CARTI DE INFORMATICA



carte

......................................

Cursul de programe aplicative, predat ani in sir de cei trei autori, si-a gasit concrettizarea intr-o carte in 1983. Lucrarea este elaborata dupa programa analitica. Dupa prezentarea conceptelor, a bibliotecii nationale de programe - BNP, se trece la prezentarea programelor utilitare, a programelor de solutionarte a problemelor de programare liniara, a problemelor statistice, a problemelor de croire profile rectangulare din planse rectangulare, a problemelor de alocare si nivelare a resurselor dar si a problemelor de programare a productiei. Desi colaborarea nu a fost lipsita de sincope datorate unor diferente de a vedea lucrurile, s-a trecut peste orgolii si s-a mers pe a realiza un curs normal, fara inovatii care sa duca la stoparea publicarii sau la supradimensionarea ca numar de pagini care ar fi dus publicarea peste termene decente. A fost facuta si recenzie a cursului si cred ca studentii, adevaratii beneficiari, au avut dupa ce sa invete si sa dezvolte proiecte cat mai apropiate de cerintele de la alte discipline da si utile in productie, caci multi mergeau in centre de calcul fie teritoriale, fie de intreprinderi, caci industrie exista peste tot in Ro in acele vremuri, nu ca acum. Buna colaborare cu ICI dar si cu autorii de software din centrul de Calcul al ASE si aici ma refer la Csaba FABIAN, Gh. CIOBANU si Gh. RUXANDA, au permis intrarea in detalii importante referitoare la constructia si utilizarea programeor scrise de acestia. Lucrarera inglobeaza foarte multa practica, stuta fiind insistenta autorilor ca absolventii care merg in productie sa stie sa utilizeze produsele de biblioteca, pentru a scurta durata lor de integrare in productie. Bibliografia este stricta si la obiect. Contine si doua documente de partid si de stat. Nu aiveai cum sa publici in ASE ceva pentru studenti daca nu avea si ceva despre ce gandea partidl si N. Ceausescu despre domeniul informaticii. Am mers la minimum, adica o cuvantare si un document programatic. In introducere tot asa s-a mers la minimum. Nici nu trebuia sa se ajunga la a primi observatii ca nu exista ceva din documente pentru ca se si gaseau indivizi din catedra sau din afara ei ca sa inceapa sa discute, fara a primi ecouri pozitive in legatura cu calitatea cursului in ansamblul sau. Cartea a fost apreciata de Senatul ASE si a primit un premiu de 8oo de lei, adica o treime dintr-un salariu de lector universitar. Era o suma importanta la acea vreme, care a ajuns la unul dintre autori, dar din care noi ceilalti doi, nu am vazut o friptura macar, asa cum stabiliseram ca se va intampla.

......................................

Cartea realizata de cei trei autori, este diovada clara a preocuparilor unor specialisti de mare tinuta de a realiza un demers stiintific, avand finalitate orientata spre practica. Testele de concordanta sunt un diomeniu care trebuie larg dezvoltat spre aplicatii concrete care se bazeaza pe date statistice, culese din economie, din productie, din experimentele medicale, adica, de peste tot. Este imbucurator ca dupa prezentarea testelor X2, a testelor de concordanta pentru repartitiile gama si exponentiala, a testelor de ajustare, a celebrelor teste Smirnov-Kolmogorov, dar si a altor teste mai putin cunoscute (capitolele 6-8). Autorii au dezvoltat aspectele teoretice pentru testele de corelatie, pentru verificari complexe de ipoteze, pentru verificarea normalitatii si multe, multe alte teme interesante. Consider ca cei care construiesc modele cibernetice, trebuie mai intai sa verifice ca datele lor indeplinesc cerinte necesare si numai dupa aceea sa aplice, sa zicem, metoda celor mai mici patrate. Lucru care nu se intampla. Citind aceasta carte acesti constructori de modele, daca isi verifica ipotezele avansate folosind teste descrise in lucrarea lui Craiu-Enache-Basca, vor avea sanse sporite ca modelele lor sa nu fie niste bazaconii de doi lei. Este extrem de important ca Basca a scris subprograme atasate la fiecare capitol care ofera practicienilor posibilitatea de a introduce date si de a obtine rezultate din care sa rezulte ca sunt sau nu sunt verificate ipotezele construite de ei. Autorul, caci este clar ca O. BASCA a scris acea parte, explica pe larg care sunt formulele utilizate, face scheme de prelucrare, explica rolul variabilelor, ofera subprograme dar si programul apelator. Sunt oferite toate detaliile incat sa fie preluate acele texte, sa fie rulate cu date proprii si sa fie folosite rezultatele direct. In epoca erau multe biblioteci de programe statistice. Acolo erau constructii dar nu asa de clar prezentate si nu asa de direct utilizabile. Artificiile de programare ale acelor biblioteci si mai ales ca unele nu furnizau textele sursa si nici explicatii chiar pe inteles, toate acestea indepartau pe utilizatorii din productie de ele. La testele statistice exista o mare problema, aceea a compararii valorilor tabelare cu cele calculate. Autorii au gasit solutia si daca exista scrise toate subprogramele din carte si daca sunt rulate si apoi reunite intr-o biblioteca, fara un efort considerabil utilizatorul bibliotecii are tot ce-i trebuie pentrui a obtine chiar mesaje automat ca ipoteza este verificata sau din contra, nu este verificata, usurandu-i munca foarte mult. Stilul lor de programare este de inalta clasa. Exista specificatii de programare, iar concordanta dintre specificatii si textele sursa este perfecta. Bibliografia de la sfarsitul cartii este intinsa de la pagina 364 pana la pagina 374. M-am bucurat sa vad acolo ca autorii au inclus multe dintre cartile de baza ale programarii in FORTRAN scrise de autori romani.

......................................

In epoca se stia despre WANG ca acolo e un tip care este barbatul unei mari cantarete de muzica usoara. Mai se stia ca perifericele WANG fac furori in informatica din tara noastra. Din cate stiam, chiar se produceau sub licenta astfel de periferice la noi. Abia acum am vazut in aceasta carte ca WANG insemna mult mai mult. regret ca nu m-am aplecat asupra bibliotecii de programe, descrisa in carte in capitolul al X-lea (pg.105 - 115). cand am vazut cine a supervizat elaborarea si asistarea din punct de vedere stiintific, mi-am dat seama ca am in fata o carte valoroasa. Oleg CERNIAN, cel cu care am colaborat in proiecte TEMPUS este un profesor cu multa aplecare spre inovare si rigoare. Profesorul BELEA, imi era cunoscut din cartile de teoria sistemelor liniare, pe care le devorasem odata cu cartile frumoase ale lui Vlad IONESCU. In partea de biblioteci de programe, prin comparatie cu SSP de la IBM, aici se gasesc programe de rezolvare ecuatii, de calcul de integrale, rezolvare sisteme de ecuatii diferentiale prin metoda Runge-Kutta,, inversare de matrice, rezolvare sisteme liniare, in total 43 de clase mari de programe. Mergand in zona de statistica am identificat 29 de probleme, din care mai importante vad:
-regresia liniara
-regresia liniara multipla
- regresia exponentiala
- corelatia liniara
- calculul matricei de corelatie
- analiza dispersionala
- - teste statistice
- distributia binomiala, distributia Poisson
- testul F si testul T
- valori medii
- studiul autocovariantei
- integrala erorilor.
Sunt si programe pentru domeniul tehnic dar si programe pentru solutionarea problemelor financiare, care sunt sigur ca daca erau folosite in planificarea comunista, se vedeau dezechilibrele care au dus la prabusirea economica a sistemului. daca cineva s-ar aplica acum asupra acestor programe, am certitudinea ca stabilitatea macro la noi ar fi si mai eficienta, desi sunt utilizate (daca sunt) modele mai complexe, acum.

......................................

Lucrarea are sase capitole, fiecare dintre ele fiind structurat pe subcapitole cu detaliere diferentiata. Sunt prezentate codurile Baudot, BCD, EBCDIC, CCITT, CAER, (pg. 30 - 43). este interesanta prezentarea modalitatilor de efectuare a corectiilor, prin utilizarea de modele bazate pe consideratii de statisticamatematica.. Sistemele teleinformatice sunt descrise prornind de la necesitatea de a pregati datele prin modificari des trucutra care sa conduca la reducerea lungimii sirurilor transmise dar si la gasirea si introducerea acelor elemente care la receptionare sa se analizeze daca procesul a fost sau nu a fost perturbat. Toate modificarile in datele initiale, arata autorii, trebuie sa fie reversibile. Capitolul de protectie a informatiilor, daca autorii l-ar rescrie, ar arata cu totul altfel in conditiile in care web-ul este universal in dezvoltarea si utilizarea aplicatiilor informatice. Capitolul dedicat standardelor are o dimensiune mai mica (paginile 288 - 303). Bibliografia inclusa la sfarsitul fiecarul capitol este orientata pe problematica.

......................................

Iata ca acum Dan SIMOVICI a scris cartea de limbaje formale si de tehnici de compilare, in care abordeaza duntr-un alt unghi intreaga problematica. daca pana acum toata lumea era obisnuita sa citeasca o carte de FORTRAN si dupa aceea sa gaseasca o carte despre un compilator FORTRAN si daca in ultimii ani lumea invata C++ si cauta sa gaseasca o carte de compilatoare pentru limbajul C++, cu abordari si de teoria compilarii, iata ca inca din 1978, Dan SIMOVICI vine cu o viziune foarte actuala si in zilele noastre. El prezinta in partea a doua o abordare consistenta privind limbajele regulate, limbajele formale si cele independente de context. In aprtea a treia sunt abordate tehnicile de compilare bazate pe analiza lexicala, pe gramatici LR(k) si LL(k)si pe relatii de precedenta. Sunt introduse foarte multe detalii, care acum, celor care doresc sa scrie compilatoare cap-coada sunt foarte utile, intrucat aceste detalii creaza premise solide in cresterea gradului de generalitate pentru toate demersurile necesare proiectarii de componente sftware care implementeaza tabele, stive si care cfonduc in final la structurarea unui compilator suficient de cuprinzator, nu un compilator de jucarie care face numai compilarea unui program foarte, foarte simplu si primitiv. Este important ca Dan SIMOVICI a trasat o directie, care in scoala de informatica de la Iasi dar nu numai a insemnat acel pas deosebit de important care trebuia facut pentru a dezvolta ceea ce la ITC era intr-un stadiu incipient, adica software romanesc. Dupa 1989 lucrurile s-au schimbat si numerosi dintre cei care au studiat cartea aceasta sunt acum in Silicon Valley si altii se bucura de munca lor, nu noi.

......................................

Autorii parcurg in aceasta carte toate etapele specifice ciclului de realizare a unui sistem informatic, oferind o abordare teoretica cu un grad de completitudine ridicat si punand in valoare un profund mod de cunoastere a literaturii de specialitate. Autorii dezvolta in partea ultima (capitolul 12) conceptia si realizarea unui sistem informatic pentru o intreprindere. Abordarea realista are la baza cunoasterea particularitatilor intreprinderii si nevoile acesteia in plan informatic. Solutia oferita ia in consideratie specificitatea intreprinderii cu elementele ce privesc aspectele de management in general si a managementului in plan informatic in special. Sunt oferite detalii asupra modului in care se identifica datele de intrare si structurile de rezultate care trebuie sa fie oferite de sistemul informatic dupa implementare. Se vede cu claritate din cele expuse ca autorii au experienta vasta in practica dezvoltarii de sisteme informatice. Toate consideratiile si solutiile oferite sunt izvorate de activitatea lor practica de succes, asa cum rezulta din analizele si consideratiile expuse

......................................

Profesorul Viorel ARITON a dezvoltat un demers extrem de interesant. Bazandu-se pe o bibliografie reprezentativa formata din 29 de titluri, din care numai doua sunt carti de dinainte de 1990 (Davis si Rummelhart), demers structurat pe 7 capitole. Autorul abordeaza problematica atat din punct de vedere teoretic dar mai ales si din punct de vedere practic, fiind cunoscut ca un practician valoros in domeniul informaticii. In primul capitol, introductiv sunt clarificate concepte de baza legate de date si informatii, comunicare si echipamente. In capitolul urmator, atenta sa este indreptata spre aspecte de baza ale reprezentarii informatiei, facand un tur de forta pentru a include intre paginile 30-65 tot ce trebuie despre tipuri si structuri de adte.Capitolele urmatoare vizeaza aspecte de programare, retele de calculatoare, aplicatii web. capitolul al VII-lea este dedicat unor anexe care au rolul de a dezvolta in mod sistematic aspecte legate de aplicatii Windows, procesor de texte, lucrul cu foi de calcul. Stilul sau este riguros, exemplele sunt sugestive si consideratiile de programare arata ca avem in fata un experimentat dezvoltator de aplicatii informatice complexe.

......................................

La un moment dat Clujul devenise un fel de capitala a informaticii romanesti, prin simpozioanele nationale pe care le organiza, cei de la centrul Teritorial Cluj si de la ITC-Cluj, fiind niste maestii in a reuni pe cei mai valorosi specialisti din tara noastra, atat in zona teoretica, de cercetare dar mai ales a practicienilor, care aveau rezultate importante. Acolo nu erau prezente formale, ci dezbaterile erau extrem de serioase si nimeni nu indraznea sa vina sa prezinte improvizatii, ci numai lucruri foarte serioase, verificate de o mie de ori sau lucruri care in practica de zi cu zi isi dovedeau valabilitatea. Se publicau volume cu comunicari. Sunt acolo contributii ale unor specialisti valorosi precum S. GORON, St. Garlasu, I. Olariu, E. Dani, A. Tasnadi, A. Baciu, I. Dancea, I. Athanasiu, D sotirescu, M. Petrescu, E. Florescu, I.M. Stancu Minassian, T. Gaspar, I. Balint, V.N. Vancea, E. radaceanu, St. Pana si multi altii. Prefata este realizata de V. PETEANU presedinte al laboratorului judetean de informatica Cluj, constructia care avea sa devina Centrul de Calcul Teritorial Cluj.

......................................

Cartea are caracter didactic si prezinta descrierea masinii, instructiuni pentru dezvioltare program de baza, iar in capitolele urmatoare sunt abordate probleme privind cablarea si programe de perforare. Cele 6 anexe ofera detalii care merg pana la efectuarea de operatii mai speciale, asa cum erate operatia de impartire, in acea vreme, operatie greu de realizat, daca se omiteau scaderile repetate. Tabelul 9.18 este extrem de bine construit pentru a arata care sunt codurile instructiunilor si semnificatia lor. Ideea de a utiliza o descriere a semnificatiei instructiunilor folosind un limbaj formal este bine venita pentru a elimina ambiguitatile. Instructiunea cu codul 02 este destinata scaderii, iar descrierea formala este (Ra) := (Rp) - (Ra) (Rp) ramane neschimbat. Materialele grafice foarte bogate sunt necesare pentru a intelege practic cum functioneaza masina FC 15. Sa nu uitam ca toate intreprinderile facturau la acea vreme si programele de facurare erau vitale pentru a avea o contabilitate coerenta si fluida. Mie mi-a placut cartea desi am citit-o acum, pentru ca prin forta lucrurilor nu am avut nicio intersectie cu masinile FC 15. Productia masinilor de afcurat Feilx FC15, FC 30 cu numeroase variante s-au produs in tara noastra si au avut un succes total, pentru ca problema facturarii intr-o economie centralizata, asa cum era economia socialista era o problema vitala in contabilitate.

......................................

Cibernetica si economia il consacrase la noi pe bulgarul Ivan Nikolov din mai multe motive, unul fiind cel legat de faptul ca in tara noastra era o facultate care avea in titulatura si sintagma cibernetica economica si in 1973 deja existau doua promotii de absolventi ciberneticieni, cea din 1972 si cea din 1973, deci avea suficient de multi cititori de stricta specialitate, la care se adauga nenumarate alte categorii interesate in ale modelarii cibernetice, cand economia romaneasca isi cauta fagasul sau.
Dupa o introducere spre a clarifica ce si cum sta treaba cu cibernetica, abordand aspecte legate de concepte, sisteme si teoria informatiei, NIKOLOV face o analiza a productiei sociale din punct de vedere cibernetic. Analizeaza valoarea de intrebuintare, productia sociala, legfea valorii, relatiile de proprietate si se opreste in capitolul al V-lea la modelarea structurilor economice. cat de bucuros as fi fost daca NIKOLOV ar fi ajuns la concluzia caci nici cibernetica nu are instrumentele d stopare a crizelor economice, caci chiar in conditiile globalizarii in plan informatic si cand informatica a patruns peste tot in viata omului, nimeni si nimic nu opreste dorinta nestavilita de castig a individului sau a grupurilor de indivizii, creind in acest fel dezechilibre, bazate pe lacomia inconstienta a celor care se cred ca nu vor pierde prin manifestarile violente ale crizelor economice si financiare. NIKOLOV nu narata ca sistemul financiar intotdeauna va fi salvat, sacrificand totul, pentru ca omenirea nu a reusit sa gaseasca ceva care sa fluidizeze economia asa cum o face banul. venind dintr-o tara comunista, caci Bulgaria era o tara comunista, autorul duce demersul sau spre zona economiei socialiste, imprimand limite generate de dogmatismul care plutea atunci in stiinta economica despre modul de productie socialist.

......................................

Cartea Critica si cibernetica, este ceva nou in peisajul literaturii despre cibernetica din tara noastra, mai ales pentru faptul ca este o carte foarte muncita, rood al unei documentari de exceptie. De la pagina 383 pana la pagina 404 se afla o vasta bliografie. cartea este extrem de interesanta si din motivul tratarii aspectelor din literatura folosind instrumente ale ciberneticii. Acum cand exista calculatoare personale, cand exista software open source, o echipa interdisciplinara are toate sansele sa analizeze toata piesa O scrisoare pierduta dar si altele si sa gaseasca elemente extrem de importane si originale. Toate necesita un efort conjugat si prea putina lume mai este dispusa in ziua de azi sa se aplece asupra unor lucruri serioase, cand se castiga mult si usor aratand tate, funduri si silicoabe dar si buze botoxate.
Este impresionant demersul unui autor care vine dintr-o zona in care lumea nu este familiarizata prea mult cu elementele de matematica si de tehnica. Sunt sigur ca acum cu echipe interdisciplinare, acest demers de exceptie prin continuare va duce la rezultate tot de exceptie. Autorul cu un nivel de eruditie demonstrat a realizat o carte care se citeste si azi cu aceeasi placere cu care am citi-o acum mai bine de 30 de ani. Limbajul utilizat este al unui specialist care a inteles ce inseamna cibernetica aplicata intr-un domeniu in care nimeni nu ar fi banuit ca asa ceva este posibil. Acum, folosind retelele neuronale, demersul acesta va fi potentat si mai mult. Ducand cibernetica spre literatura, iata este demonstrata generalitatea tuturor principiilor care guverneaza aceasta noua stiinta.

......................................

Cand cineva are acces la informatie si are puterea de a sintetiza si de a extrapola, cu siguranta ca va obtine rezultate interesante, asa cum este cazul celor doi mari savanti romani Malita si Draganescu, care au reusit sa reuneasca in paginile cartii rezultatele cercetarilor stiintifice ale celor mai reprezentativi specialisti si cercetatori dar si a unor cadre didactice universitare, cu ocazia unor reuniuni stiintifice organizate de colectivul de prognoza al Academiei si ICI unde director general era profesorul Draganescu. Lucrarea este structurata pecinci parti in care rand pe rand, autoi importanti au abordat probleme legate de:
structurile electronice ale informatiei
- arhitectura si limbajele calculatoarelor
- teoria informatiei si modele matematice
comunicatie si bioelectronica
- informatica si gestiune.
daca am analizat al doilea si ultimul grupaj de materiale, am observat ca numai partial s-au adeverit ipotezele avansate, neintuindu-se ca eliminand bariera vitezei de prelucrare si bariera capacitatii de stocare, dezvoltarea tehnologiilor pentru realizarea de software vine de la sine. Cred ca daca se pleca de la identificarea factorilor limitativi si se construiau ipoteze bazate pe eliminarea acestora, sunt sigur ca multe din prognoze ramaneau in picioare si spuneam acum cat de vizionari au fost autorii. Despre centrele de calcul teritoriale, disparand proprietatea unica, socialista, s-au evaporat si au devenit sedii de banci si de agentii, pentru ca toate erau spatii in centrele resedinta de judet.

......................................

Ideea de aplicarea ciberneticii in diferite domenii nu este noua in tara noastra. Cartea de neurocibernetica a lui Edmond Nicolau si Constantin Balaceanu, apoi Stolnici dupa 1989, are ca urmare fireasca lucrarea lui Alexandru Negru Biocibernetica si evolutia vietii aparuta in 1986. Desi este aparuta in colectia STIINTA PENTRU TOTI, abordarea are un nivel stiintific ridicat, este riguroasa si cred ca in epoca a fost bine primita. Comparand-o cu demersul lui Nicolau si balaceanu, este mai sistematica, fara insa a atinge nivelul de profunzime a cartii celor doi. Erau doua chestiuni diferite si mai ales ca punct de start.

......................................

Microcalculatoarele romanesti au luat o mare raspandire in tara noastra incat publicarea lucrarii a fost un lucru obisnuit, normal si asteptat de specialistii din intreprinderi. Autorii scriu despre microcalculatoare, despre organizarea interna a sistemului CP/M, prezinta o serie de programe utilitare (pg. 55 -73). Demersul lor merge spre directia prezentarii elementelor de programare in cod masina, dupa care arata cum se programeaza in limbajele C si PASCAL, dar si in FORTRAN si in limbajul BASIC. pentru a arata ca sistemul acepta si lucrul cu baze de adte, autorii prezinta in capitolul al doisprezecelea sistemul DBASE. Autorii arata ca stiu despre ce scriu, prin faptul ca au construit numeroase programe, pe care le-au inclus in paginile cartii preluand textele sursa direct ca iesire de la microcalculator. Lucrarea este echilibrata si cred ca daca si azi profesionisti si nu simpli scriitori de carti de informatica ar purcede la scrierea de carti ca aceasta, progresele in plan practic ar fi mult mai importante. Dupa 1989 au aparut preamulte acrti in care autorii invatau programare atunci cand scriau, fara a intelege ei insisi despre ce stiu. Cei doi au avut privilegiul de a avea microcalculatorul, de a-l utiliza intensiv si de a valida orice afirmatie din capitole. Se intalneste rar asa ceva. ca sa fiu mai explicit, pentru functiile de intrare-iesire BDOS, autorii au scris clar si au venit cu exemple cu caracter de generalitate ridicat, astfel incat oricine ar fi dorit sa dezvolte o aplicatie proprie, nu ar fi facut altceva decat sa preia textul din carte si sa-l adapteze foarte usor la nevoile proprii. Asa este toata cartea.

......................................

Manea Maneswcu, cel care stapanea totul in ceea ce privea cibernetica economica, organiza manifestari stiintifice de rasunet, urmate de publicarea de volume cu selectii ale lucrarilor prezentate, carti ce apareau in edituri importante din tara, editura Academiei RSR, fiind una dintre acestea. daca voi spune ca lucrarea este foarte buna voi fi acuzat de lipsa de modestie, pentru ca acolo am si eu o contributie alaturi de profesorul TOVISSI si de prietenul meu Emil MOSCOVICH. Ma voi limita in a spune numai ca am avut privilegiul sa apar intr-o carte in care publicau multi dintre colegii cu care lucram la contracte de cercetare din Entrul de Calcul al ASE, iar prezenta mea acolo ca si a altor cadre didactice din ASE arata ca intr-adevar in ASE, legatura invatamantului superior cu productia nu era o poveste de adormit bebelusii, ci o realitate. ce bine ar fi daca ar mai exista in ASE o asemenea structura puternica si contracte de cercetare finantate de uzine si mari combinate industriale, nu numai de MEC sau din fonduri europene, unele neavand o finalitate reala, asa cum era in vremurile de demult.

......................................

Generatii intregi de studenti de la sectia de Informatica Economica din facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica, au invatat dupa cartea aparuta in anul 1992 la Editura Tehnica intitulata Programarea in assembler si scrisa de doi foarte buni practicieni si aici ma refer la Dan SOMNRA si la Teodor VLADUT. Primul a facut o cariera stralucita in invatamantul superior, iar al doilea a performat in industria de software in occident. Lucrarea incepe abrupt, cu un program, exact asa cum imi place mie. Ma enervez teribil citind carti in care autorii au proasta inspiratie de a prezenta instructiuni in ordinea alfabetica si nu dupa frecventa lor de utilizare. SOMNEA si VLADUT, practicieni fiind, stiu exact ce il doare pe programator si au vrut si au si reusit sa aline toate aceste dureri. Asa ca ei intra rapid in descrierea elementelor de baza pornind de la acel exemplu si lamuresc toate acele elemente esentiale ale unui limbaj arid si mai ales dificil, asa cum este limbajul de asamblare, unde daca nu s-au inteles la nivel fizic aspectele, totul pluteste in ceata. Ei vin exact cu detalii pentru a explica foarte clar ce se intampla in registri si in unitatea centrala a calculatorului la fiecare executie. Cartea bunda de programe intregi si ceea ce este special, aceste programe sunt direct ceea ce se vede me monitorul computerului, excluzand in acest fel erorile de culegere de texte. Mai mulu, aceste programe au fost rulate si testate de autori, asa ca nu sunt riscuri ca un programator care invata si reintroduce textul din carte sa se trezeasca cu erori de sintaxa sau de executie. Autorii au avut inspiratia de a grupa in anexa A instructiunile in ordine alfabetica si in anexa B detalii privind formatul instructiunilor. Acolo sunt toate detaliile incat daca programatorul are dificultati in a utiliza o instructiune, consultand cele doua anexe, se lamureste perfect. daca la index ar fi fost si paginile pentru regasire rapida, lucrurile ar fi fost divine. Cartea este frumoasa si atractiva prin modul in care a fost gandita. Autorii, tineri la acea vreme veneau din productia de software si asta le-a dat vigoarea unui demers realist si logic. Nu se gaseste acolo nnimic intortocheat, nimic nefolositor, pentru ca ei au stiut ce inseamna sa faci programe bune, sa incepi de la simplu spre complex. Respect.

Numai ignorantii nu au auzit de marele KNUTH cel care isi propusese sa elaboreze o lucrare monumentala in 7 volume, iar volumul dedicat sortarii si cautarii, este cel de al treilea din serie. Cartea aceasta a hranit generatii de autori de carti de dezvoltare software si de structuri de adte sau de ingineria programarii. daca in al doilea razboi mondial, la Marasesti s-a spus: pe aici nu se trece! in mod obligatoriu, nicio carte adevarata de dezvoltare software, adica ceva de software engineering nu va fi dezvoltata fara a trece prin volumul al treilea din Art of programming, ca asa se numea marele proiect al lui D.E. KNUTH.
Am apreciat acuratetea textului si mai ales dorinta autorului de a proceda in mod deschis. El niciodata nu lasa lucrurile neexplicate si chiar il invita pe cititor sa participe cu el la dezvoltarea de noi solutii si sa dea noi interpretari. KNUTH este autorul care cu maestrie il invata pe cititor sa gandeasca la un nivel special si sa devina el insusi un descoperitor de noi algoritmi sau sa munceasca la imbunatatirea algoritmilor existenti. Figurile construite sunt foarte sugestive. Ele sunt in concordanta cu textul si ele au determinat structurarea programelor. KNUTH a atins culmea in aceasta zona si spre regretul meu, cartile care au capitole de sortare scrise de altii arata ca acestia nu au inteles mesajul lui KNUTH si prezinta sortarea si cautarea pur si simplu, nu ca pe niste operatii de prelucrare a datelor, fara de care informatica este moarta. Ma intreb ce s-ar face acum facebook-ul unde sunt miliarde de entitati, fara procese de cautare eficiente. KNUTH a fost, pentru ca acum in 2014, cu regret trebuie sa scriu la trecut despre acest savant, a fost, ziceam ca un pianist care a trait programarea, asa cum pianistul traieste momentul fiecarei fraze muzicale si se contopeste cu sunetele. Fara a gresi, D.E. KNUTH a fost un Arthur Rubinstein al programarii.
Multi autori pun formule de parca le scot din burta. In toate cele trei volume dar cu deosebire in acesta, formulele sunt pregatite prin stabilireaq de ipoteze si sunt construite sub ochii cititorului. Numai cineva acre stie despre ce scrie, pentru ca a inteles totul, este in stare sa scrie astfel, sa prezinte clar si sa dea o imagine completa. Sunt sigur ca lucrarea aceasta nu va fi depasita niciodata de un alt autor, pentru ca KNUTH a vazut totul si a scris despre toate fatetele sortarii si cautarii. M-am inspirat la scrierea unor programe din capitole si am trait momente de satisfactie, pentru ca ceea ce am citit s-a verificat in realitate si am masurat diferente intre algoritmi, in conditii de mentinere a acuratetii programelor de sortare, incluzand proceduri de sortare fara instructiuni de I/E pentru a nu afecta duratele de executie. Ce frumoase momente!

Despre lucrarea retele de interconectarea calculatoarelor voi scrie mult mai mult. cand sa promovez si eu pe pozitie de lector, m-am trezit ca nu erau ore de programare sau de programe aplicative, discipline la care lucrasem ani in sir. Postul avea in structura ceva de sisteme de calcul si sisteme de operare si capitole de retele de calculatoare. ca tacamul sa fie complet, solicitarile dfacute de a primi ceva indrumari, ceva materiale de la colegii de la colectivul de calculatoare al catedrei, s-au soldat cu esec. Asa ca am luat drumul bejeniei si m-am adresat prietenilor mei in politehnica si de la Academia Militara, cei care mi-au dat cateva sacose de carti mari de tot. Asa se face ca am primit si aceasta carte proaspata, adica din 1976, desi eu dadeam concurs undeva mai tarziu cu doi-trei ani. Subiectul prelegerii in fata studentilor a fost pe probleme de retele. Dumnezeu a vrut sa am in acea sacosa cartea lui DAVIES si BARBER, exceptional de bine scrisa, din care am extras exact ceea ce aveam nevoie. Am sistematizat ca pentru un curs si cand am prezentat am fost fericit ca nu am fost descriptivist, asa cum erau cursurile celor din ASE la aceasta disciplina. In cartea din care m-am inspirat, lucrurile sunt prezentate analitic, incat cititorul are la dispozitie posibilitatea de a-si forma o idee proprie in legatura cu orice subiect. Eu ma ocupam de fiabilitatea software si cand am gasit ceva de fiabilitatea retelei, mi-a fost usor sa gasesc similitudini, sa vin cu chestiuni stiute de mine si sa scot ceva interesant, zic eu, enervant, cred ca a gandit comisia. Ma gandesc ca daca am promovat, nu am fost chiar o catastrofa. Taticii mei DAVIES si BARBER isi oferisera un suport neasteptat pentru cei care ma evaluau si care se asteptau sa ma impiedic, sa cad si sa-mi julesc genunchii. Si azi cartea este de aceeasi actualitate.

.....................................

Academicianul Gheorghe MARINESCU cel care a scris cele doua volume clasice deja de Analiza functtionala, a aratat ca stie sa se apropie si de informatica prin coordonarea unui volum de analiza numerica in care apar si programe scrise in limbajul FORTRAN. Imi place foarte mult ca mai tinerele colaboratoare ale academicianului marinescu au programat si solutiile oferite au fost frumoase si pe inteles. Ideea de a scrie subprograme apelabile de programe principale, permite agregarea de algoritmi de calcul in a rezolva probleme complexe. la pagina 128 se afla programul de rezolvare a sistemului A*X=B utilizat in obtinerea coeficientilor de estimare prin metoda celor mai mici patrate. Sunt folosite metode iterative. Autorii prezinta problema de analiza numerica, arata care sunt formulele, arata cum structureaza solutia ca subprograme FORTRAN. textul sursa este usor de urmarit pentru ca formulele sunt btranspuse direct si se vede clar cum o suma se calculeaza intr-o secventa DDO cu eticheta pusa direct pe instructiunea de calcul iterativ. Si capitolul al II destinat rezolvarii ecuatiilor diferentiale si cu derivate partiale este un capitol clar, frumos si exact. As fi preferat ca programul din figura 111 sa fie construit tot ca subprogram, pentru a da maretie si acestui capitol. Cartea arata ca academicianul Marinescu si colaboratoarele sale Rizzoli, Popescu si Stefan, au ridicat stacheta foarte sus, iar cei ce au venit in urma lor nu au avut alta cale decat de a munci din greu sa sementina cel putin la nivelul atins de cartea din 1987. de fapt, sa fim seriosi si sa fim in spiritul adevarului, desi au aparut limbajele C++ si C# nu-mi amintesc sa fi vazut o carte de metode numerice pe meleagurile noastre cele mioritice, facuta de autori la fel de mioritici, desi marile edituri din USA abunda in lucrari care au evoluat de la FORTRAN la PASCAL la C si acum la C++, pentru a fi in actualitatea de zi cu zi a dezvoltatorilor. Mai mult, acele carti dau si adrese web de unde cei care au cumparat cartile au posibilitatea de a descarca programe sau cartile sunt insotite si de un CD cu programe, astfel incat cititorul sa nu se mai chinuie cu introducerea de texte sursa. Ce bine ar fi daca acum s-ar relua cartea cu programe scrise in C++ si s-ar vinde cu un CD langa ea!

..................................

Niste rautaciosi scrisesera o epigrama facand aluzie ca autoarea cartii ar fi streina de problematica limbajului LISP, lucru neadevarat, mai ales stiut fiind faptul ca acest limbaj nu avea atat d multe aplicatii cum era cu limbajul COBOL, pentru ca in afara de salarii, facturi si evidente de personal, prea putine alte probleme preocupau centrele de calcul din teritoriu. Mediul academic si el opera ca sistem inchis. La pagina 232 se afla solutii la problemele enuntate, concretizate prin programe rulate. daca LISP nu a devenit un limbaj al maselor de programatori si utilizatori este datorat si faptului ca s-a ramas in zona abordarilor de suprafata, cu exemple teoretice. Sunt sigur ca daca autoarea ar fi avut un colaborator din industrie care sa vina cu un set de probleme concrete asa cum sunt cele de la nivelul uni sector de productie sau un compartiment de management, s-ar fi formulat probleme si s-ar fi dat solutii in contextul inteligentei artificiale, clar ca soarta limbajului ar fi fost alta, mai ales ca limbajele de atunci FORTRAN si COBOL nu aveau cum sa solutioneze probleme de complexitate atat de mare cum sunt cele de decizie automata bazata de autoinstruire. Cartea face o prezentare standard a acelor elemente necesare intelegerii limbajului LISP. Este bine. Era mult mai bine sa se porneasca de la tre sau patru probleme extrem de frecvente din practica, alese cu grija, sa se arate ca nu se rezolva cu COBOL si FORTRAN si sa se ia acele functii foarte frecvente utilizate in rezolvarea acestor probleme. Se construiau programe pentru acele probleme. Lumea simtea utilitatea limbajului. Dupa aceea se introduceau orice alte notiuni si lumea era fericita. Eu sunt obisnuit cu autorii care o cincime de carte fac asa o introducere si care vin cu exemple care nu au nicio legatura cu ce ma confrunt eu zi de zi. Asa cum era cu demonstrarea corectitudinii programelor cand autorii dezvoltau capitole cu tyeorii extrem de elaborate dar in final veneau cu exemplificare pe algoritmul lui Euclid, eu asteptand sa vad cum se demonstreaza corectitudinea pentru un program de calcul de salarii. Eu apreciez efortul autoarei, apreciez ca stie foarte bine sa lucreze in LISP dar eu nu m-am apropiat de acest limbaj citind cartea Ilenei STREINU.

...........................

Cartile de initiere au prezentat tot timpul interes, iar Horia DUMITRASCU a stiut sa abordeze cele mai spinoase probleme intr-un limbaj care sa-l faca sa se apropie de inimile cititorilor sai, uneori neinformaticieni dar toti incepatori in ale programarii. Autorul cu vasta experienta didactica a reusit sa se apropie de cititorii acestui tip de carte printr-o abordare clara, gradata si mai ales atractiva. problemele sunt date la nivel de detaliu, modul de construire a textelor sursa sunt pe inteles si nu necesita un efort foarte mare. Sunt sigur ca daca autorul ar fi scris si despre limbajul LISP, folosind exemple de larga utilitate ca la BASIC, m-as fi apropiat de limbajul LISP si as fi fost chiar fan LISP. Trebuie sa-i multumesc lui Horia DUMITRASCU ca in decembrie 1989 in ziua cu mitingul catastrofal lui Ceausescu, la 6 dimineata rulam un program BASIC si aveam cartea lui in fata si o carte despre Amic sa rezolv o problema de contract. datele imi apareu pe ecranul televizorului, iar calculatorul COBRA imi facea figuri, caci erau niste paraziti generati de la unitatile militare de pe Oltenitei, eu avand casa in Berceni. Cu ajutorul cartilor si cu ce mai stiam eu am solutionat problema, m-am intalnit cu profesorul sacuiu care era seful contractului, i-am dat rezultatele si totul a fost foarte bine. daca am lucrat in BASIC, limbaj pe care il dispretuiam ca era prea pe inteles, o datorez lui Horia DUMITRASCU. De la un coleg din cartea scrisa de el n-am vrut sa invat BASIC pentru ca stiam ca programele fusesera scrise de studentul meu B., fara ca macar profesorul sa-i multumeasca.

............................

Cu trecxerea timpului, specialisti din diferite domenii au venit cu contributii importante la dezvoltarea concreta a informaticii aplicate in chimie, in metalurgie, in construirea navelor, in energetica si in multe alte domenii. Cartea scrisa de echipa Angela ULINICI si D. CHIRIAC Calculatoarele elctronice in conducerea ocrotirii sanatatii este un astfel de exemplu edificator. Cei doi autori fac o trecere in revista a principalelor capitole din informatica aplicata si la fiecare dintre concepte arata cum au folosit ei respectivele elemente in a dezvolta aplicatii care sa fie utilizate in ocrotirea sanatatii.In capitolul al doilea se dau mai multe clasificari si se prezinta modalitati de construire a sistemelor informatice. Capitolul al treilea contine aspecte legate de modele matematice si pachete de programe, un fel de programe aplicative din ASE, unde sunt tratate produsele software de biblioteca TRANSPORT, OPALINE, SOCRATE si STRATEGE, desi despre ultimele doua nu le-as baga in aceeais oala cu primele trei. Capitolul al patrulea arata de fapt ceea ce trebuia sa fie intreaga carte, adica folosirea calculatorului si a proceselor de edzvoltare software in destiunea spitalelor, automatizarea laboratoarelor de analiza si in diagnosticarea asistata. Complexitatea lucrarii nu le-a permis autorilor sa intre in zonele sensibile ale sistemelor expert, pe atunci in faza de germene. Subcapitolul 4.6.2 este de luat in analiza pentru indicatorii eficientei utilizarii calculatoarelor, setul de indicatori trebuind sa fie extins exact la problematica din sectorul medical. Acum ca se vorbeste de tomograf computerizat, de sisteme de achizitii complexe de adte, aceasta carte este un bun element de pornire in a crea un sistem national de colectare a datelor pentru pacienti si care sa stea la baza analizei de adte folosind algoritmi dintre cei mai sofisticati pentru a pune cap la cap date neomogene si pentru a trage concluzii, sunt sigur, extrem d utile pentru diagnosticari valoroase si operationale si pentru definirea de clase de tratamente eficiente.

Despre microcalculatoarele romanesti s-au scris multe carti, mai ales de catre cei ce le produceau sau de catre institutele de tehnica de calcul. Cartea scrisa de colectivul coordonat de profesorul Adrian PETRESCU, reprezinta acel exemplu de lucrare, temeinica si de referinta in domeniu, utila studentilor, specialistilor dar in egala masura si practicienilor.
Autorii acopera totalitatea problematicii legate de o prezentare completa a microcalculatoarelor. Ei fac o descriere detaliata a elementelor de hardware si a sistemului de operare in primul volum si trec in volumul al doilea la descrierea de tipoologii de aplicatii care folosesc resursele acestor microcalculatoare. Eu stiam ca in economie se utilizau ca masini de facturare. In carte se afla si ceva legat de pontaj, dar contabilii banuiesc ca ar fi fost foarte fericiti daca gaseau acolo si un capitol legat de problema facturarii.
Venind din partea inginereasca, autorii dezvolta o prezentare riguroasa, folosind scheme, principii de lucru si caracteristici tehnice la toate microcalculatoarele familiei. Daca tinem seama ca acolo se discuta cu multa aplicatie de calculatoarele electronice mari, detalierile legate de sistemul de operare si de aplicatii in industrie legate de conducere de procese, la numarul mare de autori care au colaborat la scrierea celor doua volume, nu avea cum sa nu iasa o lucrare magistrala, care sa fie utilizata de toti cei ce-si doreau utilizarea microcalculatoarelor in conditii de eficienta cat mai ridicata. cartea este echilibrata ca dezvoltare a problematicilor, numai capitolul al doilea prezinta chestiuni de hardware. Detaliile furnizate arata cu claritate ca autorii au lucrat pe aceste microcalculatoare si stiu exact despre ce vorbesc. Mai mult, exemplele furnizate sub forma de texte sursa sunt sugestive si complete. In volumul al doilea sunt date detalii semnificative legate de comenzi si mai ales sunt prezentate implementari astfel incat fara un efort deosebit cititorul sa treaca la solutionarea propriilor probleme, imediat dupa citirea cartii, cu consultarea si a documentatiilor tehnice de proces, bineinteles. Pe o parte dintre autori i-am intalnit de-a lungul anilor si nici nu avea cum sa fie decat o lucrare d exceptie, pentru ca cei intalniti de mine mi-au aratat ca sunt specialisti, de asemenea, de exceptie.

Ivan Flores este un clasic in zona litteraturii dedicate dezvoltarii moderne de software. Cartea aparuta in America in 1965 si tiparita in limba romana in 1969 este un exemplu care subliniaza afirmatia mea. Aparitia acestei carti a adus o mica schimbare in viata me, mai ales in raport cu colegii, care ma strigau ori de acte ori a aparut necesitatea cu Aivăn, dupa pronuntia din limba engleza a numelui Ivan.
Traducerea titlului original este destul de aproximativa, de aceea am scanat si pagina cu titlul original in care este clar ca baza este software pentru calculatoare, dar trebuia ceva mai romanesc, adica programe, sisteme de programe etc. Lucrarea contine tot felul de chestii pe care autorul le vedea la acea vreme ca apartinatoare de definirea unui nou concept, acela de edzvoltare software. Adica programatorul trebuia sa stie ceva despre calculator (capitolul 1), ceva despre structuri fundamentale ale unui program (capitolul 3). Dupa aceea scrie despre asamblare, macroinstructiuni, subprograme, intrari-iesiri, si alte aspecte care acum au cazut in desuetitudine. Cine a citit cartea la vremea ei recunoaste ca a invatat foarte multe elemente de edzvoltare software. Ivan FLORES avea experienta foarte bogata in dezvoltarea de software complex si de aceea din carte razbatea clar ideea ca exista si un alt mod de a face programare, in echipa, lucru extrem de greu acceptat chiar si dupa 1975 in tara noastra. Pentru a se vedea cat de detaliata este abordarea, numai la pagina 217 unde este data schema de asamblare, sunt atat de multe detalii care si in ziua de azi impresioneaza, desi azi limbajele de asamblare sunt abordate foarte sumar din moment ce toate limbajele de programare evoluate au implementate operatii care prelucreaza biti si permit toate tipurile de adresare, tipuri care candva erau apanajul exclusiv al celor ce programau in limbaje de asamblare. Indirectarea era numai pentru ei. Acum pointerii au spulberat orice bariera.
Claritatea expunerii, modul de lucru si mai ales gradul de aprofundare au dat acestei lucrari o valoare cu totul speciala in randul specialistilor.

Sunt numerosi cei care au invatat programare citind una din cartile lui Ioan DANCEA. Aceasta carte este asemeni cartilor din acea epoca, unde era nevoie de introduceri fie in zona hardware, fie in metode numerice, fie in prezentarea de detaliu a unui limbaj. Cine ar face asa ceva acum in era Internetului, nu ar face altceva decat sa reduca teribil de mult succesul cartii, care ar fi considerata prea generala, adica inutila in raport cu gradul de specializare la care s-a ajuns acum. Ioan DANCEA a scris pana la pagina 189 despre chestiuni interesante dar despre programarea de invel inalt asa cun era considerat atunci limbajul FORTRAN, numai de la aceasta pagina incepe sa scrie. Pana atunci au fost prezentatechestiuni introductive legate de calculatoarele numerice, despre metode numerice, urmarind exact cum erau structurate cartile despre aceast domeniu, erori, functii elementare, ecuatii algebrice, calcul matriceal, sisteme de ecuatii, interpolare, aproximare, integrare numerica. Problemele de maximizare a functiilor sau altele vizand ecuatii diferentiale, nu sunt discutate. Capitolul 3 mi se pare interesant, dar rupt de ceea ce este obiectivul cartii, stiut fiind faptul ca OLIVETTI nu era un calculator prea raspandit, desi avea nivel de performanta care azi daca este analizat, starneste multe intrebari legate de faptul ca daca era generalizat, cu mult mai devreme ar fi fost descoperite calculatoarele personale.
Chestiunile de programare sunt corect abordate dar nu spectaculos. Ceea ce este cu totul special vizeaza exemplele prezentate. Ioan DANCEA a inclus in subcapitolele 4.11 si 4.12 numeroase programe si este de admirat ca acele programe sunt fotocopiate exact de pe listingurile obtinute de la imprimanta calculatorului. Am avut nevoie de subprograme pentru diferite prelucrari dintre care cele de calcule matriceale si am vazut ca Ioan DANCEA avea secvente de program foarte bine scrise si foarte eficiente. De aceea am spus ca generatii de programatori au folosit cartile sale, pentru ca acolo erau date toate elementele necesare pentru a lucra fara rateuri. El arata si machetele cartelelor perforate, arata si care sunt liniile sursa si mai ales, cum se interpreteaza rezultatele obtinute.
Consideratiile sale de programare reflectau o bogata experienta si mai ales utilizarea de catre autor a programelor scrise de el in solutionarea de probleme concrete acolo unde el lucra. Stau dovada acestei afirmatii faptul ca el are definiri de operatori fara restrictii dure, asa cum faceau unii corifei care se credeau zmeii zmeilor si scriau programe de implementare a metodei Gauss-Seidel pentru sisteme de doua linii si doua coloane, aratand cat sunt ei de jalnici sau penibili. La Ioan DANCEA, era cu totul altceva. O matrice cu 20 de linii si 20 de coloane, intr-un subprogram, se transforma rapid in matrice de 50 linii si 50 coloane. Cred ca aceasta carte trebuie sa fie analizata si sa figureze la loc de coinste in orice istorie a informaticii noastre.

Cartea aparuta in colectia LYCEUM a editurii Albatros in 1977 despre calculatoare de proces ramane un mister, pentru ca nu-mi amintesc sa se predea in liceele de informatica astfel de limbaje, mai ales in deceniul al VIII-lea al secolului trecut. Pornind de la faptul ca pentru calculatoarele de procs sunt necesare comenzi speciale, autorul propune o abordare a descrierii mai multor limbaje, precum SZPAK, COPRES, PROSPRO, PROCOL, RTL, FORTRAN timp real, DELIS. Este folosit un sablon dupa care sunt prezentate aceste limbaje, iar anexa 3 arata ca autorul a scris, rulat si asistat procese, folosind un program. sablonul vizeaza modul de prezentare a mnemonicelor si exemplificarile necesare. Detaliile in care intra autorul permit intelegerea acelor concepte ce permit scrierea de programe de asistare a proceselor. A fost o munca extrem de intensa a autorului. Finalitatea trebuie analizata prin prisma faptului ca aceasta lucrare scris pentru specialistii din industrie era publicata in editura care se adresa elevilor. Este o lucrare muncita, cu multe exemple sugestive si riguroasa in ceea ce priveste definirile de instructiuni si merge de la teorie spre practica in cazul tuturor limbajelor analizate. Nu este aceasta cea mai grava eroare a acestei edituri...

Ioan PUGNA, Claus MUTIU, Ilie MORODAN si Ioan GROZAY au scris o carte izvorata din practica utilizarii calculatoarelor in industria textila, cu extensie rapida spre alte ramuri industriale, asa cum este anuntata in titlul. Este mai degraba o lucrare destinata celor care doresc sa proiecteze sisteme informatice care sa fie implementate in intreprinderi industriale. Se iau in considerare elemente de analiza, proiectare pentru astfel de sisteme si o calitate speciala ce trebuie remarcata, autorii se opresc asupra programarii si lansarii productiei. Daca cei care lucreaza acum cu ERP-uri deschid aceasta carte vor gasi multe elemente lamuritoare. Autorii aveau o bogata experienta in a lucra cu astfel de probleme, aspect ce se vede cu claritate in limbajul folosit si in complexitatea abordarilor. Detaliile pe care le furnizeaza ii ajutau pe toti cei care doreau sa proiecteze, sa realizeze si sa implementeze astfel de sisteme informatice, care sa fie si operative. Se stie ca peste 95% din sistemele proiectate in acele vremuri pentru organizatii, ramaneau in stadiul de prototip de dulap. Lucrurile nu sunt radical schimbate acum fata de acele vremuri, intrucat programarea, lansarea si urmarirea productiei, asa cum trebuie ea sa se faca este tot un vis frumos. Si ERP-urile moderne au implementate chestiuni care se opresc la conducerea operativa a productiei in timp real, bazata pe achizitii masive de date in mod automat.

Desi era o carte celebra, n-am agreat-o pentru ca mi s-a parut greoaie, avand acces la manualele IBM de programare in limbajul COBOL, unde totul era clar ca buna ziua. Faptul ca la paginile 15-18 este un test de autocontrol, m-a enervat teribil, drept care am citi cartea numai pentru a-i gasi defecte in comparatie cu alte carti de COBOL tiparite afara si n-am mai deschis aceasta carte decat acum pentru a-i face analiza. Autoarea, matematician la baza, n-am inteles de ce s-a bagat in prezentarea limbajului COBOL, limbaj care din definitie arata ca este proiectat pentru BUSINESS, adica pentru economie. Si ca tacamul sa fie complet, autoarea propune ca prim program la paginile 84-85 un program cevaq cu calculul unei medii generale. Sa arat dupa atatea ani ca abordarea era cu totul alta? Ar fi o gluma ca as vorbi in pustiu. Totusi regret ca momentul scrierii unei carti adevarate de COBOL a fost ratat. Trebuia ca acea carte sa contina, exact asa cum facea literatura IBM o problema cu materiale, cu stocuri initiale, intrari si iesiri si sa se calculeze stocul final. Eventual trebuia sa se introduca si un pret unitar si apoteoza ar fi fost sa se calculeze valoarea totala a stocurilor. Autorii de carti de COBOL trebuie sa stie ca exista:
- macheta datelor de intrare, cu campuri specificate in cartela
- schema de prelucrare
- macheta rezultatelor.
Numai pe la pagina 185 apare un stream de cartele. ma abtin sa criu mai multe despre aceasta carte, caci si azi, dupa atatea ani, tot aceeasi senzatie de lucru dezlanat il am. Inchei.

Stelian NICULESCU era celebru in epoca prin Desi era o cartea sa de FORTRAN, aparuta in Editura TEHNICA, pe care tot timpul am comparat-o cu cartea scrisa de BASCA si GEORGESCU, balanta inclinand favorabil pentru lucrarea scrisa de cei doi asistenti in acele vremuri la facultatea de matematica din Universitatea Bucuresti. cartea lui Stelian NICULESCU nu mi-a placut pentru ca:
- exemplele aveau la vectori si la matrice dimensiuni ff mici
- cand am vrut sa calculez un determinant folosind un subprogram de acolo nu am reusit
- ma asteptam sa vad si validari
- nu am vazut conversii de la bidimensional la unidimensional pentru a nu mai avea restrictii legate de dimensiunea matricelor, toate subprogramele din SSP ale lui IBM avand asa ceva
- alternarea textelor copiate de la imprimanta cu textele culese pentru programe mi-au creat semne de intrebare. Asa ca chiar daca editia din 1979 avea chestii de programare structurata, in FORTRAN fiind lucruri fortate, pentru ca autorul nu include limbajul FORTRAN 77, am considerat aceasta carte ca fiind neinteresanta.

Scrisa in 1974, cartea Calculatoare electronice si siteme de operare de catre Gheorghe DODESCU, Vladimir DUMITRESCU< Dan IONESCU, Cristian POPESCU si Cornel TUDOR, vine sa umple un gol in literatura destinata studentilor informaticieni din facultatea de calcul Economic si Cibernetica Economica din Academia de Studii Economice. Cartea este scrisa in vremurile bune ale conferentiarului Gheorghe DODESCU si prin structurare urmareste sa furnizeze cam tot ce era legat de partea de hardware a unui calculator electronic si cam tot ce se stia la acel moment despre sisteme de operare - constructie, structura si utilizare. Pe cele 744 d pagini, autorii au inculs in mod clar si corect acele concepte, acei algoritmi si acele scheme de functionare pentru toate componentele unui calculator si pentru un sistem de operare. daca compar cartea scrisa de profesorul Nicolae RACOVEANU, pe mult mai putine pagini, apreciez foarte mult concizia profesorului, in comparatie cu detaliile, uneori excesive incluse in cartea analizata de cei cinci autori, dintre care Cristian POPESCU sunt sigur ca era absolvent de calculatoare, ceilalti mi se pare erau electronisti. daca cumva gresesc, imi cer iertare, dar nu am cum sa neglijez ca Florin PILAT, coleg acolo in colectiv, nu este inclus in grupul de autori, desi el era o capacitate recunoscuta.Pana la pagina 594 sunt chestiuni de hardware, autorii alocand pentru niste studenti care in niciun caz nu deveneau constructori sau depanatori de calculatoare, mult prea multe pagini. Sistemele de operare, au alocate undeva la 136 de pagini, ceea ce ma face sa cred ca acest minus are cauze foarte profunde mai ales in zona documentarii si mai ales a lucrului cu comenzi ale sistemelor de operare, stiut fiind faptul ca in acele vremurimare maestru peste toti din Centrul de Calcul era Iulian SATRAN, in fata caruia nu sufla nimeni pentru ca:
- stia sisteme de operare
- lucra practic folosind functiile sistemului de operare DOS pe calculatorul IBM 360
- solutiona probleme concrete de segmentare si de depanare, mai ales la contracte cu ICEPRONAV
- avea literatura si o si citea, iar daca cineva dorea sa citeasca imprumuta cu darnicie
- accepta dialogul si colaborarea.
Din motive care imi scapa, el nu a fost inclus in lista de autori, desi avea ore de curs la studentii de an IV si V de la sectia de Informatica Economica din Facultatea de Calcul Economic si Cibernetica Economica. Exemplele arata caracterul fugitiv al tratarii si faptul ca nu se iau intreruperile de la sistemul DOS si faptul ca nu se ia o imagine de memorie si faptul ca nu se vad registrii si multe alte fapte ofera o imagine despre o poveste car ar fi trebui sa fie frumoasa si mai ales instructiva. Chestia cu bistabilele era cam veche... Bibliografia contine 85 de titluri din care 14 sunt documentatii de firma, ceea ce este un l;ucru foarte grozav. Trebuie spus, ca desi din ASE, autorii nu includ in bibliografie nici documente de partid, nici cuvantari ale lui Nicolae Ceausescu, asa cum era obiceiul casei. Remarc in bibliografie referirea cartii scrise de profesorul Nicolae RACOVEANU, carte ce mi se pare de o valoare speciala. Pe doua-trei randuri profesorul a lamurit cum este cu inversarea matricelor prin inmultiri, folosind o matrice generata. Superb!

Marcel ROSCULET, Paraschiv BALEA, Serban MOLDOVEANU - Programarea si utilizarea masinilor de calcul si elemte de calcul numeric si informatica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980, 233pg.

Lucrarea celor trei autori este structurata pe doua parti, prima fiind dedicata metodelor numerice, iar a doua este dedicata programarii in limbajul FORTRAN. Avand o formatie riguroasa, au strcutrat cartea astfel incat au pornit de la rezolvarea sistemelor liniare de ecuatii, au continuat cu rezolvarea ecuatiilor neliniare, trecand apoi prin valori si vectori proprii, dupa care au aprofundat chestiuni de aproximare si interpolaer. S-au ocupat de prezentarea de metode numerice pentru derivare numerica, integrare numerica si pentru rezolvarea prin metode numerice a ecuatiilor diferentiale. Metodele prezentate sunt descrise pe pasi si de fiecare data sunt propuse cazuri concrete si se dau solutii. Experienta autorilor in plan didactic si-a spus cuvantul intrucat intreaga abordare este deosebit de clara, trecerea de la simplu catre complex opermitand intelegerea tuturor problemelor. La pozitia 47 din bibliografie se gaseste o lucrare elaborata de aceeasi echipa, ceea ce arata ca autorii au experienta in a lucra la construirea unui material de foarte buna calitate, in acea lucrare autorii au propus solutii foarte competitive si de afisare a matricelor dar si de obtinere a inversei unei matrice intr-un subprogram cu numar foarte restrans de linii sursa. Metodele prezentate sunt astfel detaliate incat in capitolele unde se scriu programe FORTRAN trecerea spre transpunerea in expresii aritmetice folosind gramatica limbajului, este foarte usor de realizat, aspect obtinut numai de catre persoane care au experienta atat in zona de metode numerice cat si programrea in limbajul FORTRAN. Prezentarea limbajului ia in considerare ceea ce a fost explicat in celelalte capitole, iar textele sursa scrise dau solutii pentru metodele numerice prezentate deja. Autorii merg la prezentari de detaliu aratand si cum se grupeaza campurile unei cartele functie de formatul descris pentru date, astfel incat cel care ruleaza programul sa obina de prima data rezultatele complete si corecte. Faptul ca sunt puse schemele logice alaturi de secventele de program, are o importanta speciala, permitand celor care scriu programe sa faca legatura intre ceea ce gandesc si forma concreta - programul FORTAN. Autorii adopta un stil de programare extrem de simplu si coerent, astfel incat asigura un nivel de lizibilitate maxim pentru textele sursa scrise. Ei vin si cu cerintele de programare structurata (paginile 198 - 212), oferind solutii la multe probleme in acest nou context, nou la acea vreme, cand se incerca sa se opuna ordine in munca programatorilior pentru a se crea contextul lucrului in echipa. Pentru expresiile de calcul matriceal de la pagina 185 sunt folosite elementele teoretice cunoscute din calculul matriceal simplu. Pentru problema de la pagina 209 in care se scrie programul pentru calculul radacinii patrate folosind metoda de aproximare a lui Newton, solutia oferita este foarte eleganta. Cartea are si un capitol cu solutii complete la problemele propuse

In anul 1980 Editura Tehnica a publicat lucrraea CALCULATOARE NUMERICE. HARDWARE - STRUCTURA SI PROIECTARE de Fredrick j. HILL si Gerald R. PETERSON, doi mari profesori ai Universitatii din Arizona, bucurasndu-se de o prefata a profesorului Adrian Petrescu de la Politehnica bucuresteana. Colectivul de traducatori era format din Nicolae Tapus, Trandafir Moisa, Irina Athanasiu, Cristian Zervos, Paul zamfirescu si Adrian Petrescu, cu totii nume de rezonanta in stiinta calculatoarelor de la noi din tara. Asa cum rezulta din cuprins, sunt abordate toate aspectele anuntate in titlu si nu trebuie sa mire pe nimeni de ce absolvestii de computer science din UPB sunt de succes oriunde in lume, daca au avut profesori personalitatile care au lucrat atunci cand isi faceau ucenicia intr-o echipa care a tradus o asemenea lucrare de maxima importanta pentru inginerii de CS.

A circulat in epoca o istorioara hazlie prin tragismul ei, caci asa e romanul, optimist, priveste totul cu ochii optimistului. I-a venit ideea unei persoane care fusese sau trebuia sa fie ministrul la chimie, deci i-a venit ideea de a reuni un colectiv pentru a scrie o carte de cibernetica si informatica in chimie. Si cum noi romanii avem mania grandorii sa nu zic persectuia monumentalitatii, ideea de baza era sa se realizeze un top imens peste poate. S-au pus oamenii pe treaba si au scos cartea cu pricina. Drept care dupa ce a fost tiparita, au mers cu ea la tovarasa caci asa se cadea. Si Elena Ceausescu i-a primit. I s-a inmanat cartea. Femeia a primit-o, a inceput sa discute cu ei. Ca sa se lamureasca, se zice in folclor ca l-ar fi intrebat pe unul dintre aducatorii cartii:
- Ia zii, Florescule, cum vine asta cu cibernetica si informatica in chimie?
Eu cred ca femeia a intrebat pentru a se lamuri. Dar taranca din ea, probabil a apasat cumva pe cuvinte, in asa fel incat bietii vizitatori-aducatori de carte, au conchis ca ei nu-i place nici de cibernetica, nici de informatica. Iar asta s-a propagat ca vantul si ca gandul in edituri si ani in sir, autorii si editorii au facut tot felul de artificii pentru a scrie carti de informatica si de cibernetica, pentru ca aveau teama ca nu e voie, asa cum un copilas nu are voie sa se apropie de prizele electrice cu degetutele lui.

Profesorul, caci asa i se spunea lui Mihai DRAGANESCU in ICI, a publicat si el o serie de lucrari, dar lucrarea din 1980 este de departe o lucrare interesanta. Profesorul doctor docent Mihai DRAGANESCU, personalitate proeminenta a stiintei din tara noastra a realizat o lucrare de sinteza in care sunt abordate probleme de mare importanta pentru noile tendinte care se manifestau in industriae, precum:
- inteligenta artificiala
- microelectronica
- informatica
- automatica
- pozitia fortei de munca
- electronica functionala
- calculatoarele electronice
- moneda electronica
- automatele
- robotii industriali
- automatizarea supla.
Toate acestea au fost analizate in contextul modernizarii industriei, cresterii eficientei si mai ales schimbarii raportului dintre munca fizica si munca intelectuala, in favoarea celei de a doua. Autorul a simtit nevoia sa arate ca rolul clasei muncitoare creste chiar in conditiile robotizarii, prin faptul ca fiecare muncitor va avea un nivel de instruire superior, rolul sau fiind de a duce spre decizia de a executa operatii la nivel inalt de performanta, de a supraveghea, dar mai ales de a defini operatii si comenzi programabile. Anexele de la paginile 288 - 308 vin sa sublinieze modul concret in care autorul este ancorat in transpunerea in practica politica partidului, cu luarea in considerare a constrangerilor ideologice, insa mentinand standardele la cote foarte inalte, ca singure modalitati de a atinge obiectivele trasate la congresele partidului. Demonstratiile autorului sunt interesante daca se are in vedere ca ipotezele cu care vine se bazeaza pe cuceririle cele mai noi ale tehnicii si in cunostinta de cauza creaza argumente solide. De fiecare data a gasit acele pasaje din documentele partidului care il indreptatesc sa arate ca microelectronica, informatica si automatica sunt singurele cai de a creste productivitatea, randamentele si calitatea in intreprinderile industriale. Asa se explica succesul strategiilor definite de ICI, unde profesorul Mihai DRAGANESCU a fost ani in sir director general, in ceea ce priveste informatizarea si numeroasele plenare ale partidului in care informatica era abordata ca fenomen de sine-statator, acordandu-i-se o importanta speciala, mai ales ca efort investitional. sa nu uitam ca in acei ani exista ICI, ITC si fabrica de calculatoare, dar exista si o fabrica de periferice.

in anul 1985 dr.ing. Adrian DAVIDOVICIU si ing. Adrian MOANGA au publicat in Editura Tehnica la colectia Stiinta si tehnica pentrum toti, lucrarea ROBOTI EVOLUATI SI AUTOMATIZARI FLEXIBILE,in care pe 76 pagini au clarificat concepte, a dezvoltat aspecte legate de interactiunile masinilor cu mediul prin atingere, folosind vederea artificiala si au aratat care sunt bazele dezvoltarii de roboti inteligenti. Aplicatiile propuse se refera la ateliere flexibile de fabricatie, celula de automatizare flexibila, productia asistata de calculator sifabrica viitorului. Azi nu se mai concepe o linie de productie performanta fara roboti inteligenti deultima generatie.

Fata de alte carti, aici, la pagina 4, autorul propune o schema logica dupa care se realizeaza solutionarea problemelor enuntate, incluzand doua structuri repetitive ce conditioneaza avansarea daca si numai daca s-a reusit parcurgerea constructiei fie de algoritmi, fie de blocuri ale unei scheme logice.Sunt luate in considerare probleme legate de algoritmi liniari, cu ramificatii, ciclici in care numarul de pasi este cunoscut in care intervine o variabila de control care atinge o anumita valoare, respectiv, necunoscut cand intreruperea prelucrarilor se produce daca o conditie este indeplinita. In continuare sunt date elementele necesare construirii de scheme logice organizate pe doua tipuri, dupa care sunt propuse o serie de 100 de probleme de rezolvat. Pentru ca autorul este un profesionist de inalta clasa, in partea destinata descrierii solutiilor propuse vine cu toate detaliile necesare (paginile 65-124), oferind scheme logice complete realizate omogen si intr-o forma moderna, care si azi este utilizata, in ideea ca procedurile nu includ blocuri de citire-scriere, aceste blocuri fiind izolate intrucat reduc atat portabilitatea si deterioreaza calitatea proceselor de mentenanta. Este destinata o mare parte prezentarii limbajului FORTRAN in contxtul utilizarii resurselor acestui limbaj pentru a solutiona problemele propuse (paginile 152-186). Trebuie remarcat faptul ca lucrarea are un caracter unitar, intrucat in enunt se folosesc notatii, aceleasi notatii sau usor modificate sunt preluate in schemele logice si de acolo in mod direct sunt duse in programe. La pagina 49 este problema 1.29 in care este calculat produsul scalar a doi vectori cu numararea situatiilor in care x[i] > y[i]. La pagina 82 figura IV.29 contine schema logica, iar la pagina 162 este dat programul FOTRAN. Fata de schema logica, autorul a inclus in program instructiunile de citire a datelor si de afisare a rezultatelor. Daca ar fi adoptat conventia de a avea un program apelator, atunci structura programului se complica inutil. In plus, trebuia sa mearga pana la capat, adica sa aiba o procedura pentru citire vector care era apelata de doua ori, o procedura de calcul si o procedura de afisare vector apelata de doua ori si daca ar fi exagerat, mai construia si proceduri pentru citire de numere reale si de afisare numere reale si numere intregi. Programul sau principar ar fi devenit numai apeluri de proceduri, precedate de definiri de operanzi. Acolo unde este necesar, autorul a introdus comentarii in programe, autodocumentandu-le. La vremea respectiva, cartea a fost un real succes editorial. Bibliografia folosita de autor este formata din 14 lucrari din literatura roameasca preponderent, iar lucrarea tiparita in 1978 are materiale aparute in intervalul 1967 - 1974, autorul fiind prezent cu doua articole publicate in 1964, respectiv, 1967. Trebuie remarcata aplecarea autorului spre a realiza scheme logice competitive si programe FORTRAN performante, ce corespund unui stil de programare curat. Daca etichetele erau date in ordine strict crescatoare ca termeni ai unei progresii aritmetice cu a0 = 10 si ratir r = 10, deja se vorbea de programe ca opere de arta.

Ca orice alta carte de metode de calcul numeric, aceasta carte aparuta in anul 1976, respecta structura clasica in care apar capitole ce privesc rezolvarea ecuatiilor algebrice, a sistemelor neliniare. O alta aprte este dedicata calculului matriceal, a sistemelor liniare de ecuatii, a vectorilor si valorilor proprii. Se trece apoi la aproximarea functiilor, la integrarea si derivarea numerica, iar capitolele al VIII-lea si al IX-lea sunt dedicate ecuatiilor diferentiale ordinale si partiale. Unul dintre autori venea din zona calculatoarelor, ceea ce l-a determinat sa ia in considerare o prezentare a problematicii in ideea de algoritmizare. La paginile 42, 112 - 114, 170, 189, fiind date texte sursa ale unor programe, iar la paginile 15 - 17, 41, 86, 168, 188, 202, 233 si 237 se afla scheme logice pentru descrierea de detaliu a unor algoritmi. Gandirea intregii carti este bazata pe ideea de a scrie programe, fara a uita ca trecusera destui ani de cand intrase in tara software pentru calcule stiintifice, iar SSP - IBM deja prezenta solutii de maxima generalitate. Sunt incluse si secvente de programe FORTRAN pentru a implementa formule de calcul matriceale, autorii mentinand notatiile din formule (pagina 73). Este important sa se vada ca in acele timpuri ideea de a dezvolta software era esentiala, iar orientarea spre a acorda atentie acestei laturi eraq dirijata de faptul ca autorii chiar in prefata aratau ca se adreseaza studentilor de la facultatile care au in planurile de invatamant disciplina de metode numerice. Cu timpul datorita unor conjuncturi ale astrelor, Jupiter intrand in conjunctie cu Marte, disciplina a disparut, faca ca lumea sa-si dea seama ca numeroase probleme complexe din economie isi gasesc solutii daca si numai daca sunt cunoscute metodele de calcul numeric si programatorul are suficiente elemente de a-si construi proprii algoritmi care sa faca tot felul de agregari ale acestor metode. mai mult, ideea de a construi metode iterative de a obtine din aproape in aproape solutii cat de act rezonabile, trebuie avute in vedere si azi, iar o carte de metode de calcul numeric asa cum este aceasta de fata, trebuie lecturata, ca punct de start in a face ceva special intr-o constructie software care sa inglobeze un strop de noutate. Mai trebuie spus ca autorii au analizat in detaliu problemele legate de calitatea solutiilor si daca au folosit in mai multe capitole cuvantul aproximativ au venit cu detalii legate de pragul de eroare. De asemenea, ei au dat si o serie de elemente de complexitate. daca aveau un sablon unica de prezentare a metodelor de calcul numeric, asa cum se procedea la casele mari de software, cu siguranta, lucrarea de fata era o lucrare clasica. Se asteapta acum in anul 2014 sa apara o astfel de lucrare. Daca.

Institutul Central pentru Conducere si Informatica, pe scurt ICI, avea o puternica activitate de instruire a specialistilor, astfel incat sa se vehiculeze aceleasi concepte si mai ales sa se ajunga la un nivel de performanta ridicat dar omogen. Asa se explica aparitia a numeroase materiale de inalta clasa, bine documentate si mai ales sistematizate, care clarificau nenumarate aspecte practice dar si teoretice, pentru toti cei care activau in domeniul informaticii aplicate.Acum, aceasta lucrare este privita ca o lucrare de istorie pentru ca banda de hartie, cartela perforata, banda magnetica dar si discurile uriase sunt ca niste povesti desi ele au fost realitati dure nu mai de mult cu 30-40 de ani in urma. Special am aratat o pagina din carte cu prezentarea unei cartele, cu prezentarea codurilor de perforare si mai ales de detaliere a modului in care functionau imprimantele rapide dar zgomotoase ale calculatoarelor din anii '70. Lucrarea a abordat probleme practice legate de modul in care se prganizeaza datele si cum se dispun pe suporturi tehnice. Pornind de la formule de calcul se stabilea cat ocupa ca spatiu datele legate de o colectivitate. Acum cand exiswta HDD de 4Tb, nu se mai pun astfel de probleme. dar cand banda magnetica era limitata, cand discul avea o capacitate foarte mica, aceste calcule erau si necesare si mai ales utile pentru a creste performanta, stiut fiind faptul ca o citire de inregistrare logica este ceva si o citire de inregistrare fizica este altceva si e de dorit sa se gestioneze strict acestea.Autorii au dat numeroase solutii la probleme simple, aratand ce inseamna sa construiesti o macheta pentru un fisier pe cartele, datorita restrictiilor impuse de cele 80 de coloane ale cartelei. De asemenea, la sfarsitul cartii se afla o anexa ce contine o macheta ce se va imprima cu necesarul de piese pentru anul 1970 avand in vedere cele 132 de pozitii care se inscriu pe un rand al hartiei de imprimanta. Si azi apar o serie de restrictii, numai ca prin modificarea dimensiunii fontului, lucru imposibil la acea vreme, numarul de caractere pe rand devine variabil. Mai mult, exista azi posibilitatea de a aseza foaia A4 pe lungine dar si pe latime, functie de necesitati. Atunci erau altfel lucrurile si azi se intreaba lumea de cum a fost posibil. Numai ca fara acele stadii in niciun caz nu s-ar fi ajuns aici, la imprimantele laser si la HDD-urile de 10Tb cu preturi aproape penibile care ii dezarmeaza si pe cei mai mari carcotasi in a dimensiona baze de date oricat de multimedia si le doresc clientii extrem de exigenti mai ales la rezolutia pozelor sau la calitatea sunetului.

Desi in tara noastra s-au mai scris carti despre automate, cartea care are ca autori pe I. CREANGA, C. REISCHER si D. SIMOVICI este si va ramane o carte de referinta. Spun acest lucru pentru ca am folosit rezultatele obtinute de acesti autori atunci cand am studiat automatele ATIM utilizate in descrierea comportamentului unei sectii de productie pentru policlorura de vinil, unde erau niste autoclave si unde starile in care treceau acestea erau delimitate in timp si semnalele care erau transmise si iesirile de asemenea erau bine definite din punct de vedere al sistemului de reactii chimice, cu unele simplificari, bineinteles. Abordarea in carte este de un inalt nivel de formalizare, ceea ce a permis generalizari autorilor, iar cititorilor, asemeni cazului meu, dezvoltarea de aplicatii concrete si foarte apropiate de cerintele unui sistem orientat pe productie real. In putine cazuri in literatura autohtona am intalnit o bibliografie mai bogata ca in acesta carte, bibliografie care se intinde de la pagina 245 si ajunge la pagina 283. daca pe pagina sunt in medie 20 de titluri, atunci acolo se afla cam 800 de titluri si toate din domeniu. I-am crezut ca au citit acele materiale si bibliografia nu a fost formala pentru ca unele articole referite le aveam si eu, le stiam si erau bine plasate si corect specificate, adica profesionalismul autorilor nu are cum sa fie pus la indoiala din cauza acestui volum impresionant de materiale folosite. Indexul alfabetic de la paginile 285 - 291 arata seriozitatea tratarii si a sistematizarii de catre autori a conceptelor.
textul este de mare claritate si acest lucru arata ca autorii au zabovit foarte mult pana au ajuns la acel nivel al abordarii. Chiar inainte de a incepe dezvoltarea continutului ei au pus in carte o lista de notatii, ceea ce a permis si o abordare unitara, insa pentru cititor este esential sa stie ca o variabila are o semnificatie unica. utilitatea demersului acestor autori se datoreaza tipologiilor complexe de sustineri in plan practic. Este cunoscut ca in teoria corectitudinii software toti vin cu ipoteze care mai de care mai interesante si cu algoritmi care mai de care mai impresionanti. Nefericirea apare atunci cand toti se napustesc asupra algoritmului lui Euclid pentru a arata cat de marete sunt intreprinderile lor cele teoretice. CREANGA, REISCHER si SIMOVICI au o cu totul abordare, intrucat problemele lor au un nivel de complexitate ridicat, solutiile lor, chiar daca sunt intuitive, au acel nivel de generalitate care il determina pe cititor sa incerce si el sa solutioneze o problema a lui, alta decat eca din carte, desi nu foarte diferita, dar care are corespondent in ceea ce au propus ei. In plus, au construit grafuri, arborescente si matrice de stari si au aratat in detaliu ce se intampla cu automatul finit si determinist cand se produc treceri de la o stare la alta. Problemele de secventialitate si de stabilitate sunt tratate intr-o maniera clara si permit cititorului analize pe aceeasi linie a propriilor sisteme. In partea problemelor speciale, autorii s-au oprit asupra descompunerii in serie si in paralel a automatelor si au dezvoltat aspecte legate de retelele de automate. daca cineva are curiozitatea azi sa se aplece asupra acestei lucrari, va avea marea surpriza ca nenumarate aspecte au ramas de mare actualitate chiar si acum dupa 41 de ani de la publicare.

Grupul celor trei autori a devenit cunoscut de la primul volum in care au abordat latura matematica a automatelor. Tratarea limbajelor formale s-a dovedit o mare necesitate, daca se are in vedere ca de la Grigore MOISIL lumea matematicienilor s-a orientat spre zone cu mare nivel de abstractizare, iar marile probleme ale limbajelor formaleasa cum erau ele concepute de parintii lor trecusera pe planuri secundare, fara a fi o explicatie in acest sens, desi SALOMAA publica intens in acele vremuri, fara a mai vorbi ca mai tarziu chia Universitatea Bucuresti l-a onorat cu un titlu onorific. Asda cum i-a obisnuit pe cititori CREANGA, REISCHER si SIMOVIC au venit cu o carte elaborata dupa cele mai inalte standarde, cu lista de notatii, cu o bibliografie impresionanta, chiar daca volumul era mult mai redus decat la primul volum, dar calitatea fiind ca si la precedentul volum, la nivel foarte inalt. Pornind de la concepte de algebra, autorii definesc gramatici, tipuri de limbaje, ajungand sa dea interpretari pentru recursivitate, care si-au gasit implementari aqbia in zilele noastre, chiar daca limbajul ALGOL este de o vesnicie. El era dovada ca gandirea o luase cu mult inaintea posibilitatilor efective de a construi, de a programa si mai ales de a stoca un compilator care sa faca tot ceea ce zicea acel limbaj si la nivelul de generalitate descris acolo. Candva, in studentie, gasisem o carte de gramatici generative, o citisem, concepusem un limbaj de descriere a proceselor din contabilitate si m-am minunat ca daca as fi avut atunci aceasta carte, cu siguranta ca destinul meu ar fi fost altul, in sensul redirectionarii mele in mod ferm pe limbaje neprocedurale, care in economie sunt de mare succes, mai ales cand vocabularul unui astfel de limbaj acopera concepte din domenii precise, pentru ca in finante, la bursa, in audit, lucrurile sunt foarte bine algoritmizate. Cartea celor trei mari autori este un reper pentru literatura din domeniu si o reeditare ar marca respect fata de un trecut glorios, foaqrte greu de atins, mai ales acum cand aria de cuprindere este subminata de Internet prin modul sau perfid de a oferi totul, filtrarile valorice fiind absente in totalitate. Pe vremuri filtrele valorice erau impuse de restrictiile de la edituri, de limitele de stocare ca pagini si de modul in care circula informatia. Acum informatia bruta este mai mare ca volum in spatiul publica decat elementele valorice recunoswcute.

Prin pozitia sa in administratia de la inalt nivel, Vasile BALTAC a reusit sa imprime o linie corecta intregii informatici. Isi sustinuse un doctorat cu o idee originala si publicase o carte despre un sistem de operare in care apareau niste elemente de variabilitate revolutionare la acea vreme. Si la Timisoara dorea sa implementeze conceptul de productie de software in regim industrial, numai ca pe plaiurile noastre cele mioritice, programarea era tot o arta asa cum este facutul tuicii in batatura lui nea Gheorghita fieraul si potcovarul satului. El a reusit sa-i grupeze pe autorii cu care a reusit sa scoata un masiv volum despre calculatorul FELIX C-256. Urmarind bibliografia se va vedea cu claritate ca aceasta carte are la baza documentatia de baza a calculatorului. Nici nu avea cum sa fie altfel, din moment ce autorii si-au propus sa ofere intr-o forma sintetica, unitara si mai ales completa, insotita si de detalii rezultate din practica lor, acele elemente ce vor permite cititorilor utilizarea acestui calculator romanesc, FELIX C-256 la parametri cat mai ridicati. Cartea are numeroase secvente de text sursa copiate chiar dupa imprimanta originala obtinuta de la calculator, ceea ce ofera o mare autenticitate abordarii, dar si secvente scrise de autorii capitolelor pentru a arata modalitati de utilizare a comenzilor sau a instructiunilor, cat mai eficiente. In cele 7 anexe sunt date detalii la nivel de bait si elemente de sintaxa care sa elimine orice ambiguitate atunci cand se doreste analiza pe text, elaborat de programator sau scos la imprimanta de calculator. Autorii sunt din ITC si au folosit 27 dintre manualele elaborate de ei, unele chiar avandu-i ca autori, ceea ce le-a permis fructificarea unei vaste experiente acumulate. Se vede experienta de coordonator a doctorului Vasile BALTAC in structurarea celor 11 capitole, in asigurarea unui continut concentrat si mai ales in ceea ce priveste gestionarea redundanei, lucru dificil de realizat ca un numar asa mare de autori. Faptul ca profesorul Mihai DRAGANESCU, personalitate recunoscuta in domeniu a facut prefata volumului spune multe, mai ales in legatura cu atentia si importanta acordata de lumea informaticii acestei abordari, cu un impact deosebit de mare in lumea informaticienilor.
Eu venind din lumea literaturii de informatica de la IBM cu care eram familiarizat, manualele originale in limba franceza care insoteau sistemul IRIS mi-au produs un mare disconfort prin caracterul lor prea sumar. Cartea aceasta a reparat foarte mult, autorii roamni au adaugat un nivel foarte ridicat de rigoare, au propus solutii bazate pe experienta lor si mai ales au aratat care sunt riscurile de a incheia fara succes o prelucrare, ei aratand ce si cum trebuie evitat pericolul.

Cursul universitar de programarea calculatoarelor electronice are ca obiectiv unic prezentarea limbajului COBOL de catre un colectiv larg de autori, profesori cu totii la catedra de Informatica de gestiune, unde toata lumea stia ca profesorul Ilie VADUVA era cel puternic, prin numeroasele functii indeplinite in plan politic in ASE si nu numai, dar si prin faptul ca era rectorul ASE incepand cu anul 1980. Prefata cartii pastreaza tipicul cursurilor universitare din Academia de Studii Economice in care trebuia sa se inceapa cu fraze dedicate liniei drepte a PCR intru dezvoltarea a ceva, iar aici despre dezvoltarea informaticii fiind vorba. Ceea ce este si mai straniu si de neinteles, se refera la bibliografie, autorii incluzand lucrari importante dar excluzand lucrarea celebra a margaretei DRAGHICI precum si lucrari realizate de vecinii lor din facultatea de Cibernetica Economica sau din centrul de Calcul, mai ales uitand ca Ioan CATONA era tatic in ceea ce privea dezvoltarea de software in limbajul COBOL. La romani se obisnuieste sa para omul interesant sa vorbeasca despre altii de peste mari si tari, fara a aminti o vorbulita despre cei cu care mananca o paineoarecare. Ei stiau despre noi cei din Cibernetica pentru ca multi dintre noi faceam parte din aceeasi generatie si ne intalneam ba la sedinte, ba la invatamantul politic, ba pe la simpozioane, asa cum a fost cel din Slatina din anul 1977.
In rest, structura cursului urmaresteproblematica introducerii in programare cu prezentarea conceptelor de baza, cu stabilirea de metode de organizare si exploatarea a datelor si cu modalitati practice de construire a programelor (scheme logice, arbori de programare si scheme logice). Sunt dezvoltate aspectele legate de etapele de prelucrare si cartelele de comanda corespunzatoare, dupa care se intra in prezentarea standard a limbajului COBOL (paqginile 163 - 332. Autorii se3 ocupa si de limbajul BASIC bazandu-se pe lucrarea de la ITC GTFS BASIC, manual de utilizare. Acest limbaj, nu a prins printre programatori desi germenii calculatoarelor personale aveau la baza interpretere BASIC foarte puternice. Experienta autorilor a determinat realizarea unei carti utile studentilor, cu numeroase elemente poractice, pentru ca a lua o problema de la enunt si a o trece prin toti pasii inclkusiv prin a pune macheta cu date de pe cartele la dispozitia studentilor, este un lucru important. Secventele de foi de programare definesc acel stil de programare cu care studentii trebuiau sa fie familiarizati, limbajul COBOL fiind un limbaj al disciplinei, caci lucrul cu volume mari de date presupune multa atentie. Este impresionant modul in care autorii detaliaza problema structurarii setului de cartele (paginile 348-349) pentru a asigura o lucare completa si corecta. Faptul ca ofera la paginile 422 si 423 texte sursa asa cum au fost obtinute de la calculator, are menirea de a asigura pe cititor ca autorii au rulat programe.

In aceasta lucrare, autorii s-au concentrat pe prezentarea a 15 limbaje de programare din toate categoriile. O analiza atenta trebuie sa porneasca de la obiectivul urmarit, mai ales daca este vorba de a asigura sansa de lucru efectiv cu aceste limbaje, ceea ce ar presupune ca la nivelul lui 1978 sa dispuna cat mai multa lume de compilatoare de FAST, LAF, ALGOL, FLAG, LISP, RPG, LPS, BASIC, TTPL, MAGIRIS, COBOL, FORTRAN, PL/1, APL sau de ceva care sa permita implementarea limbajelor de simulare. Sa acreditam ideea existentei unor asemenea instrumente care sa permita daca nu lucru direct, cel putin scrierea de programe in limbaje, altele decat COBOL, FORTRAN, BASI si sa zicem ALGOL, despre acre nu existau limite vizibile in a dispune de compilatoare. Limbajele PL/1, LISP si RPG aveau niste compilatoare date de IBM cand a vandut echipamentele 360 si 370 numai ca erau asa de putin utilizate incat cu greu se va vorbi de mari aplicatii dezvoltate folosind resursele lor. Daca se porneste de la ideea existentei unui sablon unic pentru prezentarea celor 15 limbaje, dintr-o data se va vedea ca multe dintre casutele respectivului sablon raman neocupate.
Elementele de limbaje formale isi au rostul daca si numai daca se arata cum limbajele FORTRAN sau COBOL sunt generate pornind de la o gramatica, lucru foarte greu de demonstrat, desi aceste limbaje au alfabete, vocabulare, insa au si constructii extrem de restrictive care puse intr-un formalism nu ar face altceva decat sa-l impiedice pe programator sa le mai foloseasca. Implementarea structurilor de pe la paginile 51-52 isi gasesc o buna reflectare in limbajele Pascal si C de mai tarziu, implementarile structurate mai ales in FORTRAN fiind fortate. Incercarea de a folosi si in cazul limbajului FORTRAN definirile BNF sunt interesante dar nu duc la constructiile de rafinamentul dat in definirea riguroasa a limbajului ALGOL-68. Pentru instructiunile FOR(), IF() sunt alocate spatii extrem de subtiri nepermitand formalizarea adecvata, iar textele sursa sunt nesemnificative, desi unul dintre autori scrisese o carte fundamentala pe FORTRAM si aici ma refer la St. NICULESCU. daca analizez limbajul COBOL, lucrurile devin alarmante, paginile 125 - 178 cautand sa concentreze cat mai multe elemente de descriere a limbajului. Considr ca nu s-a reusit acest lucru, intrucat dupa parcurgerea acestui material este putin probabil ca un novice sa inceapa sa scrie un program COBOL si mai ales sa-l si ruleze cu succes. Dupa prezentarea tuturor facilitatilor limbajului, la paginile 176 - 178 este dat un text sursa pentru o problema mai mult decat simpla. Elefantul a nascut un purice, cum se spune. In economia cartii capitolele dedicate altor limbaje sunt foarte putin echilibrate din mai multe considerente dintre care absenta mediului de implementare si interesul scazut pentru ele in lumea programatorilor, sunt numai doua dintre motive. In literatura exista preocupari de a face prezentarea in paralel a 5-6 limbaje d programare, dupa un sablon unic. Se si ia o problema si se trece prin acele limbaje sa vada tot p[oporul care este diferenta de rezolvare si sa vada cand e bine sa se foloseasca un limbaj si cand un altul. Totusi 15 limbaje, mi se pare prea mult si probabil de aceea eu cel putin n-am avut pe birou aceasta lucrare pentru ca nu mi-a folosit in niciun fel. Pe langa faptul ca pentru a lucra in LISP m-as fi dus la o carte tiparita in America, in acest indrumar n-am gasit studii de caz complete, sa zic ca as fi avut un punct de pornire spre undeva.

Cartea de ASSIRIS scrisa de echipa lui Emil MUNTEANU, una dintre primele carti din tara care trata acest subiect, are meritul de a fi realizata de catre niste specialisti ai unui Institut de Cercetari - ITC - filiala Cluj, renumit pentru seriozitatea abordarilor si temeinicia solutiilor oferite.

Profesorul Adrian PETRESCU de la Politehnica bucuresteana, propune o lucrare de anvergura pornind de la o tratare elevata a calculatoarelor numerice din punct de vedere hardware, apoi trece la programarea acestora si incheie trecerea in revisca cu calculatoare hibride. Pentru a nu lasa nimic neacoperit, incheierea lucrarii se opreste asupra utilizarii calculatoarelor in conducerea proceselor industriale.

Cel care odata venit din America a adus si 400kg de documentatie, cum se lauda peste tot, s-a pus pe scris. Asa a aparut cartea despre minicalculatoare. In mintea mea, a pune acolo termenul de aplicatii inseamna sa fi lucrat pe acele minicalculatoare. Stiu cu precizie ca unul dintre autori nu stia programare ca lumea, deci nu avea cum sa faca aplicatii. Este stiut ca in Ro, numai un NOVA si seria PDP au avut succes si au fost accesibile. Cat despre alte tipuri de minicalculatoare, erau numai chestiuni de basme populare pentru adormit vigilenta. Lucrarea prezinta aspecte corecte, extrase din documentatii sau din alte carti si articole, iar autorii dovedeau cu mult mai multa atractivitate daca veneau cu acele aplicatii. Prin aplicatii intelegand chestiuni de operare si de programare, dar chestiuni practice, rezultate din experientele lor personale. Totul este tratat telegrafic pentru a include cat mai multe lucruri, dar in asa fel incat cel care citea aceaste volume nu avea cum sa treaca la munca. Despre algoritmulrutelor fixe, pg. 163, autorii scriu 10 randuri. Despre nivelurile planificatorului de control, sunt indicate la pg. 181 sase niveluri (nu nivele cum gresit zic ei acolo, caci nivelele sunt in zidarie) expediate pe un rand sau pe maximum 6 randuri. Raman la ideea ca abordarea enciclopedica impusa de coordonator, arata dorinta acestuia de a iesi in evidenta cu orice pret si numic mai mult. In opinia mea, nu i-a reusit in acest caz.

Dan IONESCU si Livia NISIPEANU erau colegii mei de actedra, niste tineri speciali si de mare cultura, veniti in catedra din vremea cand decan era marele profesor Nicolae RACOVEANU, ei fiind niste alesi dintre alesi.Cartea de 181 de pagini are menirea de a concentra elementele esentiale despre calculator. Din capul locului se vede ca autorii stiu despre ce vorbesc, pentru ca:
- prezinta clar toate aspectele
- vin cu exemple proprii si destul de complexe
- au asigurat o ordine logica a problematicii
- lucrarea este omogena ca text, ca notatii si ca nivel.
Este important ca dupa ce este citita cartea oricine are tot ceea ce trebuie pentru a rezolva si alte probleme. Autorii dau suficiente elemente care sa-l faca liber pe cititor. Sunt dati algoritmi foarte diversi, iar nivelul de generalizare este mare incat daca vrea cineva sa faca o conversie dintr-o baza Y intr-o baza Z are toate elementele. Ei au dat tabele complete pentru operatii paginile 98 - 103. La paginile 126, 129 si 131 au oferit scheme logice de efectuare a unor operatii de adunare pentru diferite tipuri de reprezentari prin coduri a numerelor. Sun discutate si alte operatii mai complicate si alte moduri de reprezentare, inclusiv cea zecimala. Dupa citirea acestei carti, cine vrea sa stie in detaliu cum se reprezinta datele in orice limbaj de programare nu mai are niciun secret. Sunt sigur ca autorii aveau toate elementele de a se apropia de standardele de preprezentare a numerelor in calculatoare si de a permite extensii spre float, double si long double, astfel incat sa fie in mare actualitate cu ceea ce este acum in limbajele C++ si C#. Cine are curiozitatea de a citi capitolul 9 dedicat extragerii radacinii patrate, va vedea cum a fost asigurata generalitatea si cum au fost tratate multe dintre metode, obtinandu-se in acest fel o abordare semnificativa, cu mult peste ceea ce se facea la cursuri.

Ideea de a face manuale de liceu pentru informatica, un altfel de a concepe materia nu era noua atunci cand cei trei s-au apucat sa scrie aceasta carte. Exista asemeni provincialilor unde se vorbeste de un complex al acestora si complexul celor ce fac manuale de liceu. Adica, respectivii sufera ingrozitor ca nu au cum sa includa intr-un manual de liceu care se adreseaza unor copii, ceea ce baga niste progesor universitari care se adreseaza studentilor din anii IV sau V. Imi amintesc cum niste chimiste, convertite din lipsa de catedre la informatica au incercat sa puna intr-un manual de clasa a VIII-a de informatica o teorie elevata, pe care sunt sigur ca nici ele nu o intelesesera despre codurile detectoare si corectoare de erori. Dar sa privin bibliografia inclusa in acest manual, care debuteaza cu lucrarile lui KNUTH si Mc CRACKEN publicate in lumea larga si in engleza, pe care nefericitii de elevi, musai trebuiau sa le citeasca, intrucat nu se face deosebire intre o bibliografie obligatorie si una optionala. manualul are un mare dezechilibru intre parti. partea a I-a de la paginile 10 la257 trateaza chestiuni de programare, iar de la paginile 258 la 289 sunt chestiunile de logica matematica. Ce bine era daca se facea ceva echilibrat adica sa se prezinte deva despre hardware, lucru facut in capitolul 3, apoi sa se faca ceva despre algoritmi si apoi sa se faca ceva despre FORTRAN si in final sa se discute de logica matematica, legata tot de ceea ce se vorbise anterior. Mi se pare interesant cum este detaliata problema expresiilor din capitolul 7. Nu stiu daca autorii sunt sau nu cadre didactice, dar daca erau asa ceva sunt sigur ca ar fi luat problema ascendent vorbind despre operatori si operanzi, despre ordinea de executie a operatorilor si mult mai tarziu sa vorbeasca despre functia mod() dau de functiile ce permit lucrul cu numere complexe si dau acces programatorului la partile ce alcatuiesc un numar complex. tabelele de la paginile 201si 202 lamuresc multe elemente legate de natura operanzilor, dar o teorie bine plasata despre subiectul acesta trebuia aratata undeva mai in fata. Sunt propuse probleme de rezolvat dar solutiile se pierd undeva. era extrem de interesant sa gasim program complet, profesional pentru rezolvarea ecuatiei de gradul al doilea sau sa se calculeze aria unui triunghi dupa formula lui Heron(pagina211) cu conditii de verificare daca a,b, c formeaza laturi ale unuii triunghi. Si tot asa. Numai ca asa cum am amintit despre complexul provincialului si autorii acestia de manual, au cautat sa puna cu furca tot felul de chestii fara sa-si puna vreodata intrebarea daca elevul va intelege totul de acolo sau nu va intelege mare scofala.

Cei patru autori erau personalitati recunoscute in lumea informaticii, fiecare venind din zone bine conturate. Daca pentru stadii mai vechi ale dezvoltarii memoriilor as zice ca exista posibilitatea de a face studii specifice de hardware, am retineri ca autorii au avut sansa de a dezmembra calcuylatoarele de ultima generatie abia venite, pentru a vedea ce si cum este cu maruntaiele memoriilor. Asa ca banuiesc ca autorii au avut la baza rezultatele hardware-stilor din articole si din carti. Este meritoriu faptul ca ei s-au incumetat sa prezinte cititorului roman aspecte de baza legate de subiect, pentru a crea o imagine care sa permita studentilor si practicienilor sa se ocupe de un subiect de mare actualitate. Este stiut faptul ca memoria a fost marea restrictie in dezvoltarea de software de mare complexitate. Acum cand vorbim cu lejeritate de HDD de cativa terabytes ca fiind ceva obisnuit, lucrurile s-au schimbat. Numai ca trebuie analizata cartea care a fost scrisa in 1973 ca sa fie publicata in 1975, cand un HDD abia era carat de doi barbati vanjosi, iar capacitatea era destul de mica, sa nu spun ridicola in raport cu ceea ce se vede acum. Abordarea este inginereasca, cu detalii tehnice, cu figuri, cu planse (9.14 de la pagina 252), cu scheme care prezinta logica segmentarii (pg. 154), tabele (pg. 224) si formule (pg. 194 si 195), toate foarte interesante pentru cine doreste sa studieze in mod temeinic dinamica stocarii informatiilor si mai ales sa aprecieze prezentul, prin prisma trecutului.

Profesorl Leon LIVOVSCHI de la Universitatea din Bucuresti a construit o lucrare de inalta clasa care a abordat probleme extrem de interesante dar prezentate intr-o forma accesibila, fara a face rabat de la precizia cu care a obisnuit literatura de informatica provenind de la aceasta deosebit de importanta scoala, unde fondatorul a fost marele Grigore MOISIL. Pornind de la evolutia calculatoarelor tratate riguros ca automate finite, autorul aduce in discutie problema calculabilitatii, descrie chestiuni legate de algoritmi si este interesant cum defineste si extinde discutia asupra recursivitatii. Este stiuta importanta structurilor alternative compuse bazate pe evaluari de conditii care conduc in final la ideea de tabela de decizie si modurile in care aceste tabele au fost deja implementate distinct, chiar in versiuni mai evoluate ale limbajului COBOL. Capitolul al III-lea este destinat acestei zone extrem de importante in optimizarea programelor care se scriu in zona economica unde lucrurile sunt destul de dezlanate. Sunt aprofundate problemele de construire a schemelor logice, de transformare a acestora astfel incat sa indeplineasca o serie de proprietati, urmarind si criterii de optim precum economia de memorie, care la acea vreme era o rersursa critica. cartea continua cu problematica verificarii corectitudinii programelor si ia in discutie o problema extrem de importanta la acea vreme cum era demonstraraea automata a corectitudinii programelor care a fost si care si acum tot deziderat este pentru lumea opracticienilor care dezvolta software oarecare, nu neaparat care sa se incadreze intre tipare impuse de instrumentele destinate verificarii automate. In zona de testare a programelor autorul vine cu o serie de consideratii teoretice si practice din care se vede ca vasta sa experienta este pusa in valoare. Chestiunile legate de testarea simbolica (paginile 268 -270) au o tratare foarte frumoasa care invita la dezvoltarea de instrumente pentru testarea automata a programelor. Si azi sunt dragute abordarile in aceasta zona, desi ceea ce s-a obtinut in aria de cercetare au indreptat testarea spre campul inteligentei artificiale pornind de la profiluri, clase de erori, cauze si mai ales structuri de secvente asociate cu tipuri de erori.

Realizat de Cazimir Macarie si Anastasie Pitis, manualul urmarea rigorile limbajului COBOL, la nivelul anului 1976.
Se manifesta dorinta de a da elevilor cu mult mai mult decat se cerea la alte discipline, stiut fiind interesul elevilor fata de IT&C.
Se rezenta:
- generalitati despre limbaj
- structura programelor COBOL
- descrierea datelor
- prelucrare fisiere, sortare, incercare
- subprograme
- segmentarea de programe (pg 191-200)
- utilizarea de biblioteci.
Se vede ca autorii au scris si rulat programe COBOL prin numeroasele fragmente de texte sursa copiate direct de pe imprimantele obtinute de la calculator. Textele sursa sunt ingrijit scrise, cu claritate in alegerea de variabile si in scrierea secventelor omogene. Ceea ce este transfer (MOVE) este scris intr-o secventa omogena, iar ceea ce este lucru ci fisiere, de asemenea( pr. VI 16 si pr. VI 17, spre exemplu. Experienta in a scrie manuale a celor doi autori se vede cu claritate,iar spiritul didactic al abordarii de la simplu la complex este benefic. Chiar daca manualul se adreseaza elevilor de clasa a XI-a, mi se pare un pic exagerat ca acestora sa li se prezinte apelarea de subprograme FORTRAN din programe COBOL, stiute fiind asperitatile la acea vreme legate de transmiterea de parametri, reprezentarile interne ale datelor si organizarea de matrice. Capitolul al XI-lea destinat segmentarii este si el interesant, numai ca sunt sigur ca un numar restrans de profesori de liceu stiau despre ce vorbesc la sala. ma bazez pe intalnirile cu acestia la pregatirile de definitivat sau de grade didactice unde mergeam si unde saracii profesori dadeau din colt in colt atunci cand se vorbea ca la examene sa se intre in detalii care i-ar fi pus in situatii stanjenitoare. Ori chestiunile de segmentare intrau in zona crepusculara a acestora.
Cartea nu are o bibliografie. Cooperativa de avizare stiintifica a functionat bine. Dupa ani se va vedea cat de mult au asimilat elevii, maturi specialisti azi, din aceasta tipologie de manual.

..............
Informatica nu a dus lipsa de carti.
A existat o literatura de avangarda.
Pentru limbajul FORTRAN generatii intregi au folosit cartea lui Stelian NICULESCU.Prefatata de acad. Grigore MOISIL, cartea tiparita in 1972 la Editura Tehnica, cartea a fost structurata astfel incat a abordat:
- descrierea algoritmilor cu ajutorul schemelor logice
- elemente ale limbajului FORTRAN
- practica limbajului FORTRAN, instructiuni de intrare/iesire
- instructiuni de atribuire si control
- proceduri
- fisiere
- instructiuni de intrare/iesire
- cartele de comanda
- segmentarea programelor
- aplicatii.
Lucrarea are si solutiile la probleme.
Sunt exercitii si listinguri de programe care evidentiau faptul ca autorul a rulat programele pe calculator.
Acolo unde era cazul erau prezentate modalitatile de dispunere a datelor pe cartele perforate ca verificarea programelor sa se faca exact ca acolo.

Dezvoltarea tehnicilor de programare au condus catre programarea structurata.
Limbajul FORTRAN are o implementare destul de fortata, cu introducere de coemntarii si formule nestandard, trebuind sa fie eliminata instructiunea GO TO, atat de mult frecventata de programatorii acestui limbaj.
Stelian NICULESCU a ceralizat o carte de FORTRAN pentru programarea structurata.
Aparuta in 1979 la Editura Tehnica, in cele 277 pagini, autorul a prezentat:
- notiuni introductive
- algoritmi
elemente de baza ale limbajului FORTRAN
- instructiunile limbajului FORTAN
- programarea structurata in fortran cu implementarea structurilor WHILW-DO, DO-UNTIL, DO-FOR, CASE-OF, LOOP-EXIT-IF-ENDLOOP
- proceduri FORTAN
- prelucrarea fisierelor
- segmentarea programelor
- cartele de comanda - anexe privind erorile, structura zonei de memorie, pentru depanare.
Lucrarea evidentia experienta practica a autorului si talentul didactic de a prezenta clar, concis si pe inteles, intr-o suita bine elaborata, intreaga problematica.






In 1971, Petre DIMO, profesorul de la Politehnica din Bucuresti, a tiparit o carte de Programare in FORTRAN, pe care a publicat-o la Editura Didactica si Pedagogica, in care autorul a dezvoltat aspecte legate de:
- elemente ale limbajului FORTRAN: variabile, constante, instructiuni
- intrari/iesiri
- instructiuni de atribuire
- instructiunea de ciclare
- subprograme
- alte facilitati
- utilizarea discurilor si benzilor magnetice
- exemple.
Executia viza utilizarea conventiilor pentru calculatorul IBM
Autorul, cu o buna practica de programare, a inclus in carte elementele necesare lucrului eficient cu folosirea cartelelor perforate si a echipamentelor din acele timpuri.

Cand in 1973 aparea in colectia LYCEUM cartea Programe in limbajul FORTRAN, tinerii autori, Horia GEORGESCU si Octavian BASCA faceau dovada unei puternice apartenente la o scoala de informatica, scoala de la Universitatea Bucuresti.
Aparuta intr-un tiraj de 32300 exemplare, cartea era structurata pe mai multe parti care includeau:
- lamurirea unor aspecte privind informatica
- algoritmi
- scheme logice
- scurta prezentare a limbajului FORTRAN
- conceptul de program bun
- 46 programe cu detalierea solutiei dupa ce a fost definita problema
- de la pagina 259 pana la pagina 327 erau prezentate solutiile care constau in :scheme logice si texte sursa, precum si explicatii.
Liceele de informatica s-au bucurat de o atentie sporita in ceea ce priveste manualele de informatica.
Au existat numerosi informaticienti care au contribuit la realizarea de manuale.
Manualul de liceu elaborat de M. JITARU swi Alex. TEODORESCU se adresa elevilor de clasa a XII a a liceelor de mate-fizica.
Cartea avea urmatoarele capitole:
- fisiere si sisteme de gestiune a fisierelor
- tipuri de instructiuni
- organizarea secventiala a fisierelor
- organizarea indexata a fisierelor
- structura unui fisier secvential-indexat
- organizarea selectiva a fisierelor
- segmentarea programelor
- utilizarea de biblioteci
- utilizarea de subprograme FORTRAN si COBOL in programe ASSIRIS.
Autorii, programatori cu experienta au oferit elevilor chestiuni exacte si mai ales numeroase exemple rulate.

Cartea a fost elaborata de un colectiv de laITCI Cluj-Napoca si era structurata in capitole:
- simboluri si separatori
- conceptul de data
- antet si declaratii
- conceptul de actiune
- enumerare si tipuri de interval
- tipuri articol
- tipuri structurate
- tipul fisier
- proceduri si functii
- fisiere text de intrare si iesire
- functii predeclarate
- tabele
- sintaxa limbajului.
Lucrarea este riguros redactata si are calitatea unei documentatii de firma, spre deosebire de cartile de autor.
Este o abordare completa a problemelor incat cine studiaza are toate elementele de a dezvolta programe cu nivel de complexitate ridicata.

In efervescenta dezvoltarii de generatii de calculatoare personale, a aparut calculatorul aMIC
Colectivul care a dezvoltat acest calculator re realizat si o documentatie sub coordonarea profesorului Adrian PETRESCU, TOTUL DESPRE CALCULATORUL PERSONAL aMIC, aparuta in anul 1975.
Gh. RIZESCU, F. IACOB, T. ILIN, E. DECSOV, C. NOVACESCU, F. BAR, R. BERINDEANU, D. PANESCU in entuziasmul lor au reusit o performanta remarcabila, de a dezvolta un produs complet si de a arata si modul in care se utilizeaza eficient.
Dupa o prezentare a claselor de microcalculatoare, se trece la prezentarea microcalculatorului aMIC, a monitoarelor si a sistemului rezident MATE.
Continuarea a vizat:
- cuplari de echipamente
- limbajul BASIC
- utilizarea in matematica si statistica
- utilizarea in economie si tehnica
- utilizarea in invatamant.
Autorii au venit cu numeroase exemple pe care le-au validat prin rulari.
Elementele de grafica si de jocuri de la paginile 178 - 220din volumul al doilea au dat o si mai mare greutate pe piata acestui demers, facand cartea deosebit de cautata si referita.


Cartea este realizata in anul 1975 si editata la FACLA de catre A. SOCENEANTU, G. GAVRILESCU si T. ILIN si contine tehnologia de construire a unui asamblor. Sunt detaliate aspecte legate de:
- elementele de definire a limbajelor de asamblare
- structura unui asamblor
- tabelul de simboluri
- compilarea frazelor
- tratarea erorilor
- macrinstructiuni.
Lucrarea in cele 195 de pagini contine si 6 anexe.

Un colectiv coordonat de dr. Vasile BALTAC, avand in alcatuire pe A. DAVIDOVICIU, C. MASEC, St. DIACONESCU, M. SADEANU, M. MARTINOVICI si C. STANESCU, au realizat o importanta lucrare de SISTEME INTERACTIVE SI LIMBAJE CONVERSATIONALE, pe care au publicat-o la Editura Tehnica in anul 1984.
Autorii prezentau:
- evolutia sistemelor de calcul interactive
- aplicatii pe sisteme interactive
- transmisia si prelucrarea datelor
- limbaje de programare conversationale BASIC, LISP, PROLOG, APL
- realizarea sistemelor interactive
- gestiunea proceselor
- gestiunea memoriei
- evaluarea si masurarea performantei
- studiu de caz.
-

Cartea elaborata de Vlad CAPRARIU, este realizata de o echipa in 1991 la Cluj-Napoca si este publicata la Editura MicroInformatica.
Trateaza intreruperile pentru lucru cu caractere, cu fisiere, alocarea de memorie, reprezentari grafice, verificari stare, starea unui program.

Scrisa de o echipa formata din Nicolae COSTAKE, Radu EFTIMIE, Radu ZAMFIRESCU si Augustin CHIRILA in 1971 si publicata de Editura Tehnica, autorii venind din zona practicii au prezentat elementele de baza ale limbajului si o serie de aplicatii, apropiind foarte mult studiul de caz de cerintele din practica informaticii aplicate in cercetare si in industrie.

Chiar daca existau rezerve fata de ceea ce provenea din est, dupa deschiderea spre occident, in literatura de informatica nu a operat o selectie mecanica.
Asa ca lucrarile bune de informatica au fost traduse in romaneste, fara ezitare.
Asa se explica aparitia in 1973 la Editura Tehnica a cartii CULEGERE DE PROBLEME DE PROGRAMARE, care includea 375 de probleme si rezolvarile lor.
Autorii, clasicii A.M. BUHTIIAROV, L.M. ZIKEVSKAIA si G.D. FROLOV au inclus urmatoarele probleme:
- bazele aritmetice ale calculatoarelor
- elemente de programare
- exemple de programe
- programarea in limbajul ALGOL
- descrierea unor calculatoare numerice.

Dr. Florian MORARU si Dr. Mihai MORARU au elaborat o lucrare valoroasa de PROGRAMAREA MICROCALCULATOARELOR IN SISTEMUL DE OPERARE CP/M la Editura Stiintifica si Enciclopedica in 1989
Autorii au structurat lucrarea in urmatoarele capitole:
- introducere in sistemul de operare CP/M
- organizarea interna
- programe utilitare
- editoare de texte
- limbaj masina
- intrari/iesiri limbaj masina
- programare in C
- programare in Pascal
- programare in Fortan
- programare in Basic
- gestiunea in DBASE.
Autorii au inclus numeroase exemple practice.Programele au fost rulate.

I. SANDULESCU si D. BELOIU au elaborat in 1978 un manual pentru elevii clasei a IX a, INTRODUCERE IN INFORMATICA, accentuind ideile legate de:
- sistemele de prelucrare a datelor
- codificarea informatiilor
- organizarea datelor in fisiere
- programarea si limbajele de programare
- tipuri de prelucrare
- domenii de aplicare ale informaticii: conducerea intreprinderilor, conducere de procese in timp real,instruirea asistata, modelare si simulare,controlul fabricatiei.

Autorii veneau cu experienta din productie spre elevi, dandu-le acestora o imagine clara despre ce este informatica aplicata in concret.

Este un indrumar de laborator realizat in 1985 de Dan LucaSERBANATI, Valentin CRISTEA si Claudiu POPESCU, de la Catedra de Calculatoare din Politehnica bucuresteana, in care pe 177 pagini, sunt prezentate probleme ca:
- prezentarea minicalculatorului CORAL
- programe utilitare
- limbajul MACRO 11
- practica programarii in MACRO 11
- formatul intern al instructiunilor
- executia programelor
- depanarea programelor
- subrutine
- macroinstructiuni
- scrierea modulara a programelor
- directive de sistem
- anexe legate de periferice, comenzi, directive, instructiuni, comenzi ODT, codul ASCII, subrutina DUMP.
Autorii, din marea scoala de calculatoare a Politehnicii au facut dovada inaltei lor clase.
Precizie, documentare, practica si mai ales rularea programelor.

Contine elemente de baza privind:- microprocesorul 8086
- programarea microprocesorului
- conectarea unei memorii
- interfata de intreruperi.
Lucrarea este deosebit de densa.
Editata la MITRON sub egida sicietatii MicriHard, lucrarea este realizata de T. A. WALTER si S. AVTAR.
Aceasta carte a pornit de la nevoia de a prezenta studentilor modul de lucru in UNIX.
Structurata de autori pe mai multe capitole cartea are darul de a familiariza pe cititor cu elementele de baza si cu modalitati practice de lucru sub UNIX.
Cartea este aparuta in 1994 la casa de presa si editura Viata Romaneasca.
In capitolul al cincilea se prezinta efectuarea de aplicatii sub UNIX, in capitolul al saselea se prezinta sistemul de fisiere sub UNIX, iar capitolul al saptelea prezinta comenzile UNIX.
Autorii dezvolta unele aspecte legate de formatarea de texte, mediul multiuser si componenta Kernel.
In cele 220 de pagini sunt concentrate elemente practice de lucru sub UNIX.

Pentru limbajul COBOL, cititorii utilizau cartea Margaretei DRAGHICI.
Pana sa plece din tara, a fost la mare pret cartea inginerului Petre DIMO.
Ceva mai tarziu, Institutul de Thnica de Calcul - ITC a inceput sa publice carti documentatii pentru toate aspectele care vizau calculatorul din seria Independent.


*********************************


La Cluj-Napoca, un colectiv deosebit de performant a realizat cartea PROGRAMAREA IN LIMBAJE DE ASAMBLARE - ASSIRIS, pe care Emil MUNTEANU, Viorel COSTEA, Mircu MITROV, au publicat-o in 1976 in Editura Tehnica.
Structurarea a avut in vedere abordarea gradata a problematicii, urmarind:
- problemele asamblarii
- directivele
- instructiuni masina
- macroinstructiuni
- exemple.
Autorii venind din ITC au realizat numeroase exemple, dovedind un spirit practic si o abordare clara, pentru ca ei insisi stiau foarte bine despre ceea ce scriau, in comparatie cu altii de pe malurile Dambovitii care faceau programare dupa ceea ce auzeau in statia de autobuz sau in piata.





Aparuta in 1990 la Editura ASE, cartea LIMBAJUL MACRO 11 TEHNICI DE REALIZARE A PROGRAMELOR ARE CA AUTORI PE Gh. DODESCU, Fl. PILAT, C. APOSTOL, I. Gh. ROSCA este structurata in urmatoarele capitole:
- elemente de baza ale limbajului
- directive pentru compilare
- formatul instructiunilor si adresarea operanzilor
- setul de instructiuni
- subprograme
- realizare programe structurate
- lucru cu macroinstructiuni
- operatii i/o
- tehnici de programare
- proceduri de operare programe interactive
numeroase anexe.
Lucrarea vadeste un puternic caracter didactic si are numeroase exemple.





Este o lucrare ampla, tiparita in 1977 si autorii ei Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion IVAN si Ion Gh, ROSCA si-au propus si au realizat o trecere in revista ampla a problemelor de programare privind limbajul de asamblare ASSIRIS.
Lucrarea are si o parte a doua, un memorator, care a avut un mare succes in randul programatorilor.
Cartea este structurata pe urmatoarele capitole:
- elemente de baza ale limbajului ASSIRIS
- instructiuni de incarcare si memorare
- instructiuni de calcul
- instructiuni pentru operatii logice
- instructiuni de salt
- instructiuni pe siruri de baiti
- instructiuni de intrare/iesire
- segmentarea programelor.
Lucrarea este redactata cu numeroase exemple practice si programele au fost rulate pe calculatorul din dotarea laboratoarelor catedrei de cibernetica economica.





Profesorul Ilie VADUVA, alaturi de echipa sa formata din dr. Vasile BALTAC, Vasile FLORESCU, Ion FLORICICA au conceput o lucrare extrem de moderna la nivelul anului 1978, intitulata PROGRAMAREA STRUCTURATA, pe care au publicat-o in Editura Tehnica.
In structura acestei carti au inclus:
- particularitati si limite ale programarii clasice
- proiectarea si realizarea modulara a programelor
- metoda programarii structurate
- algoritmi de prelucrare a datelor organizate in fisiere
- programarea structurata in COBOL
- programarea structurata in FORTRAN
- organizarea activitatii de programare.
Se vedea inclinatia autorilor spre dezvoltarea de software in conditii de eficienta, orientate spre industria de programe.





Publicata in 1983 la Editura DACIA, cartea PROIECTAREA CU MICROPROCESOARE a adus in peisajul literaturii de informatica o noua viziune de a utiliza computerul.
Autorii cartii, O.D. CAPATANA, M. C. HASEGAN si M.V. PUSCA, au organizat lucrarea incat sa prezinte structura, interconectarea si programarea microprocesoarelor pentru activitatea de proiectare.





Cartea SISTEME ELECTRONICE DE CALCUL SI TELEPRELUCRARE - culegerea si prelucrarea datelor cu micro-si minicalculatoare, dupa titlu aminteste de romanele medievale, cu capitole si titluri foarte lungi, ca nici numai trebuia citita cartea...
Cartea ii are ca autori pe Gh. DODESCU, Fl. PILAT, C. BARON si Gh. SOFRONIE.
Este elaborata in 1985 si tiparita in Litografia ASE.
Contine:
- scurta introducere
- algoritmi si scheme logice
- sisteme electronice de facturat
- bazele aritmetice ale calculatoarelor numerice
- sisteme de pregatire a datelor pentru prelucrarea automata
- microsisteme, M-18, M-118 si M-18B
- microsisteme
- minisisteme
- sisteme de operare pentru minicalculatoare
- mod de lucru interactiv.
Lucrarea cuprinde tot. Chiar tot.








Realizata de un colectiv coordonat de profesorul Constantin IONESCU, aceasta carte, s-a dorit a fi mai intai o macheta.
Grupul de lucru, foarte numeros a avut in atentie luarea in considerare a principalelor aspecte legate de ORGANIZAREA SI PROIECTAREA SISTEMELOR INFORMATIONALE ECONOMICE.
Aparuta in Editura ASE, Bucuresti 1982, lucrarea 632de pagini abordeaza probleme precum:sistemul infortmational economic, comunicatiile in sisteme economice,componentele sistemului informational, bazele organizarii stiintifice, studiul sistemului informational, metode si tehnici de analiza, conceperea sistemelor informationale, sistemul informatic - instrument al conducerii, proiectarea functionala a sistemului informatic, proiectarea organizarii datelor, tehnologia prelucrarii electronice, implementarea si exploatarea, evaluarea sistemelor informatice.
Lucrarea se dovedeste a fi cuprinzatoare, chiar o mare noutate pentru acele vremuri.


Publicata in 1981 la Editura JUNIMEA, cartea scrisa de Valentin HOGEA si Nicolae PAVEL, este o abordare noua a aspectelor privind procedurile automate, fisierele, descrierea programelor aplicatiei de personal.
Pe cele 200 de pagini, autorii prezinta profesional si condensat rezultate obtinute in practica.


Scrisa de Horia GEORGESCU si Petre PREOTEASA cartea INTRODUCERE IN SISTEMUL DE OPERARE SIRIS si publicata in editura Albatros in 1978, ofera cititorului ocazia de a lua contact cu un text riguros si practic, structurat in asa fel incat sa preia elementele de baza ale sistemului de operare, precum: cartelele de comanda, fisierele sistemului, exploatarea fisierelor FORTRAN, biblioteci, segmentare, executia programelor, depanarea programelor si programe utilitare.


Cartea este o culegere de probleme in care se prezinta programe cu utilizarea instructiunilor COBOL si in partea a doua sunt prezentate probleme complexe.
Pe cele 219 pagini sunt date texte rulate.
Autorii lucrarii Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Ion Gh. ROSCA si Sergiu COMAN au realizat imbinarea dintre teorie si practica, avand in vedere ca ultimul autor era programator la un centru de calcul de intreprindere.


Cartea aparuta in 1985 acre caracter didactic, cuprinzand teste si raspunsuri legate de algoritmi si scheme logice, proiectarea modular-structurata, limbajul COBOL pentru minicalculatoare.
Autorii, cu mare experienta practica au facut dovada sistematizarii si abordarii gradate a intregii problematici.


realizata de o echipa formata din L. LIVOVSCHI, C. POPOVICI, H. GEORGESCU si N. TANDAREANU, lucrarea publicata la Editura Didactica in 1981, abordeaza probleme legate de limbaje formale, verificarea programelor, structuri de date, sistemul FELIX C256, crearea de fisiere si utilizarea de biblioteci.
Este o imbinare fericita a teoriei limbajelor formale cu practica arida a economiei.


Valeriu PESCARU a avut vocatia construirii de echipa si aceasta care a elaborat lucrarea FISIERE, BAZE SI BANCI DE DATE, este una dintre ele.
I. CATONA, D. DUTA, Cr. POPESCU si I. SATRAN au reusit sa dezvolte probleme legate de: informatie, structurare date, organizare si exploatare fisiere, integrare fisiere, banci de tate, protectia fisierelor, sisteme de gestiune banci de date.
La nivelul anului 1976 cand a aparut la Editura Tehnica, a fost chiar o revolutie de la fisiere spre bazele de date.


Manualul de utilizare si operare elaborat laInstitutul de Cercetari pentru Tehnica de Calcul ICTC,Filiala din Cluj-Napoca, structurat pe 6 capitole prezenta totalitatea elementelor necesare unui programator pentru a dezvolta aplicatii in FORTAN IV.
Echipa formata din T. VUSCAN, T. MURESAN, I. VESA, S. CHERATA, A. ENYEDI a dovedit ca stie bine subiectul si are capacitatea de a prezenta foarte sistematizat toate aspectele tratate.
Textele sursa, tabelele, listele de erori sunt complete.


Lucrarea de AUTOINSTRUIRE IN PROGRAMARE, realizata de o echipa formata din Ilie VADUVA, Vasile FLORESCU, Dan FARCAS, Gheorghe POPA si Nicolae MIHOCI a concentrat o problematica strict legata de: structura, functionarea si programarea calculatoarelor, fisiere, tehnici de descriere si reprezentare algoritmi, limbajul COBOL, programarea in COBOL, , lucru cu tipurile de baza de instructiuni, , lucru cu tabloruri, testarea si depanarea programelor, realizarea secventelor de comanda, utilizarea de biblioteci de programe, construirea de structuri modularizate de programe precum si prezentarea tipurilor de erori.
la vremea respectiva, aceasta carte a fost un adevarat ghid pentru programatorii COBOL.


Cartea elaborata de M. ROSCULET, P. BALEA si S. MOLDOVEANU si tiparita in 1980 a pornit de la solutionarea problemelor de analiza numerica in programe FORTRAN.
Autorii au prezentat principalele capitole de analiza numerica, venind in partea finala cu solutii sub forma de texte FORTRAN.


Cartea a castigat si un premiu al Academiei, ramas necunoscut mult timp majoritatii autorilor, din motive obscure.
realizata de subcolectivul de informatica din Catedra de Cibernetica Economica, a avut drept scop sa arate ca exista acest colectiv si ca are si unele rezultate.
Sunt incluse in carte toate aspectele privind informatica asa cum era ea cunoscuta de membri colectivului.
Pe cele 602 pagini se afla chestiuni legate despre sisteme informationale si sisteme informatice, modele si algoritmi numerici, structuri de date, algoritmi de prelucrare, transmisia si codificarea datelor, calculkatoare si minicalculatoare, tehnici de exploatare sisteme de calcul, limbaje de programare, tehnica programarii, programe utilitare, simulare procese, baze si banci de date,teleprelucrare si sisteme expert.
Au ramas multe alte chestiuni pe dinafara.
Era o gandire la un moment dat.


C. CAZACU si T. JUCAN au scris o carte despre PROGRAMAREA IN LIMBAJUL FORTAN pentru calculatorul Felix C-256, pe care au publicat-o la Iasi in 1978, abordand probleme precum: fisiere, constante, tipuri de variabile,, instructiuni I/O, atribuire si control, subprograme, crearea si utilizarea de biblioteci si descrierea job-urilor.


Documentatia aceasta publicata in 1983 urmeaza linia productiilor marca ITC cu prezentarea compilatirului COBOL, a etapei de editare de legaturi, conversii de format, mesaje de eroare, prelucrare date nenumerice si date numerice, prelucrarea tabelelor, lucrul cu fisiere si elemente de optimizare.
Se vede de la distanta ca autorii erau mai mult decat programatori, fiind foarte fini cunoscatori ai proceselor de dezvoltare software de baza orientat pe COBOL


PRELUCRAREA FISIERELOR IN PASCAL, carte elaborata de I. Gh ROSCA, C. APOSTOL, B. GHILIC-MICU si V. ROSCA, a fost gandita de autori sa ofere un ghid practic pentru manipularea de fisiere in PASCAL.
Structura cartii vizeaza: organizarea externa a datelor, tipul articol, asignarea fisierelor, fisiere text, fisiere cu si fara tip, prelucrarea de fisiere, tehnici de introducere de date si de validare, algoritmi de prelucrare fisiere, tinand seama de facilitatile pe care le ofera biblioteca de functii primare a acestui limbaj.


Publicata in Editura ALBATROS 1979, cartea profesorului Leon LIVOVSCHI, inglobeaza experienta autorului in informatica.
Se discuta probleme legate de limbaje de programare, algebra booleana si circuitele unui calculator, structura calculatoarelor, algoritmi si scheme logice, limbajul FORTRAN (pg. 103-305), elaborare si rulare programe, functii ale sistemelor IBM si FELIX.


Cartea aceasta, publicata in 4450+90 exemplare in Editura Tehnica in anul 1974, reprezinta un record avand in vedere nivelul exceptional al specializarii domeniului, pentru Romania.
In cele 7 capitole este abordata o problematica omogena, care vizeaza structura unui calculator, proiectarea structurala, microinstructiunile, tipuri de memorii folosite, proiectarea optimala a unitatilor centrale, si aplicatii ale microprogramarii.


Pentru multi programatorii cartea ai caror autori sunt Marius HANGANUT, Ioan DANCEA si Olimpiu NEGRU, a constituit un ghid. PROGRAME FORTRAN COMENTATE IN AUTOMATICA, are o colectie de programe incluse cu grija de autori, adica acestea si mergeau la rulari, nu ca alte programe bagate cu lopata de autori care nu prea aveau timp sa verifice ceea ce preluau de colo si de colo sau ceea ce emanau in viteza calului.
Autorii s-au ocupat de probleme importante legate de diagrame logaritmice, locul radacinilor, planul fazelor, stabilitatea sistemelor, sisteme liniare, raspunsul sistemelor liber si fortat,si de optimizarea parametrica (pg 261-302). Se ofera si partea de fotocopie a listingului cu rezultate.


Revista prezinta probleme actuale ale informaticii din punct de vedere hardware si software. Se dezvolta aspecte legate de practica in UNIX.


Chiar daca acum multi cred ca informatica a inceput dupa '89, trebuie spus ca in 1968 se traducea cartea lui Robert S. LEDLEY - PROGRAMAREA SI UTILIZAREA CALCULATOARELOR, la Editura Tehnica, in care in peste 600 pagini, erau abordate probleme legate de codificare, principii de programare (pg 75-108), sisteme de instructiuni, programarea calculatoarelor numerice specializate, programarea automata cu prezentarea limbajelor ALGOL, COBOL. Se dezvoltau aspecte ale algebrei booleene, ale prelucrarii datelor, precum si operatii de selectare, sortare si ordonare.Practica viza utilizarea de calculatoare IBM si UNIVAC1103A.
Cartea era intr-o serie mai cuprinzatoare ce includea lucrarile lui M. PELEGRIN, Manea MANESCU si care anunta in viitorul apropiat a altor lucrari.
Preocuparile erau intense si interesul de asemenea.


Profesorul Mihai DRAGANESCU, autoritate incontestabila in domeniul informaticii, director general al ICI multi ani, a elaborat aceasta lucrare, sintetizand rezultate ale unui proces profund de cercetare in domeniu, oprindu-se asupra unor aspecte precum: inteligenta artificiala, microelectronica, raporturile om-revolutia tehnica, calculatoare, efectele utilizarii acestora, automate, roboti, intuind rolul robotizarii flexibile asupra dezvoltarii productiei.


Cand in 1973 aparea in colectia LYCEUM cartea Programe in limbajul FORTRAN, tinerii autori, Horia GEORGESCU si Octavian BASCA faceau dovada unei puternice apartenente la o scoala de informatica, scoala de la Universitatea Bucuresti.
Aparuta intr-un tiraj de 32300 exemplare, cartea era structurata pe mai multe parti care includeau:
- lamurirea unor aspecte privind informatica
- algoritmi
- scheme logice
- scurta prezentare a limbajului FORTRAN
- conceptul de program bun
- 46 programe cu detalierea solutiei dupa ce a fost definita problema
- de la pagina 259 pana la pagina 327 erau prezentate solutiile care constau in :scheme logice si texte sursa, precum si explicatii.
Liceele de informatica s-au bucurat de o atentie sporita in ceea ce priveste manualele de informatica.
Au existat numerosi informaticienti care au contribuit la realizarea de manuale.


Foarte tanarul profesor Gheorghe SABAU cu aceasta lucrare a dovedit ca are toate calitatile de a coordona o echipa puternica de programatori si analisti, cu vasta experienta in zona bazelor de date.
Cartea scrisa in doua volume abordeaza probleme practice despre sistemul SOCRAYE de gestiune a bazelor de date.
Prefatata de celebra Margareta DRAGHICI, cartea trateaza problematica sistemului SOCRAYE, oprindu-se si asupra aspectelor de optimizare. Se propune o aplicatie complexa de solutionare a problemei de personal. Sunt date detalii privind utilizarea sistemului de gestiune a bazelor de date SOCRATE-mini sub forma manualelor de lansare, utilizare si operare.
Autorii, Gh. SABAU, V. AVRAM, A. COJOCARU, A. SOTIR, V. ORBEANU, C. BARONIDE, R. NEDELCIU, N. FILDAN, A. ALEXANDRESCU, A. DOBRITOIU si D.V. NOREA au reusit sa ofere practicienilor un instrument care cu siguranta si-a pus amprenta asupra dezvoltarii acestui domeniu.


Revista prezinta probleme actuale ale informaticii din punct de vedere hardware si software. Se dezvolta aspecte legate de practica in UNIX.


Se dezvolta aspecte legate de optimizarea in Windows si de animatie sub C++.


Abordeaza legea copyright-ului.


Sub managementul Gabrielei GORODCOV sunt analizate aspectele esentiale ale IT-ului din Romania si din lume.


Se dezvolta o serie de idei legate de spatiul de stocare si evenimetele din IT.


Se abordeaza problematica legalitatii utilizarii software, in contextul protectiei prin educatie.


Realizat la ITC Cluj-Napoca in 1988 dovedea aplicarea specialistilor de a prezenta temeinic un limbaj foarte bogat, care numai aparent este usor.
Pe cele 65 de pagini au concentrat setul de instructiuni, modul de realizare interfete (pg. 33-48)si au oferit suficiente exemple.


Se abordeaza


Exigenta revista care a aparut pana in '89 la ICI a facut dovada clara ca si aici se poate face ceva special daca se doreste acest lucru.
Colectivul de recenzenti a impus un nivel de exigenta foarte ridicat.
Dovada este calitatea articolelor.
La Buletinul Roman de Informatica au fost prezentate cele mai noi realizari ale specialistilor dar au fost si prezentate cele mai noi tendinte in IT&C.


realizata in 1986 de Cazimir Macarie, Georgeta Buznea si Rodica Gaspar, cartea prezenta concentrat facilitatile limbajului FORTRAN'77 care revolutiona resursele vechiului limbaj.


Realizat de Cazimir Macarie si Anastasie Pitis, manualul urmarea rigorile limbajului COBOL, la nivelul anului 1976.
Se manifesta dorinta de a da elevilor cu mult mai mult decat se cerea la alte discipline, stiut fiind interesul elevilor fata de IT&C.
Se rezenta:
- generalitati despre limbaj
- structura programelor COBOL
- descrierea datelor
- prelucrare fisiere, sortare, incercare
- subprograme
- segmentarea de programe (pg 191-200)
- utilizarea de biblioteci.
Dupa ani se va vedea cat de mult au asimilat elevii, maturi specialisti azi, din aceasta tipologie de manual.


Realizat de ITC Bucuresti, prezenta structura calculatorului,moduri de adresare, instructiunile, interbus si memobus, periferice, operarea si instalarea. Relizat in 1979 se vedea preocuparea de a obtine produse care sa fie exportate.


Realizat la ITC CLUJ-NAPOCA in 1988 autorii au avut grija de a include comenzi, structuri de fisiere,, mesaje.
Ca orice documentatie, nu apar interpretari, totul este sec, clar si la obiect. Cam asa ceva ar trebui sa se scrie si azi in locul unor materiale fade care au inundat librariile...


S-a cam exagerat introducand si limbajul de asamblare la elevi. S-a urmarit structura si exigentele dar credem ca la elevi exista unele limitari de a patrunde in profunzine.Exagerarile nu sunt benefice. Oricum, limbajul este atractiv prin el insusi, iar elevii care vor sa stie de ce? cum? au raspunsurile aici.


Echipa coordonata de dr. Valeriu Pescaru, foarte bun manager si profesor, a dezvoltat un demers in care se detaliaza probleme privind culegerea datelor, transmisiunea de informatii, echipamente, tehnici de programare pentru teleprelucrare, banci de date, pachete de programe pentru teleprelucrare si elemente de proiectare.
In zilele noastre chestiunea sistemelor distribuite isi are samburele de dezvoltare aici.


Echipa de profesionisti formata din Al. Teodorescu, Ioan Catona si Cristian Popescu, au realizat intr-o abordare foarte solida o carte tehnica si riguros stiintifica privind sistemul FELIX C 256.
Publicata in Editura Academiei RSR in 1974, lucrarea prefatata de prof.dr.doc. Solomon Marcus, aduce un aer nou in peisajul oarecum tern al etapei.
In cele 447 de pagini sunt abordate elemente de matematica pentru calculatoare, informatia si informatica, unitatea de memorie a calculatorului Felix C 256 si unitatea centrala, sistemul I/E, limbajul ASSIRIS ale aceluiasi calculator, cu tehnicile de sectionare si segmentare (pg. 390-423).
Exemplele si mai ales interpretarile arata ca cei trei sunt din marea clasa a marilor informaticieni romani.


Cartea matematicianului Paul Constantinescu de la Academia Stefan Gheorghiu, pana a-i pleca sora in strainatate, si a colaboratorilor sai Mihai Georgescu, Eugen Nastasel abordeaza, la nivelul anului 1977, probleme legate de conducere, armonizarea obiectivelor, faza luarii deciziei, urmarirea modului in care se aplica decizia luata.
Exista o abordare moderna bazata pe existenta sistemului informatic si a sistemului cibernetic.
Se vorbeste chiar de conducerea colectiva...
Este jenant totusi ca bibliografia contine 12 lucrari de Nicolae Ceausescu si 2 documente de partid.
Poate decizia si teoria acesteia stiam ca sunt ale managementului.
Autorii au uitat parca...


Cartea INSTRUIRE PROGRAMATA IN CALCULATOARE NUMERICE, aparuta in Editura tehnica in 1975, abordeaza probleme precum: codificarea datelor, suporturi de informatii, calculatoare numerice (memorie, unitate centrala, unitati I/E) configuratii si teleprelucrarea datelor.
La pagina 33 se afla codul de perforare.


Sef de necontestat peste sisteme informatice si baze de date, profesorul Gheorghe SABAU a adus constant in fata cititorilor sai fideli, studentii si nu numai, o carte care realizeaza o prezentare a sistemului de gestiune baze de date FoxPro, cu functii si cu realizarea de programe.
Se vede de la o posta ca maestrul si discipolii sai Cristina Ionita, Georgiana Badescu si Petrisor Oprea, sunt meseriasi si stiu sa prezinte ceea ce au inteles foarte bine.
Exemplele date din turism sunt de complexitate ce corespunde obiectivului pentru care a fost cladita cartea.


Scrisa in anul 1982, cartea SISTEME DE OPERARE A BAZELOR DE DATE, arata ca Sabau, Avram si Lungu, lucrau impreuna si mai ales, ultimul intelesese pentru un timp ca numai un grup de lucru puternic are capacitatea de a aborda la standardul inalt impus de Sabau, o abordare de tinuta.
Pe cele 347 de pagini, autorii au realizat o incursiune in LDD- limbaj de descriere a datelor, in limbajul de interogare, in integrarea bazelor de date in aplicatii care utilizeaza limbajele evoluate ale acelor vremuri.
Probabil Avram era cel care aducea ca aplicatie chestia cu personalul desi in bazele de date se frecventau si aspecte de stocuri, de productie sau ma rog, alte chestii destepte.


O explicatie exista pentru lucrul la cartea aceasta SISTEME INFORMATICE SI BAZE DE DATE profesorului Sabau cu Ion Lungu.
Cartea, prezentarea teoriei bazelor de date, a modelelor de organizare a datelor, baze de date relationale si distribuite, protectia bazelor de date, sisteme integrate informatice, prin parcurgerea tuturor etapelor ciclului de realizare.
Autorii se opresc si asupra aspectelor de proiectare asistata si asupra elementelor de eficienta a sistemelor informatice integrate.










Editura Tehnica a avut o serie dedicata INFORMATICII si stau marturie masivele traduceri ale unor lucrari renumite din literatura americana. Nu a lipsit traducerea si publicarea in 1973 a tratatului de programare a lui David KNUTH


reluat spre publicare acum de Editura TEORA, cu acelasi succes.
Tot asa a fost publicat in 1978 si volumul lui HILL si a lui PETERSON


Tot in Editura Tehnica au aparut lucrari realizate de autori romani, iar lucrarea dedicata limbajului LISP



elaborata in 1987 de specialisti renumiti, tinerii la acea vreme Giumale, Preotescu, Serbanati, Tufis, Tecuci si Cristea, evidentia stadiul deja foarte avansat la care ajunsesera programatorii romani, lucru vazut dupa Revolutie, cand acestia au reprezentat singura moneda de schimb de calitate care ii contrabalansa pe mancatorii de lebede.
In plan teoretic, prin masive interpretari strict in plan teoretic ale unor rezultate de varf, a fost publicata in 1981 lucrarea de modelare pentru sisteme de operare,


vazandu-se de la mare distanta ca au fost efectuate sinteze intrucat era extrem de dificil sa se faca modelare si implementare de modele, fara o echipa imensa de mari programatori cu un si mare programator pe post de manager...

Dintotdeauna Editura Tehnica a fost portdrapelul informaticii din tara noastra. In seria BIBLIOTECA DE AUTOMATICA, INFORMATICA, ELECTRONICA MANAGEMENT, au fost publicate lucrari preponderent traduceri din literatura americana de specialitate legate de teoria reglarii, automate, masini de clacul,conducerea numerica a masinilor unelte, siguranta in functionare a sistemelor, teoria transmiterii informatiei, retele de calculatoare, teoria sistemelor, sisteme automate complexe, sisteme liniare, inginerie industriala, simulare, programarea calculatoarelor si multe alte zone de mare interes pentru nenumaratii specialisti care activau in productie, in institute de cercetari si in ivatamantul superior.
Toata lumea vorbea in zona simularii pe calculatoare de cartea lui Thomas H. Naylor ,Computer simulation techniques, aparuta in editura Wiley in anul 1968, iar aparitia in anul 1969 a cartii profesorului Granino A. KORN de la Universitatea din Arizona in Editura Tehnica a lucrarii intitulata Simularea si masurarea proceselor aleatoare, evidentia cat de aproape erau specialistii de la noi in raport cu cele ami noi realizari pe plan mondial.

*********************************

**************** ******************* TR>

carte

......................................
zcarte-pcworld004.JPG zcarte-pcworld005.JPG zcarte-pcworld006.JPG