizarea cursului de Sisteme de calcul si de operare, dar si prin publicarea a numeroase carti, mai ales in Editura Tehnica. Pe fondul aprofundarii noilor tehnologii si o data cu venirea calculatorului IBM 360, idea de profesionalism s-a accentuat, ducand la realizarea de carti, manuale universitare, culegeri de problem si studii de caz, intr-un ritm alert, ceea ce a dus la cresterea calitatii proceselor educationale, pe de o parte, dar si la cresterea invidiei celor care ramaneau pe loc, din alte zone, datorita propriilor lor modalitati de a exista, pe de alta parte. Progresul rapid, atractivitatea si cresterea decalajului in favoarea facultatii de Calcul Economic si Cibernetica Economica, au fost factorii esentiali care au dus la distrugerea acesteia, tot timpul existand agenti retrograzi care la un moment dat actioneaza cu intensitate marita, cu sorti de izbanda demni de alte cauze, cu mult mai nobile decat revenirea la trecut. Faptul ca la bursa fortei de munca se zicea ca raportul era de 17:1, adica se ofereau 17 economisti la un informatician provenit din sectia de Informatica Economica, spune multe. Raportul nu este inventia mea, ci a fost dat pentru prima data in Aula Magna prin 1976 cand ctitorul facultatii de Calcul Economic si Cibernetica Economica isi aniversa cei 6o de ani de viata. In mai multe randuri s-a vorbit despre el, umflandu-l putin cate putin, dar raman la idea ca un raport de 10:1 era cel care reflecta corect situatia de pe piata muncii, desi se vorbea in acele vremuri de repartitii guvernamentale, statul rezervandu-si dreptul de a asigura toate combinatele, toate uzinele si toate institutiile centrale cu oamenii cei mai bine pregatiti professional. Triada invatamant-cercetare-productie, functiona de minune, Centrul de calcul economic din ASE, central de calcul al DCS, laboratoarele ICI si cele ale ITC fiind unele dintre pepinierele unde studentii se formau la cela mai inalte standarde ale profesionalismului, mai ales in stagiile practicii in productie de la finele celui de al doilea semestru.

Imi vine foarte greu sa scriu despre ceea ce s-a intamplat in 1978 cu facultatea de Calcul Economic si Cibernetica Economica, acel an marcand cea mai neagra perioada a vietii mele, pentru ca nu mi-am inchipuit ca exista posibilitatea de a se distruge ceea ce functiona in conditii dintre cele mai bune, cu rezultate dintre cele mai bune, oferind pietei fortei de munca exact ceea ce aceasta piata avea nevoie asa cum este nevoie de aer pentru a respire.

Capitolul DISTRUGEREA are menirea de a clarifica premisele care au dus la aparitia facultatii de Planificare si Cibernetica Economica, facultate care functiona cu o singura specializare, unde informatica era reprezentata prin cateva discipline, unde cibernetica era si ea reprezentata tot prin cateva discipline, iar disciplinele de planificare isi trasesera partea leului. Se zice ca omul sfinteste locul. Asa este, dar trebuie spus ca atunci cand vrea, omul distruge locul. Faptele dintotdeauna dar si acum arata ca ceea ce este bun devine vulnerabil si isi pierde perenitatea. Este in firea lucrurilor de a amesteca niste carne alterata cu muschi proaspat, pentru ca in produsul finit nu se va simti duhoarea stricaciunii, daca se adauga si mirodenii din abundenta. Calculul de medie arata ca nota 3 si nota 10 dau media 7 prin rotunjire generoasa care este medie de promovare, desi este incalcata regula de omogenitate si reprezentativitate, pentru indicatorul statistic medie aritmetica. Anii, multi la numar, au trecut greu si din cauza presiunii factorului politic, dar si datorita unor personaje dormice de a evolua intr-un context artificial, avand ca obiectiv bine definit, obtinerea de avantaje personale. Cu toate vicistitudinile acelor vremuri, concentrarea pe latura calitativa a condus la concentrarea eforturilor spre a realiza carti de calitate, de a arata ca informatica este esentiala in uzine, combinate si in organizatiile centrale ale statului. Chiar daca nu au aparut noi discipline, chiar daca promovarea cadrelor didactice a stagnat la un nivel al ridicolului dus la extrem, disciplinele de informatica au devenit din ce in ce mai atractive, aratand cum prelucrarile statistice se fac pe calculator, cum solutionarea problemelor de optimizare se realizeaza pe calculator si mai ales cum cu calculatoarele FELIX C-256 sau FELIX C-512 dar si mincalculatoarele I-100 daca incap pe mana unui absolvent de la noi, se fac minuni si toti cei din contabilitate, din banci dar si din zona planificarii productiei au nevoie de absolventii care aveau aplecare spre informatica. Numai unii dintre studentii facultatii de Planificare si Cibernetica Economica realizau la finalul facultatii lucrari de diploma de programare in limbajele COBOL sau FORTRAN, dezvoltau sisteme informatice folosind sisteme de gestiune a bazelor de date sau solutionau probleme care presupuneau utilizarea de facilitati ale programelor aplicative. Restul mergeau sa realizeze lucrari de diploma in alte domenii, dintre care unele nu utilizau sub nicio forma tehnica de calcul. Asa erau vremurile atunci, grele, urate si amestecate. Raul a fost amplificat din interiorul facultatii, pentru ca toate frustrarile au iesit la suprafata si multe dintre problemele ramase nerezolvate din varii motive, isi cautau solutiile prin zvarcoliri ale neputintelor ramase mult timp in stare latenta si nealterate.

SI INFORMATICA este locul unde tot despre perioada cea mai neagra a existentei mele profesionale voi scrie, pentru a arata ca cine a vrut sa faca treaba, a facut, indiferent de oprelistile care ne-au aparut in fata. Prin eforturi speciale, au fost editate o serie de lucrari importante, dintre care amintesc machete de curs pentru disciplina de Analiza si proiectare a sistemelor informationale, coordonata de profesorul doctor docent Constantin IONESCU dar si lucrarea avand un larg colectiv de autori intitulata Informatica, aparuta la Editura Stiintifica si Enciclopedica. Coordonatorul a ridicat premiul Academiei RSR, premiu despre care a aflat absolut accidental dupa vreo zece ani, un coleg si a facut public premiul, coautorii nestiind sa foloseasca acest rezultat ori de cate ori se punea problema unei promovari. Chiar daca au fost vremuri vitrege, colegii nostri care dobandisera pozitii importante au stiut sa conduca nava pe ape involburate, fara a naufragia. Numai asa se explica darzenia cu care a fost aparata fiecare palma din teritoriu, chiar daca unii politruci cautau cu disperare sa reduca la minimum ponderea disciplinelor de informatica. Este de poveste alocutiunea unui specimen care intr-o sedinta de partid a perorat pe tema instructiunilor, caci zicea el ca nu este permis ca la un curs sa se predea despre instructiuni. Instructiunile se citesc numai si omul aplica acolo ce scrie in instructiuni. El confunda instructiunile limbajelor de programare cu instructiunile care expliciteaza modul in care se aplica o lege. Si cand ne gandim ca in acele vremuri, exista si o regina a stiintelor, care se dezvolta pe baza de cuvantari citite din Scanteia, in statia de autobus, pentru a teoretiza ceea ce glasuise conducatorul partidului la o plenara, la o adunare popular sau la un congres. Cu multa iscusinta si inteligenta, cei care alcatuiau subcolectivul de informatica munceau si cautau sa fie la zi, chiar daca documentatiile parveneau cu dificultate. Existau canale prin care se obtinea documentatie la zi, inclusiv prin fondurile Buibliotecii ASE parveneau carti valoroase. Trebuie sa ma laud ca intram in posesia multor carti de programare pentru ca le faceam recenzii care apareau in Buletinele informative care se publicau in ASE cu regularitate. Legaturile cu ICI, cu ITC sau cu alte institute de cercetari ne permiteau sa fim conectati cu noutatile, pentru ca sosea literatura valoroasa care se gasea fie la biblioteca ICI, fie la biblioteca Politehnicii, fie la biblioteca facultatii de Matematica din Universitate. Eu eram cunoscut ca un cal breaz de bibliotecare, pentru ca mergeam sa citesc acolo acele carti unicat ce nu era voie sa paraseasca incintele. Nu exista sa am nevoie de o carte si sa nu intru in posesia ei. Am ajuns si la Biblioteca Americana si la Biblioteca Franceza si am citit ce ma interesa sau am comandat si mi s-au adus carti de stricta specialitate, pe care le-am studiat cu mare atentie. Toata lumea proceda la fel si ii sunt recunoscator lui Csaba FABIAN caci el m-a invatat cum sa procedez sa obtin articole tiparite, teze de doctorat direct de la autori, trimitand o carte postala pretiparita. Asa ca, indiferent de vremuri, in putinul acela alocat, toti cei de la subcolectivul de informatica au muncit din greu si au ramas cu stacheta foarte ridicata in ceea ce priveste exigenta, chiar daca au fost represalii mai ales atunci cand procentele de promovabilitate nu erau la nivelurile planificate de mai marii in ale politicii din varful ASE. Nu cred ca a uitat cineva sedintele de partid in care eram ridicati in picioare si mustruluiti pentru ca numarul de studenti restantieri mai ales la disciplina de limbaje de programare depasea cu mult nivelurile planificate in cele mai negre scenarii de catre cei obisnuiti sa se laude cu succesele altora la Centrul Universitar de partid Bucuresti - CUB.

Revolutia din decembrie 1989 a venit cand nimeni nu se mai astepta, cand sperantele se prabusisera aproape. Cu cateva saptamani inainte vandusem la DCA toata literature mea despre compilatoare si despre demonstrarea corectitudinii programelor, cam 300kg, pentru ca nu mai speram sa se intample ceva. Senzatia ca doresc sa urc, iar scara rulanta coboara, m-a coplesit si am luat decizia sa intensific carausia de varza si gogosari cu ARO 244D si cu remorca mea, pentru ca in loc de stiinta trebuia sa castig bani si atat. Revolutia din decembrie a insemnat enorm pentru noi cei din subcolectivul de informatica. S-a trecut la restructurarea facultatii. Asa s-a facut ca marele Gheorghe VASILESCU, profesorul exemplar pentru nenumarate generatii a luat fraiele in maini si a demarat procesul renasterii facultatii. In acest capitol, pe acre special l-am intitulat RENASTEREA, voi scrie despre alchimia recrearii facultatii de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica - CSIE, acronim sub care este cunoscuta facultatea din 1990 si pana azi. Efervescenta era extraordinara si cei care erau baza subcolectivului de informatica, erau persoane ajunse la maturitate, varstele lor depasind 35 de ani. S-a pornit la studierea ce inseamna informatica la marile universitati ale lumii. Au fost consultate planuri de invatamant, documentarea fiind facuta temeinic, fara a precupeti niciun efort. Asa au rezultat disciplinele si s-a schitat si un graf de precedente, astfel incat sa fie incluse disciplinele intr-o ordine logica, astfel incat toate conceptele necesare unei noi discipline sa fi fost prezentate anterior. Fiind proiectat ca un invatamant de cinci ani, s-au identificat toate resursele material si financiare pentru a crea o baza materiala adecvata. Au fost achizitionate primele calculatoare personale, colegului nostru doctorul inginer Florin PILAT revenindu-i un mare merit pentru tot ce a facut ca in cateva sali sa existe cate un PC compatibil IBM si chiar in sala 2314 unde lucrau cadre didactice, sa existe un calculator personal pe care profesorii de la programare sa exerseze si sa-si pregateasca seminariile si cursurile. Au fost numeroase sedinte de subcolective in care au fost discutate disciplinele, continutul prelegerilor si temele de seminarii. Era o atmosfera tensionata, studentii fiind mai tot timpul in greva, cu exceptia studentilor de la sectia de Informatica Economica. Imi cumparam teancuri de ziare si credeam ca nu vor veni studentii la cursuri sau la seminarii. Desi fluiera vantul pe holuri, la sala unde imi tineam cursul sau seminarul, veneau studentii, iar ziarele mele ramaneau necitite pe vecie. Opacitatea legata de promovabilitate si ramanerea in constrangerile de dinainte de Revolutie a unor retrograzi, a determinat ca un numar de profesori de la subcolectivul de informatica langa care a venit si marele profesor Nicolae APOPEI, sa hotarasca ruperea de catedra de Cibernetica si sa formeze o noua catedra, catadra de Informatica economica. Demersul nostru a fost privit cu mari reserve. Rectorul de atunci, profesorul Constantin BARBULESCU a promovat idea si din 1990 a pornit la un drum lung, o noua structura, catedra de Informatica Economica, avand ca sef pe lectorul universitar la acea vreme, Ion Gh. ROSCA, ales de noi cu unanimitate, pentru ca erau cunoscute calitatile sale menageriale de exceptie. S-a elaborat statul de functiuni al noii catedre, s-au organizat concursuri de promovare pentru pozitii de conferentiar universitar si mai tarziu pentru pozitiile de profesor universitar, reparand marile nedreptati din perioada comunista si spulberand in acest fel mitul conform caruia PIB-ul tarii n-ar suporta si cresterile de salrii pentru noi, in timp ce se faceau intr-o veselie tot felul de cheltuieli, importandu-se si electrocasnice reprezentand brand-uri dintre cele mai sofisticate. In noua catedra s-au conturat colectivele de sisteme de calcul, limbaje de programare, baze de date, programe aplicative, ingineria programarii si inteligenta artificiala. Fara dificultati majore s-au conturat cei care sa predea noile discipline incluse in planurile de invatamant. S-a trecut la treaba astfel incat toate detaliile au fost luate in considerare. La sarcini uriase, trebuiau cadre didactice care sa creasca si numeric dar si calitativ. S-au organizat concursuri pentru ocuparea de posturi didactice, ramase celebre prin caracterul lor mai mult decat democratic dar mai ales prin transparenta nivelului de exigenta deosebit de ridicat impus, ceea ce s-a pastrat si pana in zilele noastre. Sunt foarte multe de scris aici si rand pe rand, capitolul va contine cele mai importante aspecte. Nu trebuie uitate plecarile la mobilitati in strainatate, nu trebuie uitate eforturile nemaipomenite pentru a organiza in anul 1993 prima Conferinta Internationala de Informatica Economica. Aici terbuie mentionat rolul cu totul special al colegului nostru Ioan ROXIN care facea un doctorat in Franta, prilej cu care a convins o echipa reprezentativa de profesori de la Universitatea unde studia el, sa vina in Romania si sa prezinte lucrari in sectiunile conferintei naostre. Prima editie, dar si celelalte au fost succese memorabile, iar editiile din anii care au urmat, au avut un punct de pornire foarte atent definit, mai ales in ceea ce priveste rigoarea, exigenta si capacitatea de a atrage pe cei mai buni specialisti, cercetatori si profesori care activeaza in IT&C din universitatile si din institutele de cercetare dar si din productie. Evolutia a fost sinuasa si in aceasta perioada, pentru ca restructurarea invatamantului superior din mandatul ministeriatului lui Maior, a determinat trecerea de la un invatamant de 5 ani la un invatamant de 4 ani. Ca in vremurile apuse, s-a creat o farsa, dandu-se ideia ca propunerea nu vine din facultati. Farsa a prins si asa cei care s-au lasat pacaliti au inghitit galusca, ramanad cu facultatile la durata de 4 ani, iar facultatile care au venit cu argumente solide au ramas cu 5 sau 6 ani. S-a verificat inca o data ca invatamantul superior se autodistruge din interior, desi lucrul era evident, asemeni unui postulat. Specializarile au ramas, dar au aparut cursuri de aprofundare si masteratele, asa ca nu s-a pierdut nimic, cum zicea prietenul meu de jogging Antoine-Laurent de Lavoisier in legea aia a lui, cu conservele sau cu conservarea, caci la emisiunea lui DC de la miezul noptii pe una din Antene, pentru asistentele sale este totuna.

In capitolul intitulat CONSOLIDAREA imi propun sa prezint toate elementele de modernizare si de aliniere la exigentele impuse de intrarea tarii noastre in Uniunea Europeana. S-a pus problema implementarii programului Bologna, dandu-se iun interval suficient de larg, dar majoritatea tarilor au amanat, ceea ce a facut ca pentru prima data sa functioneze sistemul 3+2+3 incepand cu anul 2005. Consolidarea a insemnat regandirea planurilor de invatamant astfel incat absolventul de licenta sa-si gaseasca loc pe piata fortei de munca. Ideia a fost ca in primii trei ani de facultate, studentul sa primeasca acele cunostinte care sa-i fie utile la locul de munca. Era vorba de teorie economica, de discipline care sa aiba si multa practica de economie dar si de informatica. Numai la nivelul masteratelor trebuia sa se ajunga la acele notiuni de sinteza care sa permita absolventului sa faca analize complexe si sa participle la proiectarea de sisteme informatice, procese care necesita un bagaj de cunostinte mult mai rafinat, un nivel de intelegere a realitatilor din organizatii mult mai ridicat si o capacitate speciala de a adduce elemente noi de creativitate in solutiile date pentru noile arhitecturi proiectate, realizate si implementate. Discutiile indelungate au facut sa se treaca peste acest moment dificil. Mi-am dat seama ca foarte multi profesori accepta cu mare greutate fie sa reduca numarul de ore de curs sau de seminarii de la disciplinele lor. Daca este vorba de trecerea unei discipline de la ciclul intai de licenta la ciclul doi de masterat, lucrurile devin de un dramatism infiorator, pentru ca toata lumea incepe sa gandeasca la riscurile care apar legate de numarul absolventilor ciclului intai care continua la masterat, vazand un nivel de instabilitate al existentei normelor, comparativ cu ceea ce se intampla la ciclul intai, cand toate locurile de la admitere se ocupa neexistand niciun risc pentru urmatorii trei ani, intrucat pentru anul al doilea si anul al treilea, normele didactice sunt proiectate tinandu-se seama de factorul de diminuare, de regula constant pe o perioada mare de timp, a numarului de studenti prin nepromovare. Dupa dezbateri constructive s-a reusit atat definirea planurilor de invatamant ca structura de discipline pe durata celor doi ani ai ciclului de licenta, cat si incadrarea in numarul maxim de ore saptamanale de curs si de seminar. Toate discutiile din Consiliul Profesoral au fost axate pe necesitatea cresterii calitative a procesului de instruire, toate abordarile, de regula constructiva, intre sefii de catedre, au precedat sedinta in care s-au votat planurile de invatamant. A fost trecut la analiza ciclul al doilea, de masterat. Existenta masterelor profesionale si a masterului de cercetare, toate fiind de succes, in zona de informatica economica a permis canalizarea discutiilor pe latura strict calitativa, pentru a atrage un numar cat mai mare de absolventi ai sectiei de Informatica Economica dar si de la alte facultati din Bucuresti. Trebuie spus ca punctual de pornire a fost bine gandit, pentru ca viata a confirmat ca acolo unde exuista calitate, exista si atractivitate. Asa se face ca la masteratul de aprofundare de Informatica economica s-au ocupat toate locurile. Si la masteratele profesionale de Securitate Informatica, Managementul Informatizat al Proiectelor si Baze de adte situatia a fost similara. Aparitia cursului de master SIMPRE a adus o alta gandire pentru absolventi, intrucat s-au creat conditii excelente ca absolventii sa fie incadrati in munca exact pe probleme de ERP dezvoltate sub ABAP. Dinamica acestor cursuri permite adaptarea planurilor de invatamant la cererea pietei fortei de munca si dezvoltarea unei colaborari stranse cu specialistii cei mai buni din alte universitati sau din productie, a contribuit decisive la cresterea prestigiului acestor cursuri de masterat profesionale, intrucat cursantii au vazut ca este vorba de abordari de inalt nivel profesional, atat in plan teoretic dar si in plan practic. Despre stagiul doctoral, lucrurile au fost cu mult mai simplu de rezolvat, pentru ca numarul de conducatori de doctorat in catedra de Informatica Economica nu este foarte mare si pentru ca fiecare conducator are domeniul sau de cercetare, iar ordinele de ministru si Hotararile de Guvern care clarifica procedurile de urmat sunt foarte detaliate, nelasand prea multe libertati tututor celor care organizeaza studii doctorale. Aparitia specializarii de doctorat Informatica economica, unde de pe pozitia de director in MEC am avut un rolisor decisiv, a permis pentru prima data ca doctoranziii si conducatorii de doctorat sa activeze exact in domeniul in care se pricepeau, fara a mai fi inclusi in specializarea de cibernetica si statistica, unde informatica era considerate numai niste instrumente, asa cum este ciocanul, surubelnita sau dalta in mainile unor meseriasi foarte priceputi. Nu trebuie sa nu amintesc ca primul doctor in specializarea Informatica economica a fost Daniel Constantin MILODIN coordonat de mine, lucru de care sunt foarte mandru si in ziua de azi. Consolidarea s-a produs pe multiple planuri, dintre care proiectele cu finantare consistent din bani ai Bancii Mondiale sau ai Bancii Europene de dezvoltare au constituit fundamental dotarii laboratoarelor cu calculatoare, construirea unei retele puternice de calculatoare. Toata lumea trebuie sa recunoasca faptul ca ani in sir pe usile laboratoarelor erau placute care aratau din ce proiect au fost cumparate echipamentele. Nu exista profesor in catedra sa nu dispuna de un calculator al sau, la care sa lucreze. Nu exista laborator fara o imprimanta. Au urmat serii lungi de mobilitati si participari la conferinte care au dat o deschidere deosebita invatamantului superior de informatica economica. S-a dezvoltat colaborarea cu catedrele de informatica economica de la Universitatea babes-Bolyai, de la Universitatea de Vest din Timisoara si de la Universitatea Al. I. Cuza din Iasi. Intalnirile periodice intre aceste catedre au permis abordari omogene la nivelul specializarii de informatica economica in toata tara, aspect extreme de important mai ales pentru faptul ca toata lumea a dorit dezvoltare, progres si eficienta, toate in beneficial studentilor absolventi.

UN NOU INCEPUT este capitolul acre trateaza o etapa foarte clar delimitate, inceputul fiind marcat de declansarea procedurilor pentru alegerea noului sef de catedra in toamna anului universitar 2011-2012. Finalul etapei, este numai scriptic acum cand voi pune punct demersului meu, pentru ca in realitate, ceea ce s-a obtinut in noiembrie 2011 va continua pana cand schimbari majore vor genera noi trasaturi care sa defineasca o alta etapa, despre care in acest moment nu am cum sa stiu ce va contine, cine vor fi promotorii ei si mai ales care vor fi grupurile tinta sic and se va sfrasi. Un lucru este cert si anume, informatica economica si azi si maine va exista pentru ca omenirea abia s-a obisnuit cu calculatoarele si asa cum nu s-a dezbarat de utilizarea acului, cuiului si a nasturelui, sunt sigur ca nici de calculator nu se va desparti niciodata, mai ales ca acum calculatorul a intrat direct, fara efort si cu costuri absolute suportabile in viata noastra a tuturor. Numai ca pentru a evolua si pentru a se mentine, pe langa performantele tehnice, deosebit de importante, un calculator trebuie sa-i fie de folos utilizatorului in a-l ajuta sa solutioneze problem specific, iar acest aspect are o singura solutie definita de parcurgerea etapelor ciclului de dezvoltare a aplicatiilor informatice sau a sistemelor informatice. Daca incorporeaza web sau caracteristicile wireless sau baze de adte dintre cele mai mari sau achizitii de informatii, toate se invartesc in jurul unor specialisti care sunt formati de invatamantul universitar, sectiei de Informatica Economica ramanandu-i in continuare un rol covarsitor . Unirea cu catedra de Cibernetica Economica trebuie tratata nu ca pe o problema de a solution ceva personal, ci ca pe un dat la un moment al evolutiei istorice a facultatii CSIE, iar tot ce a urmat trebuie privit prin prisma progreselor realizate. Noua structura a deparatmentului de Informatica si Cibernetica Economica - DICE, pentru care multi s-au si grabit sa arate ca in limba engleza dice inseamna zar, fara a specifica faptul ca intreaga teorie a probabilitatilor cand dezvolta aspectele legate de evenimentele echiprobabile, descrie zarul perfect si cele sase fete ale acestuia au nascut atat de multe abordari, incat este clar ca DICE este un acronym predestinat perfectiunii. In aceasta perioada a noului inceput a avut transferul de generatii si anii care s-au scurs au evidentiat ca tinerii din department au toate calitatile care sa-i faca sa dezvolte un proiect complex pe care l-au definit atunci cand au definit pe cel acre acandidat pentru functia de director de department, aparand ca o echipa bine definite, formata din Catalin BOJA, Razvan BOLOGA, Marius POPA si Cristian TOMA. Am considerat ca a venit momentul unei schimbari profunde, iar tinerii care formeaza noua generatie, lupii tineri cum i-a placut profesorului Constantin MITRUT sa-i numeasca, asa cum au considerat si alti colegi, ca este momentul sa-si ia zborul si sa arate tot ce sunt in stare sa realizeze. Faptele vorbesc de la sine. Daca volumele cu lucrarile Conferintei de Informatica Economica sunt ISI, daca s-au desfasurat concursuri de promovare pe posture didactice superioare, daca programele analitice au evoluat foarte mult, daca au reaparut proiectele finantate, daca atmosfera din department este specifica unui climat care stimuleaza munca bazata pe creatie si daca se continua traditiile devenite simboluri pentru informatica economica din tara noastra, toate se datoreaza acestei noi generatii, cu care nu intamplator am multe elemente in comun, intrucat apreciez foarte mult performanta, creativitatea, eficienta si mai ales rezultatele concrete.

Inainte de concluzii am considerat necesar sa scriu un capitol intitulat PERSONALITATI IE, in care am scris impresiile mele despre personalitati care au marcat prin activitatea lor domeniul informaticii economice. Asa se explica prezenta in acest capitol a profesorilor Manea MANESCU, Nicolae RACOVEANU, EDMOND NICOLAU, Ludovic TOVISSI, Ion Gh. ROSCA, Csaba FABIAN, Constantin BARON, Vasile BITA, Valeriu PESCARU, Gheorghe VASILESCU, Constantin IONESCU si Gheorghe DODESCU. Despre profesorul Ludovic TOVISSI voi scrie in primul rand pentru ca mi-a fost conducator desavarsit de doctorat. In al doilea rand, pentru ca a fost conducatorul stiintific de doctorat pentru colegii mei informaticieni, profesorii Ion Gh. ROSCA, Ioan ODAGESCU dar si al lui Lucian CROITORU, specialist marcant al BNR. Fiecare dintre acestia au reprezentat repere intelectuale si morale pentru generatii intregi de studenti si de colegii din facultate, iar prin ceea ce au lasat in urma, au primit recunoasterea de fondatori , respectiv, de continuatori ai scolii de informatica economica din Academia de Studii Economice si nu numai. Ei au introdus discipline noi, au valorificat cunostintele lor teoretice si experienta lor practica, oferind modele de urmat pentru student dar si pentru tinerele cadre didactice care alcatuiau colectivul de informatica economica, prin anvergura lor intelectuala si prin lucrarile lor publicate sau prin prelegerile referitoare la prezenta lor la manifestari internationale de mare rasunet, stiute fiind restrictiile de participare la congrese stiintifice sau conferinte de informatica in tarile Europei occidentale si cu atat mai putin in Statele Unite ale Americii. Ei au fost niste vizionari si numeroase din liniile trasate cu foarte multi ani in urma isi gasesc si azi valabilitatea, toti cei de azi priovind cu mare respect munca inaintasilor lor si straduindu-se sa depuna eforturi pentru a se ridica la inaltimea acestora, ba chiar sa-i depasasca, intrucat noile conditii impugn noi abordari, adica realizarea unui salt calitativ spectaculos, in care cele mai noi tehnici si cele mai modern instrumente din IT&C sa fie prezente in activitatea de zi cu zi a studentilor. Acestia trebuie sa fie la fel de bine primiti pe piata muncii asa cum se intampla acum treizeci de ani, acum douazeci de anis au acum zece ani. Cunoscand marile personalitati ale informaticii economice se creaza premisele intelegerii trecutului si prezentului, in vederea proiectarii unui viitor cu obiective pentru care sansele sa fie atinse sa nu fie insotite de riscuri insurmontabile.

CONCLUZIILE incheie demersul meu si mi-am propus sa sintetizez in cateva fraze ceea ce a caracterizat trecerea celor cincizeci de ani de informatica economica. Este o modalitate de a verifica daca am inteles corect cum s-au petrecut lucrurile, daca au ramas pete albe, zone neexplorate si pentru a stabili cum trebuie continuata munca de cercetare, cu character istoric, pentru a fi realizata o carte stiintifica de istorie a informaticii economice, cat mai completa, cat mai riguroasa si care sa multumeasca pe toata lumea. Pornind de la un mod de abordare mai personal, am lasat deschise toate capitolele si daca exista marturii, documente, fotografii care sa vizeze aspecte neincluse aici, cu cea mai mare placer vor fi studiate si vor fi utilizate fie pentru a complete, fie pentru a reviziu puncte de vedere, fie pentru a schimba integral o serie de consideratii, totul din dorinta ca imaginea care se creaza in legatura cu informatica economica din ASE, sa fie cat mai apropiata de adevar. Unele aspecte vor fi nemultumitoare, dar sper sa fie cat mai putine. Am facut nenumarate apeluri la cei implicati ca daca au materiale sa mi le ofere, asigurand specificarea sursei, inclusiv acordandu-le multumirile mele. In continuare astept si daca va exista o urmatoare editie a cartii, cu siguranta voi opera toate modificarile pe care le consider necesare.

Cartea de fata este scrisa de mine, asa cum am vazut eu lucrurile, fara a fi o carte stiintifica de istorie, fara a fi niste memorii, ci o abordare care are la baza si documente foarte clare si marturii ale unor persoane, dar in principal contine prezentarea de oameni, fapte si analize, trecute prin prisma proprie, cautand a fi cat mai obiectiv, daca obiectiv este acela care a fost in vartejul evenimentelor si a preluat socuri in mod direct. Cu siguranta ca pentru a reflecta cei cincizeci de ani exista nenumarate modalitati de abordare. Acesta este unul dintre ele. Cine vede o alta abordare, are toata libertatea sa treaca la lucru si numai scriind o alta lucrare va repara tot ceea ce este gresit eu aici, fie ca este vorba de structura, de nivel de detaliere, de ordinea prezentarii, de ironiile plasate voit sau de lumina in care sunt puse personajele.