|
Romanul are chestia asta cu ce face altul. Pe el il doare in spagat de ce face altul ceva. Pe el nu-l
intereseaza ce face el. Romanul moare de oftica atunci cand unul face ceva si el, nu.
Cand mi-am exprimat dorinta de a ma inscrie la doctorat, seful meu, care era un troglodit,
mi-a zis de ce ma grabesc asa de mult. Romanul are patima asta de a organiza vietile altora, lasand vietile lor vraiste,
ceea ce se vede de la o posta ca este o mare porcarie. Asa ca el, in micimea lui de doua parale, nu mi-a dat recomandare si aveam inchisa sansa de a ma inscrie in 1972 la doctorat. Norocul meu a fost cu profesorul Valeriu Pescaru care mi-a zis ca nu se va opune viitorului meu, asa ca mi-a dat el o recomandare. Drept care seful meu a cazut pe spate socat ca prietenul lui imi daduse ceea ce el imi refuzase si alti stupizi de teapa lui erau cat pe ce sa damblageasca, nu pentru mine, ci pentru faptul ca eu ma duceam sa fac doctorat cu marele Ludovic Tovissi, pe care ei il considerau inamicul lor numarul 1 pentru ca: - profesorul Tovissi era foarte destept - profesorul Tovissi avea o vasta cultura - profesorul Tovissi avea caracter. Asa ca in 1972 am participat la colocviul de doctorat, am fost admis si impreuna cu conducatorul meu am facut un plan de desfasurare a activitatii cu 3 examene si 3 referate. Timpul a trecut si am sustinut examenele si am prezentat referatele. Am lucrat asiduu la teza, ani in sir, fara sa am liniste pana nu voi termina. Eu aveam obsesia lucrurilor neterminate. Dupa 4 ani si jumatate realizasem o forma finala a tezei. Nesansa mea a fost ca un barosan sa sustina teza avandu-l conducator pe academicianul Manea Manescu, care academician a zis: - Uitati, asa se face o teza serioasa in economie in cel putin 6 ani! Indraznea cineva sa miste in front la o asa zicere? A trebuit sa curga multa apa pe Dambovita pana sa fie uitate aceste cuvinte si cam dupa aproape doi ani am inceput sa ma misc. Am prezentat teza ca un predicator peste tot: la simpozioane, la seminarii stiintifice, oricui avea disponibilitate sa asculte ceea ce facusem eu. A venit momentul sa solicit avizul de moralitate, de nivel politic si ideologic din partea catedrei daca o faceam pur si simplu, l-as fi obtinut. Eu, civilizat cum ma dau, am mers la sef, unul Constantin Bilciu si l-am rugat sa puna in discutia catedrei solicitarea mea de a primi acel aviz. Acesta, consultandu-se cu corifeii informaticii din catedra au ajuns la concluzia ca nu. Drept care in timpul sedintei, formal au prezentat solicitarea mea si atunci doua gunoaie, unul Paiu Octavian si altul Vladimir Dumitrescu s-au ridicat in picioare si au zis ca nu pot sa-mi dea avizul ca nu au citit teza. Cine sa citeasca teza? Paiu Octavian care n-a fost niciodata in stare sa faca un doctorat si Dumitrescu Vladimir care atunci cand cei de la IBM au venit si a dorit sa testeze pe cei care au participat la cursul de Assembler, s-a dat la fund? Sa avem rezon... Au trebuit sa mai treaca sase luini, pana cand fara sa mai anunt in prealabil am solicitat avizul, l-am primit si mi s-a cerat drum liber spre sustinerea tezei. Conducatorul meu si-a dorit o comisie beton sa nu apara discutii de niciun fel. Asa a si fost, adica am avut o comisie foarte solidaformata din: prof.dr. Virgil SORA - presedinte, el fiind si decanul facultatii prof.dr. Eugen TIGANESCU - membru prof.dr. Eugeniu NICULESCU-MIZIL - membru dr.ing. Leonard BADEA - membru prof.dr. Ludovic TOVISSI - conducator stiintific. In seara zilei de 3 februarie 1978 am sustinut teza de doctorat in Sala de Consiliu din cladirea veche a ASE. Nu au fost incidente. Dupa aceea am mers si am dat o masa la crama de la Restaurantul Caru cu Bere. A fost bine si frumos, am si acum amintiri de nesters. Nu am invitat acolo nici pe seful meu de catedra si nici pe seful de colectiv, din lipsa de respect pe care le-o purtam nefiind ei cei care sa merite altceva. Unul era porc nesimtit si celalalt era betiv notoriu. In plus, nu mi-a facut niciodata placere sa fie in prejma mea javre, catelusi si bestii. Nici referatele lor nu au fost incluse in lista cu cei care au facut aprecieri. mai mult, am fost chemat la prodecanul Tudor Baron care mi-a zis ca am suparat tare rau pe unii din catedra. Iar eu i-am spus ca si tata mare s-a suparat si de atata suparare a pus mainile pe piept si a murit. A ramas fara replica iar eu am plecat in drumul meu. Eram primul absolvent al sectiei de Mecanizarea si Automatizarea Calculului Economic din Facultatea de Cibernetica Economica in situatia de a-si fi sustinut teza, desi erau multi absolventi in catedra, cu mult mai batrani decat mine, care atunci aveam 31 de ani neimpliniti. Ce a urmat a fost aproape comic. Un coleg, m-a luat si am mers pe jos pana la Universitate, desi el nu avea drum pe acolo ca avea casa in Drumul Taberei si masina lui era cu statie la Eva, iar pe tot drumul mi-a explicat ca in statul de functiuni al catedrei de Cibernetica Economica, in anul de gratie 1978 nu exista niciun post de lector pentru un concurs asa ca am sustinut doctoratul degeaba, desi fratiorul sau, imediat dupa ce a sustinut doctoratul si-a scos post de conferentiar. Asa e in teatru, vorba lui Toma Caragiu... Si nu s-a incheiat totul. Aveam un contract la CIPA RM. Valcea cu optimizarea productiei de policlorura de vinil, ceea ce tratasem si in teza. cand m-am intors de la Valcea, toata lumea era alarmata ca eu sustinusem teza fara a avea avizul Comitetului Municipal al PCR, ceea ce era imposibil, ca eu aveam chiar copia acelui aviz, pe care mi-o facuse Fifi Inaripatul, porecla unui secretar general al ASE. ce se intamplase nu este greu de banuit. Eram in concursul pentru ocuparea postului de lector si trebuia sa mi sa puna o piedica, fiind singurul doctor dintre cei trei candidati. Asa ca ce si-au zis baietii, si stiu si cine au fost baietii, ca nu mi-ar strica daca mi-ar zadarnici munca mea de 6 ani, furandu-mi avizul din dosarul de doctor care trebuia sa ajunga la Comisia Superioara de la Ministerul Invatamantului. I-am povestit conducatorului meu si acesta m-a sfatuit sa nu ma precipit, sa treaca neobservat incidentul. El a vorbit cu profesorul Macovei, a fost reintrodus dosarul si am obtinut viza ca si cum n-ar fi existat alta in prealabil. Asa ca nemernicii nu si-au atins scopul si dosarul meu a plecat complet la Comisia Superioara. Dupa multi ani, un secretar care pastorea dosarele de doctor si pe care l-am ajutat prin 1988 sa-si cumpere cartofi de la Lunguletu, ca eu aveam un ARO 244, pe motorina, mi-a povestit cine mi-a furat avizul si pe cine a sprijint. Ei credeau ca totul va ramane uitat si nu se va afla niciodata. S-a aflat si la toti le-am platit supa 30 de ani sa simta si ei ca magariile nu se uita si nici nu se iarta in veacul veacurilor... Si dupa atatea ani, deci dupa 30 de ani nu mi-este rusine cu teza mea, ca prea am muncit mult si nu a folosit la prea multe ca nu eram eu acela cu stea in frunte sa fiu remarcat si promovat, numai ca facusem un doctorat... In neamul meu eram primul care facuse un doctorat. Nu stiu cum a fost primit acolo la ai mei cand m-am dus sa ciocnim o cupa de sampanie. Stiu numai ca o ruda a rabufnit zicand ceva cum ca stie ea cum mi-am facut eu doctoratul. Nu de alta dar fiul sau era un terchea-berchea si suferea in felul sau ca eu ma dadeam mare desi mersesem acolo sa nu zica alceva daca n-as fi mers. M-a deranjat ca anula cu vorbele sale nesabuite munca mea dar reactia cea mai vehementa a avut-o sotia mea, desi ruda era din partea ei. Nu am vazut-o niciodata pornita sa loveasca cu vorbe de o duritate de nedescris in acea faptura imbecila, care in durerea ei nu s-a putut stapani in acele momente. Am plecat si asta a fost. In rest imi aduc aminte cat de mult am muncit atunci cand fac ordine in hartoage si umblu in dulapul unde tin dosarul cu actele mele si regasesc diploma care chiar are o mica stersatura pentru ca cel care a scris-o a facut o gresala si i-a fost lene sa rescrie o alta diploma. Ce mai conta, la cate ispravi am traversat din cauza acestui doctorat... Ceva mai tarziu, la un examen de stat, pe cand eram secretar si profesorul Ion Sacuiu presedinte, un bizar cu numele de Fanica a avut o zicere din care rezulta ca el conducea lucarri de diploma cu mult mai bune decat tezele de doctorat ale celor din catedra, el fiind marele cercetator. Nesansa lui ca dupa 30 de ani a fost data afara de la doctorat, iar dupa alti 5-6 ani a foct si el un doctorat chinuit, salvandu-si pielea ca-l dadea afara din ASE, fiind retrogradat de pe lector pe asistent. Norocul lui a fost ca a avut sustinere chiar in varful piramidei, el fiind fost coleg cu number one. Oricum si el a primit ceea ce exact isi merita atunci cand s-a pus problema exmatricularii de la doctorat si eu sustinand ceea ce zicea legea, desi daca se dorea, se obtinea alt rezultat. Dar omul prea nu lasase loc de bunaziua peste tot. Iar cand Emil Constantinescu l-a bagat in FPS-ul mare si cand sa dam noroc mi-a intins varfurile degetelor de la mana, ca o doamna perversa, o ofensa mai mare n-am primit, drept care l-am trecut pe raboj. Cam asta a fost, sudoare, nervi si un aviz furat ca un gunoi sa promoveze pe lector. dar asta in episodul viitor al altei telenovele lacrimogene, nu pentru gospodine carora li se arde rantasul pe plita. |