12. CONCLUZII

Cincizeci de ani inseamna foarte mult. Inseamna in primul rand oameni, inseamna apoi fapte, inseamna rezultate si totul trebuie inteles in contextul de atunci cu intelepciunea de acum. Daca nu s-a scris o istorie a informaticii din Romania exista cel putin urmatoarele motive:
- Initiativele au fost sporadice si de conjunctura
- Abordarea s-a efectuat de catre actorii principali la evenimente
- Multe dintre aspecte par a fi cunoscute dar se pierd in negura vremurilor
- Evenimentele recente nu au cum sa fie redate obiectiv fara sa fie suparati unii
- Sedimentarea faptelor si a personalitatilor necesita ani multi
- Sunt necesare fonduri pentru cercetarea documentelor de arhiva
- Trebuie reconstituite nenumarate adevaruri
- Lipseste un muzeu cuprinzator al tehnicii de calcul
- Orgoliile legate de ierarhizari si etapizari domina inca
- Preluarea din carti de istorie care trateaza secvente de istorie este dificila
- Disponibilitatea informaticienilor de a contribui este foarte limitata ca resursa timp
- Nivelul de imprastiere a vestigiilor este cu un perimetru prea mare
- Nu a aparut acel eveniment major a carui comemorare sa impuna aceasta istorie
- Este amanat momentul de start al cercetarii pentru un candva necunoscut
- Concurenta pentru a ocupa pozitia de coordonator duce la taraganare
- Modelele de istorii ale informaticii facute de altii sunt considerate neadecvate
- Lucrurile simple sunt complicate artificial si isi pierd calitatea de bine facute
- Intre forma virtuala usor de actualizat si cea tiparita este o dilemma insurmontabila
- Ideia de a dezvolta prin adaugare este considerata neproductiva
- Chestiunile cu drepturile de autor si in zone de patriotism profund si local, franeaza
- Abordarea pe baza de contributii cu asumarea responsabilitatii este neextinsa
- Toata lumea se impiedica in lucruri marunte si fara importanta
- Este resimtita lipsa unei colectii de documente brute, dispuse cronologic
- Dictionarele de informatica aparute la noi nu au character enciclopedic
- Scolile de informatica romanesti au preocupari cotidiene si nu isi conserva trecutul
- Pionierii istoriilor dedicate informaticii primesc prea putine aprecieri
- Multe dintre interpretari sunt imbibate de elemente subiective ce le fac inutile
- Derularea proceselor de omogenizare pentru tot felul de materiale este imposibil
- Inca nu a aparut acea personalitate marcanta care sa dea tonul scrierii istoriei.
Neavand ambitii de natura scrierii unei lucrari de anvergura, ca martor a numeroase evenimente, am structurat o carte astfel incat sa expun evenimentele traite de mine asa cum am crezut eu ca trebuie relatate. Acum sunt indreptatit sa vad ca pentru a scrie o istorie veritabila a informaticii economice trebuie oameni, timp berechet si multi bani. Asa cum trebuie scrisa o istorie a acestui popor, ca o carte de capatai, pe care tot romanul sa o citeasca, pentru ca de aceea i se zice si istorie a romanilor si pentru istoria informaticii, trebuie mentinute principiile oricarei cercetari stiintifice care presupune parcurgerea obligatorie a unor etape din care documentarea serioasa nu trebuie sa lipseasca in niciun caz. Eu nu mi-am propus sa parcurg o astfel de etapa, pentru ca am dispus de suficiente documente si am trait eu insumi atat de multe evenimente, care imi sunt vii in memorie, incat documentele reci si seci, cu siguranta ma incurcau in a scrie despre lucrurile traite de mine asa cum le-am simtit atunci, dar trecute prin filtrul gandirii de acum. Cercetarea istorica presupune constituirea de liste de evenimente intr-o ordine cronologica. Nici acest mod de abordare nu l-am avut in vedere pentru ca gloria informaticii economice consta in fapte si oameni care au lucrat in directii bine precizate si complet definite. In cercetarea istorica sunt enumerate toate persoanele care au participat la evenimente. Nu m-am gandit sa fac acest lucru, pentru ca neprietenii nu aveau cum sa stea la aceiasi masa cu prietenii mei, drept care ori i-am exclus pur si simplu, ori le-am diminuat constient rolul, folosind cate un cuvant care a avut menirea de a relativiza prezenta lor acolo.

Cercetarea istorica are ca rezultat o lucrare stiintifica rece, distanta, din care cititorul intelege exact cum au decurs lucrurile, autorii textelor neavand decat rolul de a sintetiza, fara a fi tendentiosi si fara a rescrie faptele dupa cum li se canta dintr-un anumit for. In cazul meu nu se justifica in niciun fel sa-mi asum rolul de a face sinteze neutre din moment ce inca de la inceput mi-am propus sa scriu ceea ce am vrut eu sa scriu, cum am vrut eu sa scriu si mai ales, cat am vrut eu sa scriu. Ideia de baza a fost sa nu mint. Daca am omis ceva am facut-o voit, daca am avut un punct de vedere a fost ca asa mi-am dorit. Nu mi-am propus sa mint si basta, pentru ca ar fi fost nefiresc sa mai tin minte si ce am mintit ca autnci cand voi fi intrebat cate ceva, sa nu ma incurc in minciuni. In cercetarea stiintifica autentica se face o demarcatie clara intre opiniile persoanelor cu care se sta de vorba si ceea ce zic documentele scrise. Intreg demersul meu se bazeaza pe unele documente din care am extras exact ceea ce am crezut eu ca subliniaza o ideie, iar interpretarea imi apartine. Opiniile altora m-au interest in extrem de mica masura, pentru ca acest demers este 100% al meu si daca mi-as fi insusit alte pareri, cu siguranta ar fi trebuit sa spun in clar ca sunt lucruri ce nu-mi apartin, ceea ce nu ar fi o chestiune de lauda din moment ce mi-am propus sa vad cei 50 de ani cu ochii mei si nu cu ochii altora, chiar daca acei ochi o vedeau cu mult mai clar decat o vad ochii mei incetosati uneori de patima vremurilor rele traite sau de prea marea bucurie, care si ea da dureri de inima nu de putine ori, caci se moare si de durere dar cand cineva spune ca moare de ras, inseamna ca s-a murit si de ras, adica de bucurie, adica si mai rau, de fericire.

Multe aspecte pe care un cercetator in ale istoriei nu le-ar ignora nici in ruptul capului, le-am trecut cu vederea, pentru a-mi lasa libertatea sa abordez numai ceea ce eu am considerat essential, incat sa nu devin plictisitor, caci cartea aceasta nu este citita de un elev care musai trebuie sa ia o nota la istorie sau sa dea un examen de admitere sau, mai rau sa se dea rotund de cate date stie el sa rosteasca la televizor ca sa lase lumea cu gura cascata, desi totul este pe un promter nevazut dincoace la noi telespectatorii. Eu mi-am dorit sa fac o carte care sa fie citita, sa fie prilej de reflectie, ca anumite lucruri s-au intampla, ca anumiti oameni au existat si au fost buni sau rai, dar care s-au autodefinit in fata mea prin ceva anume. Ideia de a face o fresca un pic mai colorata si in miscare, nu este specifica celor care iau un eveniment si il diseca pentru a ajunge la esente. Esenta istoriei informaticii economice nu o detin eu si fiind constient de acest adevar incomod pentru o persoana contemporana cu lunga perioada analizata, m-am consolat si desi m-am impiedicat, am cazut si mi-am zdrelit coatele, figurativ vorbind, m-am ridicat am mers mai departe, realist facand tot ceea ce se vede. Dupa atata munca stiu cu siguranta ce nu trebuie sa fac daca vreau sa ma apuc de scris o carte stiintifica de istorie a informaticii economice, nu a informaticii romanesti, pentru ca subiectul m-ar depasi ca singur autor, prin volumul de munca. Daca as aborda chestiunea informaticii economice, cu siguranta ca ar trebui sa merg spre Directia Centrala de Statistica, spre fabricile de tehnica de calcul, spre ICI, ITC si spre unitatile de service. Ar trebui sa vad ce s-a facut din punct de vedere informatic pe marile platform indiustriale de dinainte de 1989, caci acum ele nu mai exista, gratie vocatiei de a ne indeparta de un trecut odios, ca la revolutiile de demult in care stim bine ca Bastilia a fost daramata si s-a jucat sarba noastra oleteneasca pe ruinele ei. Asa ca un astfel de demers este la fel de complicat ca si a scrie o istorie a informaticii din tara noastra. Cred ca, asa cum ma stiu, a scrie istoria invatamantului superior de informatica economica ar fi tot ceva foarte dificil. Deci, a trece la a scrie o istorie a informaticii economice din ASE ar insemna a scrie o carte pe care numai cativa impatimiti ai cititului ar frecventa-o. Asa ca tot cugentand ba de una ba de alta, ajung tot de unde am plecat. Adica ceea ce am facut e bun facut si cine vrea altceva, sa-si faca.

Am citit de-a lungul timpului multe lucrari intitulate Istoria bla, bla, bla, dupa care urma ceva lamuritor ce viza un fenomen sau o perioada sau o tara sau o zona geografica dar si un continent. Am observant la unele dintre aceste istorii caracterul sistematic, omogen si complet desi erau redactate de colective, cum tot atat de bine, la altele se vedea de departe ca sunt facute de persoane cu niveluri de calificare foarte diferite. In cazul acesta se observa ca au dat atentie speciala unor aspecte, iar pe altele le-au trecut in viteza, desi aveau toate elementele sa zaboveasca si asupra lor tot cu atata insistenta. Nu au facut acest lucru din diferite motive si dintre ele, cel mai important este acela ca neprietenia are si ea pretul ei, si niciodata nu au lasat neplatite politele care au fost date spre a fi onorate. Neintituland lucrarea de fata ca fiind o istorie, ci mai degraba o tratare a unei perioade traite cu intensitati diferite de catre autor, evident, tot cu intensitati diferite au fost descriese si perioadele, fara a exista o legatura directa, in ideia ca la o intensitate ridicata de traire va exista si o intensitate, de asemenea, mare a relatarilor. Variatiile sunt toata frumusetea unui demers, pentru ca cititorul va gasi tot timpul surprise. Exact acolo unde se astepta sa mai apara un detaliu, naratiunea se intrerupe brusc. Daca el se astepta sa se incheie un subiect, va fi surprins sa vada ca exista si o alta continuare imprevizibila pana la un punct. Dupa parerea mea, exact in elementele neasteptate sta toata frumusetea mai multor pagini reunite intr-un intreg.

Ar trebui aici sa incep sa aduc multumiri. O voi face, dar celor carora doresc sa le multumesc sunt cei care se straduiesc sa inteleaga ca vremurile de demult nu se vor mai intoarce si tocmai de aceea este frumos sa ne aplecam si sa le intelegem, fara a judeca oamenii si cu atat mai mult faptele lor, pentru ca una este ca in anul 2015 sa avem o problema enuntata in 1970 si sa o rezolvam cu ceea ce stim acum si alta este ca un om din acele vremuri, cu cunostintele de atunci sa dea o solutie viabila cat de cat pentru atunci. Acelora care nu stramba din nas cand vad cat de complicat era un tabulator si cat de zgomotoase erau masinile de perforat si inteleg ca nu s-ar fi ajuns nici la telefonul mobil si nici la tableta daca nu se trecea prin introducerea de date pe cartele perforate si prelucrarea de date provenite de pe cartele, ca purtator de informatie. Ca fapt divers, in 1964 datele recensamantului prelucrate pe cartele, fara lucru in retea si fara a fi utilizate laptopuri au fost prelucrate in cateva luni, comparativ cu situatia din care in 2012 nu se stia populatia rezultata din prelucrarile informatiilor recensamintului din 2011. Sau nu s-a dorit sa se stie si atunci statistica nu prea mai era o stiinta, ci o scula cu character usor politic, dar exista o explicatie legata de dimensiunea fondurilor europene strict dependenta de numarul de locuitori. Voi multumi cu acesta ocazie celor care au facut din informatica economica un portdrapel pentru economie, persoane care au absolvit sectia de Informatica Economica sau sectia de Mecanizare si Automatizare a calcului Economic, dar si celor care erau tehnicieni, operatori si care au pus tot entuziasmul tineretii lor la a asigura viabilitate unor fluxuri de prelucrare coerente si a asigura calitate rezultatelor obtinute de la calculator. Nu avem cum sa uitam pe cei care se luptau cu cutiile de cartele perforate si care tineu in maini nenumarate pagini de imprimanta ce rezultau din rularea programelor. Sa nu se uite ca toti care dadau optiunea OBJ aveau sansa de a primi zeci de metri de imprimanta cu module obiect. Daca se intampla sa se intre intr-o ciclare infinita si era in cartela de job-control optiunea DUMP, kilogramele de imprimanta innegrita de coloanele in hexazecimal care aratau exact ce contine memoria ocupata de programul care se executa, acei operatori daca aveau inspiratie limitau jaful de hartie, desi in acele vremuri nu earu problemele cu copacul care este taiat daca suntem neatenti si risipim hartia. Lor doresc sa le aduc multumirile mele, pentru ca de la operatorii din Central de Calcul, de la dispeceratul care era localizat unde azi este sala 2016, am invatat disciplina croitorului care masoara de doua ori si taie o data. De la ei am invatat ca pentru a economisi timpul trebuie sa verific de o mie de ori ca am cartelele in cutie puse in ordinea care trebuie, ca programul este cat de cat bine facut si ca am inclus instructiuni de afisare a rezultatelor intermediare. Au existat nenumarate persoane importante cu care am avut o comunicare exceptional. De la nea Adam portarul centrului de Calcul, la nea Banu maestrul de la tipografie care mi-a aratat cum se leaga o carte ca la Paris, la doamna Rizoiu care stia ca nimeni altcineva sa lucreze la un aparat de multiplicat unde fiacare pagina trebuia luata si reintrodusa pentru a obtine copier fata-verso, lucru care azi este floare la ureche, pana la doamna Stanciu dactilografa care avea o viteza astronomica si scotea si pagini de calitate. Lor le aduc multumirile si omagiul meu, pentru ca au fost oameni de la care am avut ce invata.

Cand zic informatica economica, zic oameni, zic sefi de promotii, zic biblioteci, zic calculatoare, zic laboratoare, zic cladiri zic tot ce misca in zona Dorobanti, caci fara acea parcare inghesuita, fara blocajele perene, viata nu ar fi viata si nici informatica economica nu ar avea farmecul ei. Informatica economica a insemnat lupta dintre vechi si nou, desi daramarea casei lui Alexandru Macedonski nu a fost cea mai nobila solutie, chit ca poetul mi-a displacaut prin catrenul nefericit care i-a si ruinat cariera. Vechiul mai exista si azi, pentru ca inca oamenii nu au inteles prea bine ce este calculatorul si la ce trebuie el folosit. Sau nu au dorit sa inteleaga. Tristetea este cu atat mai mare cu cat inca se mai lucreaza cu hartie si creion in salile de seminarii in multe locuri din universitati. Este adevarat ca mirosul hartiei si placerea de a rontai un pics reprezinta surse de inspiratie. Tot atat de bine surse de inspiratie sunt si niste casti minuscule puse in urechi de la care se asculta acea muzica fundamental ca sursa de inspiratie, neexcluzand manelele, atat de frecvente in vietile intelectualilor deosebit de rasati, fini, culti, elegant, definiti si selectivi, dup ace a trecut de miezul noptii si localurile cam bat timid gongul de inchidere, paharele sunt mai mult decat goale in raport cu sticlele. Tanara generatie va intelege usor ca trecutul trebuie cunoscut dar fara a insista prea mult. Din cartile despre trecut este decisive sa se vada ca si atunci oamenii vorbeau unii cu altii folosind cuvinte din acelasi vocabular pe care si ei il folosesc cand folosesc telefonul mobil sau tableta. De asemenea, tinerii citesc despre oamenii care dormeau, mancau cu lingura exact cum mananca si ei, numai ca a utilize computerul atunci insemna nenumarate restrictii degate de amplasament, dimensiune, capacitatea restrictive de memorare si rigiditatea compilatoarelor, cat despre internet si aplicatii online nimeni nu visa asa ceva. Cand profesorul Racoveanu in 1969 spunea ca in USA se introduce datele undeva si se prelucreaza la mii de kilometric, parea ceva demn de filmele de fictiune. Dar acolo chiar se intampla. Acum tinerii nici nu concept un altfel de lucru. Ceea ce am scris despre chinurile unei faceri, a fost mai mult despre limitele intelegerii celor care trebuiau sa decida si nu de ceea ce ethnic avea sa se intample chiar langa noi.

Fie ca sunt oameni importanti sau sunt oameni simpli, trecutul este trecut si nu trebuie nici admirat si nici criticat. Trecutul trebuie lasat acolo unde este el si analizele sunt justificate numai daca din trecut se desprind invataminte folositoare atat in present cat si in viitor. A cladi viitorul pe un trecut dureros este la fel de gresit cand se construieste un bloc cu o suta de niveluri din paianta. Ceea ce mi-am propus a fost numai de a arata care a fost atmosfera in cei cincizeci de ani de informatica economica, pentru a se vedea clar ca atunci cand exista un drum bine trasat, tot omul il urmeaza si nimeni si nimic nu are a-I sta in cale pentru a face un pas si inca un pas, pana ajunge la finis, moment in care isi fixeaza alt obiectiv si nu se opreste niciodata din mersul inainte, cu optimism, determinare si intelepciune. Sunt multe lucruri de spus, insa nu trebuie insistat pe ceea ce s-a pierdut si sunt multe care s-au pierdut. Multe dintre aspectele vazute pentru prima data de cercetatori romani din domeniul informaticii, au fost publicate de altii si lumea ii recunoaste pe cei ce au publicat primii. Nu este vorba de un furt, ci pur si simplu de idei concretizate simultan, dar valorificate insufficient de cei de pe la noi, pentru a fi cunoscute dar mai ales, recunoscute pe plan international. Exista un banc cu iadul unde dracii munceau din greu la cazanele cu smoala. Numai un drac se odihnea. Era dracul care raspundea de cei ce veneau de pe la noi, nefiind nevoie sa-I bage in smoala, pentru ca se trageau la fund unii pe altii. Talentul nostrum aproape obscene de a ne minimaliza eforturile este raspunzator direct de multe necazuri care ne-au bantuit pana si in zona informaticii economice. Nu exista o explicatie decenta la toate masurile absolut bizarre luate chipurile in numele perfectionarii invatamantului, alta decat invidia, pentru a justifica desfiintarile, restructurarile, comasarile, redenumirile, imprastierile, distrugerile, chiar si promovarile ascunse ca directive, masuri care in final s-au concretizat prin intoarcerea la momentul T zero, pentru a avea de unde pleca din nou in drumul lung si anevoios al dezvoltarii acestui domeniu atat de inefabil.

Oricum o luam si oricum o intoarcem, informatica economica trebuie privita ca un organism viu, iar formele de existent, asemeni materiei vii au cicluri bine delimitate in timp si cum mortul de la groapa nu se mai intoarce, este civilizat a nu jeli marile dureri pricinuite dmasuri nesabuite desavarsite de cei care n-au inteles niciodata nimic. Caci fericiti sunt cei saraci cu duhul, desi nasc nefericiri in cascada, cu voia sau fara voia lor. Ori de cate ori cineva angajeaza un meserias despre stie ca face lucruri de slaba calitate numai pentru ca este ieftin sau doar ca nu are pe un altul, vina apartine in totalitate angajatorului atunci cand constata dezastrul. Asa si aici, in informatica economica. Nu trebuie sa mai mire pe nimeni cand fraiele au fost incredintate unora care dupa zeci de ani de manat caii isi pun intrebarea usor neroada ce este aceea informatica economica, desi tacerea lor ar di fost mai mult decat un bulgare de aur. Dupa atatia, in negura vremurilor, se tin minte faptele rele si cele bune se uita, desi acestea din urma au impins lucrurile inainte. Faptele bune facute de doamna Elvira de la registratura care ma anunta ori de cate ori imi venea corespondenta din occident, faptele bune facute de tanti Anica, femeia de serviciu care venea cu mult inaintea noastra si biroul stralucea de curatenie si faptele bune facute zi de zi de multi profesionisti la locurile lor de munca , sunt cele care au contribuit in mod hotarator sa fin aici unde suntem aici. Fara mainile pricepute ale constructorilor celor trei cladiri daruite noua de MM, fara operatorii care indurau cu stoicism cele numai cateva grade fie vara, fie iarna din sala calculaltoarelor IBM, NOVA si FELIX C 256, am fi fost mici si am fi batut pasul pe loc, firband fiecare dintre noi in suficienta proprie, intr-o autoadmiratie distructiva si tulbure. Ori, mecanismul mergand ca uns, s-au produs acei pasi necesari, pentru a face in final salturile bazte pe energii uriase, accumulate in primul rand din dorinta de a face lucruri care sa ramana ca arc peste timp, ca ancore spre generatiile care oricum vor privi de sus acest trecut, considerandu-l normal, nespectaculos si oarecare, exact cum acum cincizeci de ani, ii socoteam pe cei care cu numai cinci sau zece ani in urma cazusera prada cu prea mare usurinta unor dogme si unor curente concretizate prin inscriptia care patrona cladirea din Piata Romana si care era de imprumut, dar si prin abundenta strident a citatelor lui Nikita Sergheevici Hrusciov din cartile de economie politica, ca sa dea, asa bine si sa. Este normal sa fie asa, pentru ca cei de azi au preocuparile lor si in cultura noastra mioritica, batranii sunt fie asistati social, fie demni de a fi ignorati si vai celor care asteapta altceva. Dar si mai vai este de cei care cred ca lor nu le va veni peste ani randul sa li se intample exact la ceea ce ei au pus umarul, iar daca se vor mira atunci sa nu o faca, pentru ca daca azi joaca ursul la noi in curte, maine ursul va juca in curtea lor. Sunt chestiuni care nu se vor schimba niciodata, pentru ca la nivel de AND exista un ceva acolo care din punct de vedere informational este atat de bine reprezentat si fixat incat nici cataclismele nu vor schimba atitudinile nefiresti legate de generatiile precedente. In contextul creiat se impune numai toleranta, putina resemnare si multa perseverenta in a propune variante cat mai nuantate de prezentare a trecutului incat generatiile de azi sa digere fara effort ceea ce li se serveste, incat printr-un click dat rapid cat stau la stop, sa vada numai pentru o secunda ca a fost si a dres un oarecine, un oarece, oareunde si despre informatica economica. Dupa ce a pornit in tromba, sa reflecteze o mime de secunda sis a aiba curiozitatea de a reveni folosind un cuvant cheie care I s-a intiparit, ceva cu informatica economica. Chiar daca trece in viteza peste domeniul acesta, important este ca s-a gandit o clipa, ca a revenit si ca a lasat o poarta deschisa. Trebuie sa nu fim plictisitori, obositori, docti, exhaustivi, complicati, absurzi, abstracti si pisalogi, iar batalia noastra va fi castigata. Generatiile de azi si mai ales cele viitoare vor intelege si vor aprecia tot ce s-a facut mai bines au mai putin bine in informatica economica.

Am credinta ca cititorul acestor insemnari va avea curiozitatea sa se intereseze daca persoanele despre care am scris, exista sau au existat si dupa aceea sa verifice daca dintre cele relatate aici, chiar asa au stat lucrurile. Vor fi si alte marturii pe colo si pe colo care sa atreste ca nu am batut campii, dar multe elemente nu se vor gasi niciunde si cititorul va ramane in situatia de a se intreba daca ceea ce am scris s-a intamplat exact cum am scris sau lucrurile au stat cu totul altfel. In principal, nu mi-am propus sa-mi infrumusetez imaginea si nici sa distrug imaginile altora. Asa ca nu-si gasea rostul sa scriu despre lucruri care nu au avut loc sau sa deformez adevarul cu tuse groase pentru a iesi eu in evident cumva. Daca un interes ascuns ma dirija cu obstinatie sa aleg drumul falsificarii, as fi scris un roman alegoric si in gura unor animale nevinovate m-as fi dezlantuit sa pun tot felul de intamplari care s-au petrecut candva, numai ca le-as fi impodobit cu nascociri ale mintii mele, astfel incat sa se vada de la o posta ca eroul pozitiv, adica eu, am intotdeauna dreptate, sunt intotdeauna marele invingator. Ar fi fost o victorie clara a unui invins, pentru ca niciodata adevaratul invingator nu are nevoie sa se faca invingator daca el este adevaratul invingator si natural ca asteapta sa fie aclamat de masele pe unde apare cand si cand. Rostul meu nu a fost acesta si daca am fost convingator, ma felicit, iar daca nu am fost convingator, ma felicit din nou, pentru ca am avut puterea sa scriu aceste cateva sute de pagini si acum mi-am adunat resursele sa pun frana si sa inchei acest demers punand semnul de final, adica simplu, punct.

revenire