Voi prezenta despre acesta niste lucruri fragmentare, pentru a-si da toata lumea seama cine a fost si ce a vrut acest personaj.
Pentru ca stia sa se bage pe sub pielea mai marilor zilei, a obtinut tot felul de posturi dar nu de prim rang. A fost disrector adjunct la DCS. A fost prorector. A fost sef de catedra. A fost director al Centrului de Calcul, structura a catedrei de
Cibernetica Economica.
Cand era si sef de catedra si director de centru de calcul, traia cu obsesia ca cercetatorii din centru in loc sa lucreze fac numai si numai sex. Drept care venea mult mai devreme sau pleca mult mai tarziu. facea vizite incognito in birouri, doar-doar i-o prinde
pe unii in flagrant. N-a fost sa fie. Avea un defect. Spunea cu voce tare despre aceste intamplari
si nu stiu daca nu se facea de ras, pentru ca un tip la peste 55 de ani, rotofei si chel, satul
si libidinos sa vorbeasca despre asa ceva, deja starnea daca nu scarba, macar mila sau mila amestecata cu scarba.
De suparare se pare, amorezii i-au facut un pocinog, scriindu-i cuvinte obscene pe usa cabinetului de la 2703, sa-i arate de fapt ca ei tin situatia sub control si ca pe un teritoriu marcat de zeci de ani niciun intrus nu este bine venit daca nu se aliniaza
standardelor de amantlac deja definite.
Avea obiceiul sa-si care asistentii la curs. facea el pe marele profesor desi chestia cu statistica agrara n-am inteles-o catusi de putin. Adica cum? Sa dai definitia vacii? Vaca este patrupedul care face lapte stiu ca zice dictionarul dar sa definesti vaca din punct de vedere statistic este deja de un comic de limbaj nemaivazut.
Si totusi, el facea acest lucru. Isi lua asistentii dupa el. Pe Ilie, pe Gigi si pe cine o mai fi fost in compania lui.
Intr-o zi s-a intamplat asta si avea obiceiul sa-i mai si umileasca. Ii punea sa stearga tabla. Ilie n-a vrut. L-a infruntat in fata studentilor. Ilie era un ardelean mandru si cu caracter. Mircea Bulgaru s-a infuriat. A povestit de marea jignire pe care a trait-o. N-a suportat si a facut tot posibilul ca Ilie sa plece. Pentru asta l-am urat si mai mult pe acest om de nimic.
Bine, ca lui Ilie nu i-a mers de loc rau, a devenit profesor, a devenit sef de catedra acolo, dar nu asta era important, ci gestul, legatura cauza-efect.
Aviz amatorilor care au sefi tembeli si care sunt pusi sa se umileasca. Mandria are un cost, inclusiv plecarea de sub paturica destul de calduta pe care o asigura acel sef si care constientizeaza ca trebuie platit un pret ceva mai mare, pret care include si ceva slugareala.
Stersul tablei si caratul asistentilor la curs era o practica a unor mari, foarte mari profesori de la Universitate. matematicieni. Numai ca a fi in umbra unuia foarte mare iti creaza premise exceptionale. Te ia cu el la Paris, iti deschide usi nebanuite si ai tot ce trebuie sa accezi la o marire intr-un timp rezonabil daca ai stofa de asa ceva. cand insa stai langa un pigmeu, chiar n-ai cu ce te alege. Doar ii stergi
tabla si asculti poeziile pe care le recita in fata studentilor, printre definitiile vacii si porcului. In rest, tacere.
Avea si el ca tot seful, o pipita blonda cu parul lung si de cate ori iesa din birou destul de jumulit, secretare sa remarca pe halatul sau cel alb, fire lungi de par blond. Unii spun ca barbatul pipitei era atat de tampit incat nu sesiza ca ea si seful ei mergeau mana in mana pe dig
la mare, de parca asta trebuia sa fie relatia dintre sef si o asistenta pofticioasa si mai ales dornica de promovare.
O cultiva pe insa nu pentru ca era o frumusete, nu pentru ca avea sex-appeal, ci pentru ca avea mari carente de caracter. Ea era ciripitoarea lui, ea il informa despre tot ce zboara in catedra, ea intrigarea si facea si desfacea tot felul de chestii. El nu avea inteligenta atat de ascutita incat sa separe
chiar toate fantasmagoriile blondei de realitate si sa actioneze ca atare.
Se lasa dus de ape si uneori avea reactii absolut de neinteles. ca de exemplu, cand s-a incaierat cu Felicica inginera calculatorista de a fost biata femeie pusa in situatia sa plece de acolo dar a plecat si acum este profesoara de informatica si-i
merge excelent. De unde si proverbul: un sut in fund, e un pas mult mai in fata.
Ii placea sa fie in centrul atentiei. De aceea, de Craciun facea niste sedinte de catedra, numite sedinte festive. Fiecare dedea cate o suma. Asistentii si lectorii dadeau 25 de lei, conferentiarii addeadu cate 50 de lei. Se strangea o suma frumusica si se cumpara bautura si mancare. la sala 2305 se organiza bairamul. Se manca si se bea. Se spuneau tot felul de bancuri si chiar chestii deocheate. Era un bun prilej de a ne cunoaste intre
noi sau un bun prilej pentru sef de a vedea defectele oamenilor. Si nu putini erau cei care beau cam mult si unii ajungeau sa faca pipi pe ei sau sa-i duca alti colegi mai treji cu taxiul acasa.
sau erau unii care refuzau sa dea cei 25 sau 50 de lei, cum ca nu vin acolo dar veneau si mancau si beau in dusmanie de parca doua ore mai tarziu ar fi fost sfarsitul pamantului. Intr-o astfel de intalnire am recitat lui Bulgaru un catren:
Profesorul M. Bulgaru
este inzestrat cu daru
De a face agricultura
In literatura.
bateam apropouri la faptul ca mergea la studenti la curs si le recita din Eminescu sau din alti poeti, exasperandu-i pe tineri prin faptul ca se repeta aiurea.
El recitase atunci, pentru a nu stiu cata oara o epigrama a lui pastorel Teodoreanu, ceva cu eu m-as face fantanar dedicata unui profesor cu numele Fantanaru care cam bea parca.
Ceea ce este de apreciat este ca in acele momente, desi erau foarte multi turnatori printre noi, nimic spectaculos si cu consecinte nu a iesit de la acele mese unde toti mancau, beau si se simteau bine. Cum erau medici fara frontiere si aici cred ca si turnatorii fraternizau cu turnatii, se pupau si erau minunati impreuna, frati pe vecie, dar pe parti diferite ale baricadelor.
Avea informatori, dintre care unii erau atat de prosti incat ti se facea mila de cel care utiliza acele informatii de calitate indoielnica. Un coleg era lector. La cursul lui trebuia sa vorbeasca despre un subiect cu multa inginerie in el.
Asa ca a stat de vorba cu Bebe Bucur care era inginer, absolvent pur de calculatoare si l-a rugat sa vina sa prezinte acele aspecte ca un inginer ce se afla. Era voie ca asistentul universitar sa tina un curs daca si numai daca in sala era si cadrul didactic de predare. Probabil pe unul dintre cei doi i-a mancat sub limba si s-au laudat, unul ca vine asistentul sau asistentul ca el este foarte bun si-l solicita lectorul. Oricum, a aflat cine nu trebuie,
s-a dus la sef si i-a prezentat ce se va intampla a doua zi. Asa ca a doua zi la ora convenita Bebe Bucur si Rosca mergeau catre curs. la usa cine ii astepta? Bulgaru si Dodescu, pregatiti sa inregistreze flagrantul, adica venirea lui bebe fara lector. vazand ca nu s-a intamplat catastrofa, cei doi au facut in micimea lor, stanga imprejur si au disparut ca magarii in ceata. va imaginati ce caractere infecte daca stateau ei sa vaneze pe colegiilor. Nu era oare mai intelept
pentru Bulgaru care era sef de catedra sa-l cheme pe lector si sa-i zica sa mearga cu asistentul la curs ca asa zice la carte. dspre conferentiar n-aveam ce sa-i cer ca n-avea minte nici pentru el dar sa mai dea siu la altii. El era obsedat sa scrie un teanc de carti cat el de inalt sau sa se faca prastie pe babii altora.
Mircea Bulgaru nu-si cunostea subalternii. Sau ii cunostea si avea o placere diabolica de a-i umili incurcandu-le numele. Un om nu se poate simti mai prost niciodata ca atunci cand cineca ii zice Ionescu si el se numeste Popescu si acest lucru i se intampla la el acasa si cel care ii confunda numele este un apropiat. Asa mi s-a intamplat de multe ori. Eu nu aveam pretentia ca fac mai mult decat o ceapa degerata in fata lui, dar nici el nu facea nici doua parale in ochii mei pentru
faptele lui reprobabile, la adresa altora, nu la adresa mea caci nu i-am dat ocazia. Intotdeauna eu am avut statutul meu si nu mi-a suflat in ciorba prea multa lume pentru ca nu veneam sa cer favoruri cuiva. Asa se explica de ce eu am promovat lector numai dupa ce am luat doctoratul in timp ce mai varstnicii mei colegi cand faceau 5 ani vechime erau deja facuti lectori. Existau explicatii oculte, despre care nju ma aple acum sa vorbest ca erau folclor privind rude decani, sacose, pachetre
cu DERO si halci de porca sau de miel de sarbatori.
El ii mai umilea pe subalterni punandu-i sa-si faca tot felul de aprecieri anuale sau referate de aprobare sau de promovare. Sa fii sef si sa n-ai habar sa scri doua randuri despre o persoana pentru care esti platit sa o conduci, este o performanta rar intalnita si acesta a depasit-o cu mult. Aceasta este explicatia pentru faptul ca orice referat, orice caracterizare data oricui, le-am scris cu mana mea, am semnat, pentru a nu jigni si eu la randul meu pe altii asa cum acest Bulgaru o facea cu cei de sub el.
Avea prostul obicei de a cere de la obraz oarece. Desi el nu avea niciun merit ca eu am fost promovat lector, mi-a zis direct si la obiect sa-i dau o sticla de wisky. In 1978 o astfel de sticla era deja echivalentul unei bijuterii destul de sofitsitcate. Nu mai scapam de el. Unde ma prindea, pe acolo imi amintea de stica cu care ii eram dator. Mi se facus elehamite. Asa ca am vorbit cu un fost coleg de liceu care era in garda lui Ceausescu si de la Intercontinental, cu 900 lei, adica 1/3 din salariul meu i-am luat o sticla de wisky din aceea plata dar ceva mai mare, nu chiar de buzunar. Am pus-a intr-un plic mare, i-am
dat-o si s-a incheiat subiectul. dar am povestit la suficienti insi tarasenia si sunt sigur ca i-a ajuns la urechi nesatulului de nu mi-a mai cerut niciodata nimic si nici aluzii la ceva bunuir n-a mai facut. In targ se zvonea ca erau tineri doctoranzi care il ospatau pe la restaurante. Cand in 1987 dupa ce mi-am cumparat ARO 244 Diesel am vrut sa dau o masa la restaurantul chinezesc de la Minerva, am mers cu Andrei prietenul meu si el cand a vorbit cu ospatarul ca eu profesorul de la cibernetica vreau sa rezerv o masa
acesta s-a luminat la fata si mi-a zis ca el rezerva frecvent cate o masa si pentru alti profesori de la ciberbetica, iar descrierile erau atat de clare incat se vedea de la o posta ca tartorul era acolo Bulgaru iar catelusii nu erau decat doctoranzii lui care doreau sa-i creeze un context favorabil fie pentru a fi promovati, fie pentru a le citi tezele si cu siguranta pentru a primi girul ca sunt bune. Omul cu burta plina vede lumea in alte culori, preponderent in roz...
Nu suporta ideea de a avea altceva decat slugi. El se considera marele profesor, ceilalti erau mici, mici de tot. Cand facea stagiul de practica cu Gigi Stoica vorbeam de faptul ca eu deja aveam lucrari scrise de mine si nu dadeam socoteala la nimeni cu nimic. I-am zis de ce el nu scrie, desi era lector. Discutam despre un nevinovat studiu de caz. Asa cum il stiam eu pe Gigi Stoica, el a mers la Bulgarul i s-a destainuit despre acel studiu de caz si Bulgaru a luat foc. El nu accepta ca altcineva in afara lui sa scrie ceva. Desi cursul sau era cu definitia vacii, nu accepta si alte idei. Un totalitarism obscen ca la acest om nu am vazut.
Credea ca nu stau asa lucrurile dar acea intamplare a venit sa certifice ca omul nu intelegea prea mult si nici nu avea chef ca faca un efort pentru a crea macar senzatia ca este altceva decat toata lumea stia ca este.
Bulgaru era usor influentabil in rau. Imi aduv aminte ca am trimis o lucrare la un Congres de Cibernetica de la Viena. Primisem avizul de la oameni destepti si spalati din ICI si materialul s-a publicat la o mare editura in Olanda. Cei de acolo mi-au trimis 30 de copii intr-un plic, care a juns la catedra. S-a facut o sedinta si in loc sa fiu laudat, cele doua gunoaie Bulgaru si Dodescu au pus mitraliuera pe mine. M-aqm infuriat si am zis ca nu erau ei autoritatea stiintifica pentru a da avizul la acel articol ci cei de la ICI, lucru care se si intamplase.
Oare ce a fost in capul lor? daca ei nu faceau ceva, nimeni nu trebuia sa faca nimic. Erau niste conclavuri din care unul conferentiar se si vedea profesor si pentru asta lupta sa intre in gratiile sefului, iar celalalt stia foarte bine lectia si juca foarte tare, exploatand fiecare situatie in favoarea sa. Oricum, stiinta el nu facea,iar celalalt nici atat. Gestiona intrigi si o facea deplorabil, in vremea lui au aparut cele mai haioase scandaluri, fara ca el sa fie implicat.
In primavara in care a pierdut sefia de catedra, era chiar 21 mai, Sfantii Constantin si Elena. In mod normal, cand pleaca omul de la sefie, cei pe care i-a pastorit macar un buchet de flori trebuie sa-i ofere. Nu s-a intamplat asa. Nimeni nu-l mai dorea pe Bulgaru pentru cat rau facuse fiecaruia. Nu promova oameni. Avea arta invrajbirii tinerilor intre ei. Promova nonvaloarea. Asa ca la plecare Florence, secretara, s-a dus la catedra de Statistica si a luat de la doamna profesoara Elena Biji niste garoafe din mareie buchet primit de ziua ei, a facut un buchetele si i l-a dat lui Bulgaru. Asa s-a sfarsit o etapa, cu un personaj care a iesit din scena cu
coada intre picioare, pentru ca nimeni nu l-a iubit ca nu a fost om. Lui ii placea sa calce pe cadavre pentru a-i fi numai lui bine. Nu-l interesa de ceilalti. Prea multele lui carente l-au indepartat atat de mult de cei din jur incat dupa ani si ani trecea ca o umbra si nu-l mai baga nimeni inseama. Nici nu merita, desigur.
Facea niste sedinte de catedra in care batea apa in piua dar ii placea sa se auda vorbind. Punea tot felul de probleme dar marile probleme de continut, de promovabilitate si de promovare nu le punea. El facea statul de functiuni impteuna cu niste gascari ai lui si facea el ce face incat toata lumea era nemultumita de solutiile alambicate pe care le dadea. reusa sa si-i intarate pe oameni. Imi aduc aminte ca prin 1984 facand un stat a pus pe o pozitie de conferentiar exact disciplinele unde lucram eu. Colegii mei s-au oparit imediat cerzand ca am pilarit la Bulgaru incat mi-a facut post de conferentiar peste rand. Am explicat ca e o eroare, lucru care s-a si
dovedit dar m-a mirat ignoranta colegilor care stiau cu exactitate ca la congresul PCR precedent s-a zis clar ca nu vor fi promovari pe conf. si prof. in urmatorii 5 ani. Atunci, de unde, pana unde? Era doar o manevra murdara a acestui personaj pentru ca era prea liniste in colectivul de programare.
Era o fire razbunatoare. Colegul Sofronie nu stiu cu ce-l suparase si Bulgaru nu-l mai vroia. Vroia sa plece. Drept care atunci cand i s-a scos post la concurs lui Sofronie, acest Bulgaru m-a chemat la sala 2101 ca el avea un examen si mi-a sugerat sa ma inscriu si sa candidez pe post cu Gica |Sofronie. M-a uluit cum un profesor universitar este atat de marsav si i-am zis ca nu sunt marioneta nimanui. Concursul s-a derulat si Sofronie a devenit lector. Eu aveam doctorat, el nu si pe asta miza Bulgaru. daca as fi inghitit momeala, Sofronie pierdea concursul si era obligat sa plece. Pana unde il ducea mintea pe individ...
Am vorbit colegilor despre incident si el s-a simtit obligat la prima sedinta de catedra sa zica doar ca m-a testat si a vazut ca am caracter. Era tarziu, deja se facuse de ras.
Mircea Bulgaru este tipul de om pe care nu vreau sa-l mai vad niciodata, cu care nu vreau sa relationez niciodata, este un vis groaznic pe care insa n-am cum sa mi-l sterg din memorie pentru
ca tot ce s-a intamplat a avut efecte nenorocite asupra tuturor, mai putin asupra lui si a catorva insi din anturajul lui, mici si insignifianti profitori.
Se zice ca despre morti, numai de bine. Asa o fi. Dar nu si acum.
Nenorocirea este ca are si acum prozeliti in:
- a face statul de functiuni discretionar in 2011
- a discuta aiurea cu colegii
- a jigni
- a ignora
- a se considera de neinlocuit
- a considera ca adevarul absolut e la destiul sau ala mititelu
- a se considera buricul poamantului.
Intrebare: e cineva care a plecat din viata altcumva decat intre 4 scanduri? Si atunci, pentru cine si mai ales, pentru ce?
Adica sa fii magar.
|
