9. Consolidarea

9.1 Masterate ale catedrei

Daca imediat dupa Revolutie si cativa ani dupa, in catedra a fost numai un curs postuniversitar numit SISTEME INFORMATICE ECONOMICE, preluat din vechea catedra de Cibernetica, unde din 1977 eu tot secretar stiintific fusesem si directori imi fusesera toti cei ce pastorisera catedra in calitate de sefi, acum in noua catedra, acelasi curs trebuia sa insemne altceva. Nu stiu daca a fost sau nu intamplare, dar am promovat ca director al acestui curs postuniversitar. Era o lege care ii oblige pe toti bugetarii sa se perfectioneze prin cursuri de recilare o data la cinci ani si statul ii trimitea, statul platea. Asa ca ani in sir, pana organizarea a fost preluata si de firme private, automat veneau la curusl posuniversitar cl putin 40 de persoane din productie. Acum, cursul a fost structurat incat sa ne reprezinte. Brosura venea cu detalii incat cursantii nu regaseau elemente din ceea ce se prezenta studentilor, ci lucruri noi. Aveam colegi interesati in a impartasi experienta lor din productie, pentru ca multi mai lucrau la firme sau aveau colaborari in industria IT&C, dar aveam si colegi din industries au de la alte universitati pe care ii invitam prin relatiile noastre de prietenie sa vina sa prezinte probleme interesante incat activitatile de curs sau de laborator sa fie interesanta, fara a-i dezamagi pe cursanti. Sunt sigur ca a fost asigurat un nivel bun pentru ca an de an veneau la noi persoane care lucrau in programare sau in dezvoltare de sisteme informatice, chiar din locuri foarte special si care aveau aplicatii informatice extreme de performante, aflate in uz current si cu care fiecare dintre noi se intalnise cu diferite ocazii si ne minunam ca exista sisteme informatice de larg interes care functioneaza in mediul real.
Cu trecerea timpului, s-a simtit nevoia ca studentii nostri sa urmeze si cursuri dupa absolvirea celor cinci ani de facultate, drept care s-a trecut la organizarea unor cursuri de aprofundare, care erau adresate unui numar foarte restrains de absolventi si unde profesorii veneau cu detalii la anumite discipline, pentru a fi prezentate celor care deja lucrau in industrie si care stiau cum se petrec lucrurile, astfel incat exemplele didactice nu-si mai gaseau rostul. In anul universitar 1978-1979 s-a tinut cursul de aprofundare cu durata de un an SISTEME INFORMATICE PENTRU MANAGEMENT, unde au predat profesorii Nicolae Apopei, Gheorghe Dodescu, Ion Smeureanu, Georgeta Drulă, Traian Surcel, Rodica Mihalca, Adina Uta si Constanța Bodea. Planul de invatamant a continut discipline precum Economia producției de informație, Sisteme deschise si prelucrare paralela, Grafica și multimedia, Sisteme informatice pentru management, Proiectarea asistata de calculator a produselor software si Retele neuronale si data mining. Aceste cursuri nu erau de masa, ci se adresau unui numar foarte restrans de absolventi, ceea ce se apropia de ceea ce inseamna aprofundarea la un nivel de exigenta foarte ridicat in marile universitati ale lumii, spre care si noi ne uitam cu jind si dorim sa ne alaturam companiei lor, cu sperante destul de firave de a fi acceptati in clubul acela exclusivist in raport cu cartile noastre de vizita. Cursurile si laboratoarele aveau loc seara, in anumite zile ale saptamanii pentru a le face eficiente, avand in vedere ca tinerii cursanti lucrau in productie full time. Sunt absolveni ai acestui curs colegii nostri Marian Stoica, Crstian Uscatu dar si fostii colegi Daniel Vernis, Felix Simion si Petrisor Oprea.
Cu trecerea timpului, s-a conturat ideia de cursuri de master in acceptiunea clasica existenta in occident, adica era vorba de cursuri de patru semestre, in care sa se dezvolte multe dintre disciplinele din ciclul de licenta, dar la un alt nivel, intr-un alt stil. Au aparut masterele profesionale si masterele stiintifice care s-au metamorfozat in mastere de cercetare, in ultimul timp. Masterele profesionale aveau si mai au inca o larga deschidere, permitand unor categorii de absolventi sa parcurga elementele unui nou domeniu, astfel incat sa devina mai eficienti la locurile lor de munca mai ales daca au dobandit si o serie de certificari pentru tipologii de instrumente, tehnici si metode de dezvoltare software sau de analiza, audit si de management in zona sistemelor informatice.
Cursul de master stiintific al catedrei de Informatica Economica, asa cum sta bine unei catedre care se respecta s-a numit chiar MASTERUL DE INFORMATICA ECONOMICA si in timp a avut in planul de invatamant discipline specifice nivelului impus si obiectivului definit. Exista acolo si o disciplina legata de metodica cercetarii si care isi propunea sa-i invete pe studenti cum se face cercetare, asa cum era in perioada proletcultista Scoala de literatura unde veneau scriitori si poeti de succes ai momentului si-i invatau pe tineri cum sa aiba talent si cum sa scrie romane, nuvele si versuri. Nicolae Labis, unui dintre marii nostri poeti ai acelor timpuri, a absolvit acea scoala, alaturi de muncitori, gospodine si tractoristi, dar talentul sau a fost de la Dumnezeu, caci creatia artistica, harul si mai ales geniul nu se da, cu el se naste fiecare, il are sau nu-l are. Acest master a traversat diferite stadii, atractivitatea lui fiind extrem de variata in timp, chiar daca numarul de burse acordate a fost la un nivel foarte ridicat. Acum, desi se numeste master de cercetare, se observa apetenta cursantilor de a acumula cunostinte si doar atat, intrucat numarul celor care doresc sa continue perfectionarea intr-un stagiu doctoral este de sub 30%. Unul dintre masterele profesionale, cel de SECURITATE INFORMATICA a fost gandit sa preia multe dintre trasaturile invatamantului de acest tip de la marile universitati ale lumii. De aceea, la construirea cursului au fost luate in atentie urmatoarele aspecte:
- Planurile de invatamant sa includa discipline strict legate de securitatea informatica, fara a merge pe ideia reciprocitatilor dambovitene, in care functioneaza principiul na si tie, da-mi si mie; s-a pornit de la definirea obiectuvului de a forma un specialist care sa faca fata exigentelor de asigurare a securitatii pentru sisteme informatice mari si complexe; au fost consultate structuri educationale compatibile acestui master, existente atat in universitati cat si la mari companii care gestioneaza procese de IT&C;
- Profesorii invitati sa tina prelegeri sau ca conduca lucrari de laborator sun nume consacrate in domeniu, ceea ce a impus un standard deosebit de ridicat si a determinat un nivel de atractivitate cu totul special; astfel, au fost invitati profesori de la Academia Tehnica Militara, Universitatea Politehnica din Bucuresti, Universitatea Babes-Bolyai, Universitatea de Vest din Timisoara, Universitatea din Pitesti si de la Universitatea Bucuresti, precum si specialisti de renume care lucrau la companii precum IBM, Microsoft, INTEL si Oracle;
- Publicarea unei carti care sa fie pusa la dispozitia cursantilor si care sa contina capitole ale disciplinelor care se predau in mod curent; acest lucru s-a realizat inca din anul 2005 si in momentul de fata este singurul curs de master ce dispune de o astfel de lucrare, aflata acul la a doua editie;
- Asigurarea unui nivel de transparenta deosebit de ridicat prin urcarea pe un site a tuturor elementelor legat de admitere, de curricula, de bibliografie si de orar; printr-un sistem flexibil se asigura comunicarea echipei manageriale cu profesorii si cu studentii dar si comunicarea profesorilor cu studentii si a studentilor intre ei;
- Gasirea unui mod concret de dotare a laboratoarelor cu acele componente care sa permita derularea de activitati practice la un nivel de exigenta si cu un continut in concordanta cu ceea ce practica din domeniul securitatii informatice ofera si mai ales impune, avand in vedere dinamica proceselor de mentinere in parametri de acceptabilitate a tuturor tipurilor de tranzactii si a acuratetii oricaror forme de continut digital supus proceselor de accesare.
Succesul acestui curs a generat migrarea spre alte directii a unor discipline, ceea ce face ca in viitor, aspectele de ortogonalitate dintre masterele profesionale sa se accentueze, pentru a fi garantat succesul acestora. Regasirea la mai maulte mastere a chestiunilor de securitate este necesara si interesanta pana la un punct, care insa sa nu depasasca 10% din cota de atractivitate si sa nu reprezinte mai mult de 3% din cota de suprapunere cu ceea ce se preda la masterul de SECURITATE INFORMATICA.
Exista dorinta de a impune prin cursuri de master a noi domenii. Viitorul este cl care va hotari. Daca se porneste de la ideia de a genera un curs de master profesional numai si numai pentru a apare un nou director de curs care sa ia partea leului in zona predarii, premisa este eronata, pentru ca la o masa aproape constanta de cursanti, apare doar o crestere a numitorului. Ceea ce masterul de SECURITATE INFORMATICA aducea nou, era strict legat de contributiile celor mai importanti profesori sau specialisti din industrie care aveau rezultate recunoscute in lumea informaticienilor adevarati. O astfel de abordare a dat specificitate si anvergura cursului, nenumarati tineri venind sa urmeze cursul acesta de master nu numai pentru tematica incitanta, cat si pentru profesorii care tineau prelegerile s-au conduceau lucrari de laborator. La restrictia ca la mastere sa se prezine cadre didactice cu doctorat, noi am adaugat conditia de notorietate in domeniul securitatii informatice. Situatiile in care persoane invitate sa tina ore la acest curs de master nu s-au ridicat la inaltimea exigentelor, au fost inlaturate rapid si solutiile gasite au reliefat starea de fapt ca exista foarte multe persoane cu preocupari teoretice si practice si cu notorietate in invatamantul superior din tara noastra, care la solicitarile noastre si-au exprimat disponibilitatea de a colabora pe diferite subdomenii, care se suprapuneau cu preocuparile lor din practica sau din activitatea de cercetare. Ideia de provincializare a unui master nu este veche si nu este greu de implementat. Asa cum daca se aseaza o musca pe bara unui halterofil cand el se afla la nivelul maxim de efort si-l doboara, tot asa calitatea unui master este distrusa prin noncalitatea unor procese, noncalitate care are la baza slabirea principiilor si aparitiei rotatiilor, superficialitatii, lipsei de experienta concreta si de detaliu dar si a altor maladii, care in unele cazuri sunt ridicate la nivel de virtute, mai ales cand se fac asocieri care chipurile garanteaza penetrarea in lumea buna, fara a fi definit conceptul de lume buna, cand de fapt trebuie intrat in clubul selectilor.
In anul 2012, in anul 2013 dar si in anul 2014 au existat tentative de impunere a noi cursuri de master. Desigur intentiile sunt interesante tot asa cum si iadul este presarat cu intentii nobile. Numai ca pentru a avea un nou curs de master, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
- Stabilirea unui domeniu clar, total diferit de ceea ce exista, incarcat de noutate care sa garanteze interesul altor studenti decat masa critica asimilata a masterelor deja existente;
- Garantarea existentei resurselor care sa permita derularea de activitati de inalta calitate si aici ma refer la existenta de tehnica de calcul, existenta spatiilor adecvate pentru cursuri si laboratoare dar mai ales este vorba de existenta profesorilor recunoscuti, cu experienta, cu lucrari publicate, prezenti in nenumarate conferinte cu solutii originale;
- Existenta anvergurii directorului de master, in ideia de a antrena un colectiv de colegi care sa contribuie la documentare, la fundamentarea curriculei, dar si in ideia de a conexiunilor cu specialisti din domeniu si cu profesori de la alte universitati care sa vina sa sustina prin contributii majore cursul, nu numai cu a tine niste ore dar in principal prin a furniza informatii legate de alte cursuri de master in universitati din strainatate, prin a face legatura cu profesori de la alte universitati si de a pune la dispozitia studentilor si a profesorilor materiale care contin noutati de ultima ora;
- Schimbarea conceptiei ca un om are abilitati sa predea orice, crezand ca un actor daca are capacitatea de a memora si reproduce fara gresala un text, acesta are si capacitatea de a juca pe scena rolul care defineste replicile textului memorat, ceea ce nu este adevarat, asa cum nu este adevarat ca un profesor daca invata ceva pe dinafara si vine in fata studentilor de la master si recita sau mai rau, daca citeste dupa slide-urile proiectate pe un ecran zicand ca face invatamant modern, va fi apreciat de respectivii studenti ca fiind un specialist autentic in domeniul respectiv;
- Realizarea unui echilibru intre cei care vin din zona teoretica sau de cercetare, care au zabovit ani in sir pe un domeniu ingust si au intrat in toate detaliile de formalizare, de clasificare, de modelare, de optimizare, de evaluare, respectiv, cei care vin din productie unde zi de zi solutioneaza probleme din mediul economic real, pentru clienti reali, cu resurse reale, efectuand tranzactii cu bani reali, la masterat fiind diminuata aria locurilor unde se fac ipoteze si se lucreaza cu cazuri simplificate, pana la simplism asa cum se procedeaza atunci cand se lucreaza la laboratotoare cu studentii incepatori, iar acum la master sunt deja studenti foarte aproape de a fi considerati specialisti autentici.
Nu oricine are coordonatele unui director de masterat fie profesional, fie stiintific, pentru ca acesta lucreaza cu studentii care sunt specialisti in formare, dar si cu specialisti valorosi care vin in fata studentilor sa prezinte aspecte teoretice si aspecte practice de complexitate ridicata, cu care studentii sa mearga direct in productie si sa implementeze direct ceea ce au invatat De pus: despre celelalte masterate si de legatura cu phd sa fie lucrarile capitole de teza.
revenire

9.2 Conducerea de doctorate

Cand am ramas in invatamantul superior, a avea un doctorat imi parea un vis extraordinar, iar conducatorii de doctorat imi pareau niste semizei. In 1972 cand am devenit doctorand si am vazut cum se comporta cu mine conducatorul meu de doctorat, marele profesor Ludovic TOVISSi, am inteles ca doxctoratul eo chestiune extreme de serioasa, iar tilul de doctorand este bines a nu-l folosesc de teama de a nu fi vesnic. Ori de cate ori am vazut acronimul drd m-a apucat teama, pentru ca eu am avut intotdeauna teama de lucrurile incepute dar neterminate. Acronimul drd arata un stadiu intermediar si se genereaza riscul autosuficientei, in care omul drd, se multumeste cu atat si nu face pasul urmator, adica sa scrie o teza, sa o sustina si o comisie sa-i acorde titlul de doctor. Parcurgand din 1972 pana in 1978 toate etapele din stagiul doctoral, am vazut tot ce inseamna sa pregatesc examene pe care sa le sustin in fata unor comisii exigente, sa scriu referate pe care sa le prezint in catedra sis a scriu o teza pe care am plimbat-o ca pe sfintele moaste peste tot, adica in simpozioane, in conferinte, la Seminarul Onicescu, la seminarul stiintific al lui C.V. Negoita din ICI, in fata profesorului Tyller si tot asa. Cum mergeau lucrurile, adica rau de tot, incat doctoratul avea admitere o data la cinci ani, nu se promova pe conferentiar si deci nici pe profesor, nici prin cap nu-mi trecea inainte de 1989 sa devin vreodata conducator de doctorat. Dar in focul revolutiei, in ASE a aparut si aceasta problema, a dezvoltarii doctoratelor nu ca in communism, ci ca in lumea libera si odata cu aceasta abordare, trebuiau sa apara si adevaratii conducatori de doctorat, oameni noi, rezultat al procsului revolutionar de evaluare. Cand in sala 2104 am fost martor la cum se pune problema, am ramas stupefiat. Se ajunsese ca studentii, caci ei se considerau fauritorii Revolutiei, desi fusesera in vacant, sunt indreptatiti sa propuna sis a valideze conducatori de doctorat, constituind o lista care trebuia sa ajunga la ministrul invatamantului, profesorul invatamantului Mihai Sora. N-as vrea sa scriu, dar o fac pentru a se vedea ce si cum a fost cu PhD-ul, ca era foarte activ un tanar pentru care fusesem chemat de un prodecan cu cateva luni mai inainte sa fiu avertizat sa ma port mai altfel cu el pentru ca are scutire de frecventa intrucat sta destul de mult internat la spitalul 9, avand probleme severe de sanatate.
Asa s-a constituit o prima lista cu conducatori de doctorate in focul Revolutiei, lista care insa continea si exceptii si aici numesc pe marii profesori Gheorghe Boldur-Latescu sip e Dcsaba Fabian, acesta din urma avand un doctorat la Universitatea din Bonn, obtinut inainte de 1975. Au urmat vremuri de inflorire reala a invatamantului superior de informatica economica. Pe masura ce au promovat colegii din Catedra de Informatica Economica, devenind profesori universitari, daca indeplineau criterii destul de dure privind activitatea de cercetare stiintifica si de publicatii isi intocmeau dosarele de conducator de doctorat si dup ace treceau de Consiliul Profesoral al facultatii CSIE si de Senatul ASE, deveneau conducatori de doctorat si intrau in paine, luand sub aripile lor stiintifice tineri valorosi, pe care sa-i duca pe culmile stiintifice in procesele de cercetare, zambind si dansand in pas de informatic-tango.
Dupa un lung proces de confirmari la MEC, s-a ajuns ca unii dintre membri Catedrei de Informatica Economica sa fie conducatori de doctorat in specializarea Cibernetica si Statistica Economica, visul multora dintre adversarii nostril de a nu avea si specializarea de Informatica Economica, specializare absolute necesara intrucat nici cibernetica si nici statistica nu inseamna informatica, desi ambele folosesc software specializat pentru a-si rezolva nenumarate dintre problemele din practica de zi cu zi din economie. Lista conducatorilor de doctorat in specializarea Cibernetica si Statistica Economica, provenind din catedra noastra a cuprins multi ani pe profesorii: Constantin-Gelu APOSTOL, Constanta BODEA, Catalina COCIANU, Marian DARDALA, Gheorghe DODESCU, Csaba FABIAN, Bogdan GHILIC-MICU, Ion IVAN, Ion LUNGU, Mihaela MUNTEAN, Floarea NASTASE, Ioan ODAGESCU, Florin PILAT, Ion Gh. ROSCA, Gheorghe SABAU, Ion SMEUREANU, Marian STOICA, Manole VELICANU.
Prin anul 2000 s-a trecut la elaborarea unui cod intern de comportament pentru conducatorii de doctorat care viza:
- Un nivel de exigent ridicat la selectia viitorilor doctoranzi
- Construirea de planuri de pregatire individuala in mod transparent
- Derularea examenelor si sustinerea de referate in sedinte deschise
- Controlul calitativ al materialelor publicate de catre doctoranzi
- Realizarea unui context de inalta exigent pentru tot stagiu doctoral
- Pozitionarea corecta a conducatorului stiintific in activitatile din stagiu doctoral
- Cresterea calitativa a continutului planului individual al doctorandului
- Impunerea publicarii de catre doctoranzi de articole la revista catedrei
- Participarea obligatorie a doctoranzilor la Conferinta Internationala a catedrei
- Un nivel impus pentru media de terminare a studiilor
- Tematica sa dea sansa doctorandului de a adduce idei noi
- O gama foarte mare de tematici incat sa nu existe teze asemanatoare
- O diviziune a muncii, incat un conducator sa abordeze numai un anumit domeniu
- Realizarea unui sistem deschis de evaluare a calitatii tezei
- Obligativitatea ca procesul de evaluare in catedra a tezei sa fie transparent
- Ritmicitatea derularii activitatilor incluse in planul individual
- Asigurarea caracterului neformal a sustinerii tezeilor in catedra
- Dirijarea activitatilor pentru a limita prelungirile de stagiu
- Discutarea ori de cate ori era nevoie a problemelor de calitate cu conducatorii
- Eliminarea acelor elemente care dau character fortat stagiului doctoral.
In acest fel se elimina sustinerile de referate sau de examene in tremene extrem de inguste pentru a elimina riscul de exmatriculare a doctorandului sau de scadere a nivelului de exigent pentru a mai acorda o sansa doctorandului in vederea continuarii, respectiv, a incheierii cu succes, desi succesul nu exista, a stagiului doctoral. Toata lumea a fost de accord cu acest cod al conducatorului de doctorat si s-a cautat sa fie implementat si modul in care s-au derulat admiterile, modul in care au fost avizate de catedra tezele de doctorat, dar si existenta de articole ale doctoranzilor in paginile revistelor Informatica Economica si Economy Informatics, dar si in volumele lucrarilor Conferintei Internationale de Informatica Economica, arata cu putere ca toata lumea a inteles ca numai prin calitate vom razbate prin toate vicistitudinile vremurilor, vicistitudini creiate de oamenii din jurul nostrum care vremelnic se gaseau la butoane.
A venit anul 2005 in care eu am prins momentul prielnic al vantului la pupa si am reusit sa strecor in lista de specializari, pe cand eram director in MEC, la informatizare, a psecializarii de INFORMATICA ECONOMICA. Pentru a se vedea ca reactiunea lucre si lucre si lucre, desi HG era in functiune, in ASE se lucre dupa vechiul sistem in care cu totii eram incorporate in specializarea de Cibernetica si Statistica Economica. Dup ace am trimis prin fax la rectorat textul HG-ului, instantaneu s-a inclus pe lista si noua spoecializare si asa se face ca Daniel Constantin Milodin s-a inscris la aceasta specializare si a devenit chiar primul doctor in Informatica Economica din Ro. Am mandria ca am facut si eu ceva concret pentru catedra mea, pardon, pentru catedra unde am lucrat pana in 2012 cand m-am pensionat.
Visul meu, sa nu spun regret, a fost ca un doctorand de-al meu sa ajunga la randul lui conducator de doctorat si eu sa fiu intr-o comisie la sustinerea tezei acelui tanar. Ritmul promovarilor s-a frant brusc in guvernarea catastrofala a lui Boc, lucrurile s-au complicat si mai mult prin impunerea criteriilor de abilitare si asa s-a facut ca dintre tinerii foarte valorosi din catedra, acum profesori, conferentiari si lectori, pe care i-am condus la doctorat, niciunul nu este in postura de a-mi adresa o astfel de invitatie si nici nu se va intampla acest lucru, pentru ca vorba scriitorului, timpul n-a mai avut rabdare si eu in 2017 voi implini 70 de ani si atunci absolute toate firele cu ASE se vor rupe ireversibil. Acesta este singurul meu regret dupa 42 de ani de munca in ASE.
Noi, conducatorii de doctorat de la Catedra de Informatica Economica, dup ace am impus un anumit standard, ne-am tinut de el. Daca acum s-ar reevalua tezele de doctorat din 1990 si pana in zilele noastre, sunt sigur ca chestiunile cu plagiatul sau cu noncalitatea nu s-ar verifica, pentru ca tot timpul noi am impus un standard ridicat. Sa-l fi ferit cel de Sus pe un autor de teza de doctorat sa vina in catedra cu o lucrare c ear fi avut anumite carente, pentru ca nu trecea de furcile caudine ridicate de anumiti membri ai catedrei care nu tolerau:
- Sa nu fie clas spuse care sunt realizarile proprii, deci originale
- Sa nu existe publicate rezultatele originale
- Sa nu fi participat l;a conferinte in care sa prezinte rezultatele originale
- O structura aiuritoare a tezei de doctorat
- Dezechilibre intre structura capitolelor
- Lipsa validarii experimentale a ipotezelor avansate
- Prezentare improvizata
- Bibliografie neingrijit redactata
- Tratare neechilibrata a problematicii
- Lipsa armoniei intre teorie si partea experimental
- Neluarea in considerare a ceea ce s-a realizat in domeniu la noi in tara
- Lucru izolat, fata a consulta specialistii
- Absenta atestarii de catre specialistii in domeniu a validarii rezultatelor originale
- Prezentarea tezei cu aroganta data de pozitia ocupata undeva
- Insistent pe concept primare care jugneau auditoriul considerat neinstruit de vorbitor
- Tratarea superficial a subiectelor
- Nespecificarea corecta a surselor bibliografice
- Lipsa din blibliografie a lucrarilor fundamentale
- Utilizarea de rezultate mult prea vechi existente in literatura
- Preluarea rezultatelor altora fara citare, asa cum se obisnuia in epoca
- Scrierea de formule incorecte ca expresii analitice si fara explicatii
- Realizarea de anexe incomplete si neconcordante cu textul tezei.
Rezulta cu mare claritate ca autorul tezei daca depunea teza la catedra, intra in colimatorul exigent al colegilor mei si nici o mie de ape nu-l mai spalau pe acela care credea ca a face o teza de doctorat echivaleaza cu a scfrie 150 de pagini oarecare, fluierand. Mie imi era o frica teribila la sustinerile tezelor coordinate de mine, pentru ca desi ma ocupam strict de doctoranzii cu care colaboram exista riscul de a fi identificate o serie de greseli, minic dar in opinia mea, impardonabile. Si s-a intamplat ca un doctorand de-al meu sa puna gresit o virgule si s-a discutat minute bune despre schimbarea sensului. Numai interventia hotarata a profesorului Ion Gh. Rosca a facut sa se incheie dezbaterea, caci daca se continua, sunt sigur ca acea nefericita pozitionare a virgulei ar fi fost prilej de disputa ajungand la nivel international, riscand sa se declanseze o noua conflagratie mondiala, exact ca in cazul pisoarului din romanul satiric Clochemerle a lui Gabriel Chevallier.
Multe dintre tezele de doctorat au trecut de Seminarul Racoveanu, caci asa se intitulau sedintele de actedra in care aveau loc dezbateri stiintifice, incluzand aici si validarea tezelor de doctorat. Au fost si cazuri, nu putine, in care colectivul catedrei, suveran in chestiunea validarii, a respins teze pentru ca autorii lor nu:
- Publicasera nimic dintre rezultate
- Apareau in bibliografie cu vreun articol sau altceva
- Aveau incluse solutii originale
- Dezvoltasera in teza ceea ce anuntasera in titlu
- Acordasera atentie redactarii scriind bazaconii mai ales la formule
- Ascultasera de sfaturile conducatorului si grabeau sustinerea
- Aveau conducatorul in sala sau un referat al acestuia
- Credeau ca notrietatea lor este una si cea a conducatorului este netransferabila
- Intelegeau in catedra noastra principiul merge si asa, nu functioneza
- Dovedeau ca ei au elaborate teza
- Includeau in teza un continut de inalt nivel stiintific
- Aratau claritate in prezentarea ideilor originale
- Aveau simtul masurii elaborand teze ce treceau de 500 pagini
- Depaseau stadiul unei documentatii de prezentat la un seminar studntesc
- Respectau regulile de exprimare din limba romana
- Asigurau secventialitatea continutului tezei
- Aveau o lucrare care sa respectele cerintele minimale ale unei teze de doctorat.
Erau doctoranzi care reveneau cu tezele imbunatatite si intr-un final erau validate de actedra si le sustineu in sedinta publica, dar erau si multe situatii in care doctorandul isi dadea seama ca demersul nu este la nivelul resurselor de care dispune si abandona. S-a intamplat de mai multe ori ca saracutul doctorand care comandase niste prajiturele care sa fie oferite celor care l-au suportat cel putin o ora, sa nu mai fie cazul sa le despacheteze sis a plece cu coada intre picioare, rusinat mai ales de situatia delicate in care si-a pus conducatorul, de ale carui sfaturi a evitat sa asculte. Din cazurile de sustineri in catedre a tezelor care au fost respinse sau amanate, nu am vazut nicio situatie in care sa apara elemente subiective, precum culoarea ochilor, felul tocurilor de la pantofi sau pozitia retroproiectorului in raport cu calculatorul, ci argumentele au fost clare, usor demonstrabile si fara loc de interpretare. O teza cu titlul Sisteme informatice bursiere in care era dezvoltat un singus sistem informatics, evident nu avea cum sa treaca. O teza despre metode si algoritmi de optimizare, fara ca autorul sa fi publicat ceva vreodata, de asemenea nu avea cum sa fie sustinuta in sefinta publica. Teza in care din cele 600 de pagini peste 200 descriau resursele produsului Excel, a fost respinsa cu viteza sunetului. O teza in care autoarea venita dintr-un loc select, crezand ca acela da garantia calitatii tezei, datorita improvizatiilor exersate in multe dintre pagini, a trebuit sa mai munceasca un an si un pic pana a veni cu ceva de calitate in fata noastra. Trebuie spus ca nici colegii nostril nu au fost crutati si nu putine au fost situatiile in care acestia cu gatul aproape innecat in plans abia mai continuau fie sa deruleze prezentarea intrerupta de catre cate un coleg dar mai ales de catre o colega ce nu mai suporta abateri de la firul normal al unei naratiuni sa zicem stiintifice, al carui obiectiv tocmai victim il anuntase inca de la inceput. Numai acest mod a facut ca lucrurile sa mearga inainte si de la noi sa iasa in lume teze de doctorat de care sa nu rosim nici acum si nici peste o mie de ani, indiferent de ce criterii se introduce sau se vor introduce in procesele de evaluare. In opinia mea, conducatorul de doctorat isi alege colaboratorii si nu invers. Mi se pare exagerat sa stepte conducatorul sa fie contactat de diferiti absolventi sau la examenul de admitere conducatorul sa faca selectia. Spun, in opinia mea, caci aceasta este opinia mea, este nevoie de a-l forma pe student cum sa se documenteze, cum sa faca o bibliografie si cum sa structureze o lucrare, atunci cand elaboreaza lucrarea de licenta. Tot in opinia mea, continuarea colaborarii cu un student in ciclul de master ii va permite acestuia sa deruleze un ciclu mai simplificat de cercetare, unde are posibilitatea sa vina si cu idei proprii. Numai dupa traversarea cu succes a celor doua etape, in opinia mea, este cazul ca un conducator sa faca propunerea absolventului de master sa colaboreze intr-un stagiu doctoral si in acest fel, se asigura un parcurs de succes. Viata mi-a aratat ca am dreptate, pentru ca numai infoarte putine din cazuri s-a interrupt stagiul doctoral de catre tineri cu care am lucrat dupa reteta mea si au fost cu mult mai multe situatiile in care doctoranzii au abandonat sau s-au transferat de la mine, ei fiind dintre cei cu care n-am lucrat nici la licenta si nici la masterat. Daca ar fi sa concluzionez, n-am dus lipsa de doctoranzi, am coordonat dezele unor doctoranzi de exceptie de care sunt foarte mandru si a fost numai o situatie in care am propus unui tanar exceptional sa colaboram, m-a refuzat, iar cand a revenit pentru ca fusese la randul sau refuzat, i-a explicat ca unde scuip nu ling si cu atat mai putin nu ling unde scuipa altcineva.
Pe vremea cand eram sef de actedra, din obligatie de multe ori, din placer de mai putine ori, am participat la sustineri de teze de doctorat. Avand in vedere faptul ca eu nu prea am solicitat colegi din catedra sa vina in comisiile de sustinere publica a tezelor de doctorat coordinate de mine, intrucat preferam sa solicit profesori de la alte universitati, nu a plouat cu solicitari ale colegilor sa particip in comisii de sustinere publica, drept care nu m-a apucat vreo suferinta, perzand niste banuti care nu mi-ar fi stricat din procesul de pqarticipare prin reciprocitate. Numai ca solicitarile din exterior m-au onorat foarte mult si mi-au creeat posibilitatea de a vedea alte scolo doctorale cu etze de informatica de la alte universitati, dandu-mi sentimental ca si eu lucrez bine in munca mea cu doctoranzii. Si ca o chestiune comica pe aceasta tema, in cazul uneia dintre doctorandele mele, la un examen de retele am avut inspiratia de a alcaui o comisie de 4 pofesori din afara ASE, absolute recunoscuti in domeniu prin ceea ce faceau ei la universitatile de care apartineau si eu eram al cincilea membru al comisiei. S-a intamplat ca un personaj obscure din catedra sa vada cererea aprobata de unul dintre prorectorii ASE si sa sesizeze ca nimeni din subcolectivul sau nu este invitat la acel examen de retele de calculatoare. Mi se parea indecent sa stea un pigmeu langa marele profesor Trandafir Moisa de la Facultatea de Calculatoare, de exemplu. Am solicitat sa apara un al saselea membru incomisie si acesta a fost profesorul Ion Gh. Rosca, solutionand intr-o maiera elegant problema acelui nod gorjan, nu Gordian.
Despre ceea ce s-a intamplat cu coordonarea de doctorate a fost lin si predictibil chiar si in cazul formarii Scolii Doctorale de Informatica Economica, spunandu-se ca acei conducatori care vor sa treaca la noua specializare isi risca la evaluare calitatea de conducator daca isi face si nisi depune dosarul. Eu am zis ca risc si ca mine au mai fost cativa colegi si aici ii numesc pe profesorii Ion Smeureanu si Ion Gh. Rosca. Dupa lungi dezbateri s-a convenit ca nu se risca nimic si ca cine depune doasrul si este acceptat va avea dubla coordonare, iar cine depune dosarul si nu trece la evaluare, ramane cu vechea specializare. Asa se face ca prin anul 2010, adica la vreo 5 ani de la aparitia specializarii de doctorat Informatica Economica a aparut si scoala doctorala aferenta. Imi rezerv dreptul sa pun aceasta intarzaiere pe actiunea unor forte obscure din interiorul ASE si ca sa fiu si mai exact, din interiorul CSIE, care nu si-au dorit niciodata sa existe o scoala de informatica economica puternica. Dar ca in basmele romanesti analizate cu mare finete de mari critici literari, fortele raului sunt intotdeauna invinse si binele iese triumfator. Asa si in cazul nostrum, al celor care cordonama lucrari de informatica dar la sustinere se specifica totteauna ca sunt in specializarea de cibernetica si statistica economica. In mintea varza a unora care si pastorisera facultatea multi ani, cibernetica si informatica erau aceeasi apa si acelasi pamant. Tot asa prin extensia dusa la absurdul vulgar, s-ar zice ca neurochrurgia este totuna cu disectia de cadravre pentru ca si omul viu si mortul tot o forma de materie sunt. Numai ca de frica, cei care au astfel de ganduri stranii nu le pun in aplicare pentru a nu fi pusi in situatia cand, Doamne freest, s-ar impune sa fie operati pe creier sa nu cumva sa apar un doctor legist, cu acelasi halat si cu aceleasi manusi cu care a fost in sala de disectie. Totusi, rationalitatea a invins si chiar daca la un moment dat profesorul Constantin Mitrut a venit cu argument solide in anul 2012 pentru a se acorda titlul de doctor in informatica economica lui Constatin Daniel Milodin in conditiile in care eu eram coordinator de doctorat in specializarea de cibernetica si statistica, cu dosar in proces de evaluare pentru noua specializare, profesorul Mitrut reusind sa-i convinga pe cei de la comisia superioara de acordare a titlurilor stiintifice de la MEC.
Aparitia unei noi generatii de conducatori de doctorat prin venirea in randurile noastre a tinerilor Catalina COCIANU, Marian DARDALA, Marian STOICA si din 15 decembrie 2014 a si mai tanarului abilitat Paul POCATILU, adduce cu ea certitudinea ca nivelul de calitate va fi si in viitor deosebit de ridicat si prin pensionarea clegilor Gheorghe SABAU, Csaba FABIAN, Ioan ODAGESCU, a mea si prin disparitia marelui profesor Ion Gh. ROSCA, Scoala Doctorala de Informatica Economica va megre inainte si cum zicea George Calinescu la inchierea monografiei dedicate lui Mihail Eminescu, ape vor seca in albie… si cate o seta va vesteji pe cer, in departari, pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale, caci nimeni si nimic nu va sta in calea progresului nostrum ca natiune, care numai prin informatica se va produce in general si prin informatica aplicata in economie, in special.
revenire

9.3 Promovari in catedra

Cine crede ca omul este ca vinul, cu cat e mai vechi, cu atat este mai bun, se insala amarnic. Omul cu cat avanseaza in varsta isi pierde din elan, ajungand la peste cincizeci de ani, sa traiasca din acumulari sis a mearga in virtutea inertiei. In invatamantul superior de informatica economica lucrurile sunt de un dramatism aparte. Daca la matematica in putine cazuri se vorbeste de incorporarea in cursurile de analiza matematica sau de teoria a probabilitatilor care sunt predate studentilor a unor descoperiri de acum treizeci de ani, in informatica prezentarea de cunostinte invechite reprezinta sinucidere curata, transmisa in direct si la ore de maxima audienta. Daca nu exista o aplicare spre a incuraja mintile laminate sa vina spre catedra, daca se invoca tot timpul salariile mici, este clar ca statul pe loc va duce la non-performanta. Este important sa se inteleaga ca trebuie realizat un echilibru intre calitate si dinamica si trebuie sa se procedeze la a face lucrurile exact cum acestea vor determina evolutie si nu stagnare. Este un lucru foarte bun ca sunt definite criterii de promovare, numai ca acestea trebuie sa fie:
- Clare si neconjuncturale, care sunt unanim acceptate si reprezinta cerinte absolute necesare si nu gandirea unilateral a cuiva, care dup ace a promovat in conditii relaxate, creeaza bariere artificial pentru a temporiza procese care peste ani isi vor dovedi ineficienta, micimea si mai ales primitivismul;
- Stabile, astfel incat oricine sa-mi faca o planificare pe termen lung, cu luarea in considerare a materialelor ce trebuie publicate, a contractelor de cercetare coordinate si mai ales in ceea ce priveste asa-zisele conversii prin definiri de coeficienti de transformare, pe care i-am intalnit in statistica agrara, cand vacile erau transformate in porci echivalenti sau gainile in magari echivalenti;
- Eliberarea de tot felul de bariere neadecvate, mai ales in ceea ce priveste asa-zisul parcurs natural, firesc, barbar si usor bizar legat de necesitatea de a traversa toate etapele, ca si cum la coborarea sau la urcarea unei scari nu exista posibilitatea de a sari o treapta, ca si cum in muzica notele ar fi obligatoriu sa fie cantata una dupa alta asa cum este definite gama;
- Definirea de resurse care sa slujasca directia corecta de evolutie a proceselor de instruire, mai ales atunci cand este vorba de informatica economica unde noile tehnologii, noile limbaje de programare si noile sisteme de operare si de organizare a interactiunii om-calculator sunt hotaratoare; inseamna ca planificarea disciplinelor, alocarea fondului de ore si definirea succesiunii in timp trebuie astfel realizate incat sa existe o concordant intre ceea ce societatea are nevoie in raport cu cerintele pietei fortei de munca si aspiratiile fiecarui tanar cadru didactic.
Ciudatenia instaurata de guvernul Boc in virtutea careia au fost blocate promovarile din universitati, de parca nu ar fi existat alte modalitati inteligente de a opera incadrarea in cheltuieli a invatamantului, prin ciuntiri de salarii, nu a facut altceva decat sa adanceasca prapastia intre calitatea dorita si cea reala a invatamantului universitar, in sensul scaderii calitatii reale. Nu aveam nicio mirare legata de acele solutii, intrucat veneau de la un personaj care a vorbit de existent a trei alternative, care vorbea de aviara gripa si care in pozele de grup facea gesturi nelalocul lor, daca ne gandim la barbatii adevarati. Considera ca abia dupa patruzeci de ani de acum inainte, se vor estopma efectele dezastruasei decizii de inghetare a posturilor la nivel de preparator, asistent si lector universitar. Noroc ca a venit anul 2012 si de atunci incoace se cauta sa se repare ce mai este de reparat, caci vasul facut tandari, este extreme de vreu de lipit, mai ales cand portelanul este din dinastia Ming. Daca stau si fac o analiza la rece, evolutia in catedra de Informatica Economica a tinerilor valorosi s-a produs in ritm sustinut, care a depins strict de ei, de realizarile lor si de nivelul lor d implicare in activitatile de cercetare, activitatile didactice si cele de diseminare a rezultatelor. Marian Stoica a devenit profesor universitar dupa noua ani de la terminarea facultatii, la frumoasa varsta de treizeci si trei de ani. El este acum conducator de doctorat cu vechime si cu tineri care au si finalizat sustinand teze foarte valoroase. Marian Dardala, dup ace a absolvit cursurile sectiei de Informatica Economica in anul 1992, a parcus pas cu pas toate treptele carierei universitare, ajungand profesor universitar dupa saisprezece ani fata de anul in care si-a inceput activitatea ca preparator. Catalina Cocianu si-a inceput activitatea ca preparator universitar in Catedra de Informatica Economica in 1996, iar in anul 2007, adica dupa unsprezece ani in care a fost asistent universitar, lector universitar, conferentiar universitar, a devenit profesor universitar. Colegul nostrum Bogdan Ghilic – Micu a devenit profesor universitar in anul 2000, desfasurand o activitate didactica speciala pe parcursul a zece ani, in raport cu anul 1990 in care a candidat si a obtinut un post de asistent universitar in Catedra de Informatica Economica la una din disciplinele de programare a calculatoarelor electronice. Tanarul si valorosul meu coleg Razvan Zota, a devenit profesor universitar intr-un interval de sapte ani, anul 1999 fiind acela in care a devenit asistent universitar, respectiv, anul 2006 fiind anul in care a concurat si a ocupat postul de profesor universitar din statul de functiuni al catedrei de Informatica Economica. Paul Pocatilu este acel tanar care a avut nesansa generata de stagnarea impusa artificial, nefiresc si brutal de guvernul Boc, de a sta pe loc, fara sansa de promovare un numar de ani, ceea ce a dus ca de la absolvirea studiilor in 1999 sa parcurga pas cu pas treptele carierei universitar, devenind profesor abia in anul 2013, adica dupa paisprezece ani de la terminarea studiilor, desi prin tot ceea ce intreprinsese aratase ca dispune de ceea ce este necesar si pentru a fi pe cea mai inalta treapta a invatamantului academic si sa coordoneze doctorate, insa lucrul acesta se va produce din anul 2015, caci in 15 decembrie 2014 el a sustinut teza de abilitare. Venind cu o experienta in constructia de calculatoare electronice de paisprezece ani din productie, Floarea Nastase a dvenit professor universitar in anul 2000, dupa sapte ani in care a fost asistent universitar, lector si mai apoi conferentiar. Venind prin concurs in anul 1993 cu o bogata experienta din productie ca programator si mai apoi in calitate de cercetator stiintific la laboratoarele catedrei de Cibernetica Economica si ocupand pozitia de lector universitar, Manole Velicanu, a urcat rand pe rand treptele carierei didactice, devenind dupa sapte ani, in anul 2000, profesor universitar. Adrian Vasilescu a devenit profesor universitar in ……ani. Radu Marsanu a devenit profesor universitar in ……ani. Adina Uta a devenit profesor universitar in ……ani.
Incepand cu anul 2013 s-a cautat revenirea pe un fagas normal a procesului de promovare in Departamentul de Informatica si Cibernetica Economica, zona de informatica economica, ceea ce a determinat organizarea de concursuri pentru ocuparea de functii didactice, care au echivalat cu promovari, pe care le consider necesare, fara de care nu are cum sa se vorbeasca de dezvoltare, deci de progres intr-un domeniu atat de sensibil cum este cel al informaticii economice. Obiceiurile rele parca se perpetueaza de la sine. Ma refer la obsesia existentei unei piramide care trebuie sa fie extinsa si la invatamantul superior, adica la un profesor universitar sa fie trei conferentiari universitari.La un conferentiar universitar sa fie trei lectori universitari si la un lector universitar sa fie trei asistenti universitari. Ne imaginam cum asteapta conferentiarii sa moara porfesorul , cum asteapta lectorii sa moara conferentiarul si cum gandesc lectorii si asistentii, nu numai pe termen lung, ci zi de zi, cas de ceas. Adica ceva despre progresul dintr-o catedra unde oamenii nu se gendesc decat cum sa dispara cei din fatal or, numai cercetare nu se face, numai calitate nu se produce, numai raporturi rezonabile de educatie nu se dezvolta. Oricum ideia nefasta propagate de unii precum ca piramida functiilor este rasturnata si numai dupa vreai cincizeci de ani va fi echilibrata cat de cat, are darul précis de a demobilize, de a-I arunca pe asistenti, lectori si conferentiari exact in atmosfera de dinainte de 1989, in care de la un congres la altul alpartidului venea ca un aer polar vestea ca nici in cincinalul ce urma sa vie, nu se va promova pe conferentiar sau pe profesor din cauza piramidei atat de deformate de cei veniti de la studii in Uniunea Sovietica, multi dar mai ales foarte, foarte tineri si pusi direct profesori universitari, avand origini sociale sanatoase si existand un vid de cadre didactice de specialitate ca urmare a epurarilor, reproduce de guvernul Boc prin pensionarile fortate din 2011, caci fortat se chiama atunci cand omul iese la pensie a doua zi de la implinirea varstei de 65 de ani, chiar daca este la mijloc de semestru. Am inteles ca nici comunistii si nici legionarii nu au avut astfel de practice de o brutalitate iesita din comun, bazata pe ura, pe dispret si pe micime.
Eu am fost patru ani sef de catedra si stiu tot ce trebuie si despre statul de functiuni si despre grad de ocupare si despre cum se promoveaza lumea. Cine face imprudent de a vorbi de imposibilitatea de a face sa se promoveze, do dovada de mult prea multa prudent sau isi arata limitele in ceea ce priveste managementul in zona resurselor umane. Sa fac demonstratia ca ideia de piramida este o mare gogoasa, ca ideia nonpromovarii si ca ideia batutului pasului pe lor sunt fundamentele dezastrului intr-o catedra sau intr-un department, nu este lucru greu si chiar voi face acest lucru acum, bazandu-ma pe un model simplu, dar nu simplist.
Se iau in considerare urmatoarele ipoteze:
H1: exista doua tipuri de activitati, unele de predare si unele de seminarizare, fara a se face diferentierea intre ele decat prin continut; mai pe romaneste zis, ceea ce preda un lector nu difera semnificativ de ceea ce preda un profesor universitar daca sunt la o aceeasi disciplina si lucreaza cu serii paralele; seminariile coordinate de un profesor si cele coordinate de un asistent universitar nu au nimic diferit, daca ne referim la faptul ca in cele doua ore, atat profesorul cat si asistentul trebuie sa vorbeasca despre aceleasi problem, trebuie sa aiba aceeasi capacitate de a-I mobilize pe student si mai ales trebuie sa-I determine pe acestia sa-si dezvolte apriturinile pentru tematica urmarita prin curricula.
H2: exista doua tipuri de cadre didactice, asistenti universitari si, respectiv, lectori universitari; asistentii universitari coordoneaza activitatile de seminarii si de laborator, iar lectorii universitari predau cursuri si coordoneaza lucrarile de licenta; asistentii universitari sunt cei care vin cu elemente practice, cu experienta din productie si ii invata pe student cum se defineste o problema, cum se solutioneaza problema si cum se trece la implementare; asistentii universitari verifica daca studentii au citit bibliografia, daca studentii stiu sa interpreteze correct ceea ce au gasit in paginile cartilor si daca studentii au dobandit acele deprinderi de a solutiona probleme concrete care apar pas de pas in realitatea inconjuratoare; lectorii universitari sunt cei care au atat experienta practica, dar au si un anumit nivel de cunostinte teoretice care sa le permita efectuarea de generalizari, sa dea interpretari unor aspect din viata de zi cu zi astfel incat sa formeze la studentii in fata carora prezinta cursuri sa deprinda extragerea lucrurilor esentiale, sa ridice pe un plan superior intreaga abordare a unei discipline si care sa-I faca pe student sa devina cat mai profunzi atunci cand fac analiza si cand trec la faza de sintetizare a unei mari diversitati de informatie obtinuta ca urmare a colectarii si prelucrarii.
H3: procesul de instruire a studentilor are character dinamic si este caracterizat printr-un volum de cunostinte care trebuie transmis, urmarindu-se in paralel asigurarea unui nivel de calitate cat mai ridicat; trebuie sa se mentina un nivel al calitatii foarte ridicat, ceea ce impune definirea elementelor motivationale atat la nivelul asistentilor, cat si la nivelul lectorilor, incat interesul ambelor categorii sa dovedeasca aplecare spre studio, spre documentare, spre experimentare si mai ales spre activitatea de cercetare, astfel incat evolutia proceselor educationale sa raspunda tot timpul exigentelor pietei fortei de munca; pentru a mentine vie flacara perfectionarii, atat asistentii universitari, cati si lectorii universitari trebuie stimulate, pentru a nu avea senzatia ca sunt pe o scara rulanta care coboara, iar ei doresc sa urce; salariile sunt o forma buna de a stimuli pe fiecare om in parte, insa nu este si forma cea mai eficienta; promovarea este esentiala, este de dorit, are baza reala si mai ales configureaza toate politicile si strategiile educationale ce urmaresc eficientizare permanenta, corecta si utila.
H4: intre calitatea proceselor de instruire si costurile instruirii exista o stransa legatura; nu exista nimic de inalta calitate in mod gratuit; de aceea trebuie pornit de la premise ca daca pentru un anumit nivel de calitate exista un cost, trecerea la un nivel de calitate superior, costurile vor creste firesc, fara a devein exorbitante; inseamna ca exista o modalitate riguroasa de a corela calitatea proceselor de instruire cu costurile, de a vedea exact ce inseamna cresterea calitatii, simultan cu cresterea costurilor, fara a se inregistra dezechilibre si exagerari; in sistemul de invatamant superior, cresterea calitatii proceselor de instruire se inregistreaza prin modalitati concrete precum doctorate pe bune, publicari ale rezultatelor originale obtinute din contracte finantate de cercetare, studiul individual, elaborarea de carti si cursuri universitare valoroase; existent unui sistem solid si stabil de evaluare si de acordare de puncte are menirea de a face diferenta intre asistentii universitari si dintre lectorii universitari, astfel incat sa se dezvolte acele premise natural, firesti ale promovarilor, atat de necesare oricarui sistem serios.
H5: pentru simplificare se va presupune ca exista 100 unitati de activitati seminarii si 100 de unitati de activitati pentru prelegeri; tot pentru simplificare, un asistent universitar coordoneaza 20 de activitati, deci structura are 5 asistenti universitari; un lector gestioneaza 10 activitati, deci este nevoie de 10 lectori universitari in tructura; asistentii isi vad de activitatile lor, iar lectorii isi vad de asemenea, de activitatile lor; in ipoteza ca un conferentiar gestioneaza 5 activitati de predare, este clar ca problema de promovare este numai o problema formala, intrucat la trecerea a doi lectori pe pozitii de conferentiari, determina cu siguranta eliberarea a 10 unitati de predare, creind in acest fel posibilitatea de promovare pentru un asistent; jocul ipotetic, cu alte elemente introduce complica lucrurile daca se arata ca in nenumarate departamente gradul de acoperire este de-a dreptul jenant, lasand fara argument decente pe cei care vin sa arate ca nu au resurse de pomovare pentru colegii care i-au ales cu unul, doi sau trei ani in urma; daca chestiunea fondeului de ore cade, problema tratata simplest a fondului de salarii devine si mai subreda daca se are in vedere ca un profesor supercalificat este cu atat mai util decat un lector fara preocupari de autodepasire, cu cat obiectivul oricarei organizatii este acela de a se dezvolta, ori dezvoltare prin implozie nu exista; a bate pasul pe loc, a temporiza si mai ales a avea o politica de promovare gresita echivaleaza cu exodul biblic, intrucat nimeni dintre tinerii foarte valorosi nu ramane intr-o organizatie pentru a fi supus umilintelor in speranta venirii zilei de apoi, in care cu totii vom zice sculati voi mortilor sa intram noi cei vii, stiut fiind faptul ca tineretea si vigoarea este asemeni unu marfar care opreste o singura data in statie pentru un minut, dupa care pleaca pur si simplu.
A nu privi realitatea in fata, exact asa cum este ea, cruda, cu asperitatile si restrictiile obiective, inseamna a face abstractie de elementele cheie care dau solutii valabile marilor probleme din invatamantul superior. Nu este vorba de a pune condamnatii sa-si dea pedepsele in momentul in care se stabilesc normele didactice sau grilele de salarii, ci trebuie o aplecare cu maxima atentie asupra obiectivului definit, a mijloacelor cu care acesta trebuie atins si mai ales a timpului necesar. Daca procesele de productie au durata strict delimitate, in educatie se vorbeste la nivel de generatii. Nici acum nu este solutionata catastrofa introducerii teoriei multimilor de acum treizeci de ani in clasa a intaia, cand bietii invatatori, nu intelesesera mai nimic din ea dar erau obilgati sa-I invete pe copilasi despre lucruri pe care ei nu le pricepeau bine. Nici acum nu s-au vindecat ranile acelui invatamant bazat pe memorare, ba mai mult, pecinginea a urcat pana in invatamantul universitar, caci elevii memoratori au devenit studentii memoratori si acum sunt profesorii recitatori si niciodata nu va mai fi ceea ce a fost nici cursul si nici seminarul, in care creativitatea si personalitatea studentului insemnau foarte, foarte mult sau chiar totul.
Vehicularea teoriilor conform carora nu s-a uscat cerneala dupa un act de promovare, chipurile, pentru a justifica amanarea urmatoarei promovari, lasa loc unor interpretari dintre cele mai conventionale, bazate pe subiectivism si primitivism. Consider ca a preciza criterii stricte, usor de vazut daca sunt indeplinite, fara a fi vorba de criterii relaxate, facile si formale, defineste acel cadru normal, stabil, onest si favorabil derularii de activitati care sa duca spre progrss orice domeniu, prin faptul ca mambrii colectivitatilor vor cauta sa se pozitioneze in raport cu exigentele proprii si nu cu vointa cuiva, fie chiar cineva respectat, cu notorietate bazata pe fapte positive, de nivel ridicat si recunoscuta de mari colectivitati. Daca nu vor exista bariere artificiale care sa stea in calea acelor tineri foarte performanti, cu siguranta, vor fi intalniti si in invatamantul superior de informatica economica, daca nu acum, probabil peste cincizeci de ani, profesori universitari la sub treizeci de ani, asa cum se intalnea la Facultatea de Matematica pe vremuri, atunci cand apareau tineri ale caror teorii si teoreme faceau furori in lumea stiintifica prin valoarea speciala a descoperirirlor lor. Devine periculoasa si teoria conform careia, dup ace au fost efectuate promovari bazate pe anumite criterii, chiar cei care au profitat de ele, solicita impunerea de noi criterii, mult mai dure, pentru a obtine o noua calitate, zic ei, pentru a frana procesul, zic eu. In opinia mea umila, oricine propune noi criterii de promovare, mai dure, obligatoriu sa li aplice singuri si daca nu le indeplinesc, sa solicite pierderea titlurilor si a gradelor pana la nivelurile pe care ei le indeplinesc. Daca pentru a fi lector universitar dupa un nou sistem de evaluare propus de un profesor X, sunt necesare 150 de puncte, acel profesor X sa si-l aplice lui si daca X in urma autoevaluarii are 149 puncte sa treaca automat de post de asistent, pentru a inceta digresiunile pe pielea altora. Am vazut un profesoras care promovase publicand carti inclusiv in edituri de doi bani, care dup ace se ajunsese si el, propunea ca tot ice doresc sa devina profesori, sa fie evaluate numai dupa cartile publicate in edituri recunoscute. L-am contrat si i-am zis sa-si aplice lui insusi acest principiu sa vada ca si lector universitar este prea mult pentru el. Consider ca a propova in invatamantul superior de informatica economica nu este o joaca. Trebuie mentinuta balanta foarte echilibrata pentru a se obtine acel climat generator de dezvoltare. Asa cum nu trebuie sa existe munca fara paine si nici paine fara munca, tot asa trebuie sa existe efort sustinut insotit de certitudinea promovarii, dar si plecare sigura din sistem, in caz de nonperformanta. Intotdeauna l-am invidiat pe bunul meu prieten Vladimir B. care atunci cand a ajuns asistentul profesorului Olariu, specialist in contabilitatea costurilor, de la Universitatea din Timisoara, acesta i-a spus ca viata lui in universitate depinde strict de el si ca pentru a porgresa trebuie sa faca lucruri foarte concrete. Profesorul Olariu i-a creionat ce trebuie sa faca sa devina lector, ce trebuie sa faca pentru a trece de la lector la conferentiar si care sunt sarcinile ce trebuie indeplinite sa devina din conferentiar, profesor. L-am invidiat pe Vladimir B. si m-am compatimit pe mine pentru ca am incaput pe mana unui sef si fara viziune si fara character.
Asa cum curg lucrurile acum, imi dau certitudinea ca tinerii deveniti lectori universitari in anul 2013, dar si cei deveniti conferentiari tot in anul 2013 fac evaluari corecte ale propriei lor cariere si nu vor precupeti niciun efort pentru a mentine acel ritm care sa le permita urcarea pe cea mai inalta treapta a carierei lor, cat timp sunt viguros, cu dorinta de a sfarama muntii si de a adduce tot timpul acele salturi calitative care sa mentina in actualitate informatica economica, nu oricum, ci prin inalta performanta si profesionalism. Ma refer acum la Mihai Doinea, Cristian Ciurea, Cristian Toma, Marius Popa, Radu Constantinescu, Anca Andreescu, Adela Bara, Vlad Diaconita, Alex Barbulescu, felician Alecu, Dragos Vespan, Alina Ion, Anda Velicanu, Marilena Mircea. Sunt tineri de la care toata lumea asteapta foarte mult, pentru ca ei sunt schimbul de maine si care au confirmat si care mai au multe de spus. Sa spuna, dara!
Faptul ca s-au schimbat placutele si serviciul personal a devenit ceva de resurse umane, faptul ca in loc de director zicem manager ar trebui sa insemne schimbari de structura fundamentale si schimbari de comportament. Nu este cazul pentru ca:
- Au ramas aceleasi vechi metehne, sa nu zic naravuri in care functionarii vorbesc urat si se considera deasupra celor in slujba carora se gasesc;
- Schimbarile de titulatura nu au fost precedate de cursuri de recalificare si examene care sa certifice existent noilor deprinderi, astfel incat in spatele noilor denumiri sa se gaseasca noi atitudini, noi abordari si mai ales noi modalitati de a da solutii celor care vin sa solicite rezolvari de probleme de rutina;
- Lipsesc procedurile bine definite care sa fie cunoascute atat de cei pusi sa dea solutii, cat si de cei care solicita obtinerea unei rezolvari si tocmai de aceea intervin elemente arbitrare, iar formularea indecent prin care petentul se adreseaza cu va rog sa binevoiti, arata nivelul de vulgaritate atins de nonmanagementul operational implementat dupa ureche, ca si cum forma de adresare vetusta este singurul mod de a dezvolta un flux de comunicare;
- Strategiile pe termen lung sunt inlocuite de decizii de pe o zip e alta, fara a fi vorba de un cadru complet si bine definit, care sa duca spre un punct final, considerat ca obiectiv urmarit si care trebuie sa fie indeplinit; asa cum acum nu se vorbeste in anul 2015 de buget multiannual, deci nu se gandeste si in perspective, la nivelurile de ordin trei si patru intr-o structura organizational, cu atat mai putin elementele de strategie isi manifesta valabilitatea, intrucat strategiile exista, sunt frumoase dar lipsesc cu desavarsire, vorba lui nenea Iancu, cel atat de actual;
- Trecerea de la un stil de lucru la altul nu are in spate coeficienti care sa cuantifice sa zicem gradul de satisfactie al beneficiarilor si care sa determine legatura intre nivelul de performanta si cel al veniturilor celor pusi sa conduca; daca sta cineva sa analizeze ce se intampla in organizatii, nu are decat sa analizeze ce se intampla in parlament si va vedea ca acelasi stil de lucru este propagate si in celelalte structure, pentru ca exemplul negative se intinde mai rau decat pecinginea; este trist sa se vada cum lucruri precise devin fuzzy, cum termene date de cei ce si-au construit regulamentele, sunt inculcate cu gratie chiar de acestia, cum ceea ce nu este convenabil este schimbat in regulament chiar in timp ce se deruleaza procesul, numai si numai pentru a construe ceva asemanator unui castel din carti de joc, adica un echilibru daca nu fragil, absurd cu siguranta;
- Abordarile bazate pe elemente nepredictibile, cu siguranta dau solutii nepredictibile si tocmai de aceea sunt dezvoltate toate componentele care genereaza noncomparabilitate de la o perioada scurta la alta perioada scurta, jocul statistic fiind excelent inteles de toti cei care practica un management dupa ureche, dup ace au visat fie cazane cu zmoala, fie campuri inverzite si cete de heruvini; este in colectivitatile mici, de sub doua sute de insi, exact ceea ce duce spre mici dictatori care au rolul de a intimida multimile cu interese divergente si de a-si face din cei slabi niste umili supusi, gata sa genereze fluxuri de unic sens, in care ciripitul si intriga sunt ridicate la inalt rang, spre bucuria si dispretul generous al receptorilor.
Informatica economica a fost ferita de aceste carente inefabile, intrucat prin meseria de programator, fiecare dintre cei ce au venit din vechea catedra de Informatica Economica au tratat orele de curs sau de seminar ca pe niste resurse oarecare si nu ca pe chestii care sa se transforme in daruri pe care cineva le imparte cu darnicie, punandu-si colegii de acelasi rang didactic, sa zicem full profesori, in situatii dintre cele mai delicate, asa cum am vazut intr-o fosta catedra unde fostul sef nu mai calca si de durere si de cadere in disgratie totala si ireversibila pe motive de nemultuiri generalizate si constant, umbrite de un subiectivism peren al unora automarginalizati. Daca asa stau lucrurile, caracterul deschis al abordarilor determina ca promovarile sa fie 100% strict dependente de cei care sunt actori principali in piesele care se joaca an de an, devenind fie mari spectacole de succes, fie dramolete insotite de sughituri, oftaturi sau lacrimi false, din varii motive, in niciun caz din cauza faptului ca cineva se impotriveste viitorului luminos, daca subiectul are toate punctajele atinse din barem pentru a obtine un grad didactic anume, sunt indeplinite. Este lucrul cel mai bun pe care l-am vazut, pentru ca numai in acest fel informatica economica va ramane centru de atractie atat pentru studenti, cat si pentru viitorii profesori, caci numai predictibilitatea ofera fundamental acelui optimism care genereaza speranta, deschidere, sansa, angajare, disponibilitate, apetenta, profunzime si tenacitate in a dezvolta un demers circumscris efortului general din department. Aici nu se merge pe principiul sa fie bine ca sa nu fie rau, ci sunt dezvoltate activitati care sunt asumate, evaluate si continuate, pentru ca numai asa, cu pas apasat, ferm, egal si in liniste se avanseaza cert in directia cea buna, lucru dovedit de viata, prin cum se misca lucruile in jur in general si in DICE in special.
revenire

9.4 Materiale didactice

Perioada de consolidare, deosebit de importanta pentru Catedra de Informatica Economica s-a concretizat si prin publicarea de material didactice. Pornind de la structura pe colective, s-a produs concentrarea membrilor acestor colective de a realize material didactice care sa acopere disciplinele din planul de invatamant al Sectiei de Informatica Economica.
Colectivul de Bazele Programarii Calculatoarelor Electronice avand in component pe profesorii Ion Gh. Rosca, Bogdan Ghilic-Micu, Catalina Cocianu, Marian Stoica, Cristian Uscatu si care in timp s-a dezvoltat incluzand si colegi tineri precum Lorena Batagan, Marinela Mircea, Codrin Nisioiu au trecut la realizarea de carti care sa acopere partea legata de algoritmi, prezentarea de limbaje precum PASCAL, C si C++, dar si latura aplicativa, corespunzatoare lucrarilor de laborator. Aici trebuie remarcat spiritual de echipa creeat de profesorul Ion Gh. Rosca, prin atmosfera de lucru si stilul sau cunoscut pentru a gestiona detaliile si pentru a asigura texte de calitate, pornind de la un plan stability initial, cu grija de a avea omogenitatea tratarii, un mod complet si verificat al enunturilor, documentare solida pentru toate problemele tratate si valorificarea experientei de la catedra sau din salile de seminarii. De-a lungul timpului, au aparut lucrari precum:

Adela Bâra, Iuliana Botha, Vlad Diaconita, Ion Lungu, Anda Velicanu – Baze de date. Limbajul PL/SQL, AES Printing House, Bucharest, 2009, 245 pages, ISBN: 978-606-505-263-5