Exista si la cursuri momente vesele. Si le-am trait din plin.
Primul moment a fost dup ace mi-am luat un lant de aur foarte frumos, cu zale in format geometric. Il purtam cu mare placere. S-a intamplat ca la un curs de Structuri de date pe care il tineam la seral, cand prezentam ceva, zic eu, interesant, am simtit o ciupitura extreme de dureroasa. Zalele cele geometrice si colturoase imi prinsesera putina pile de pe gat. Nu stiam ca aceasta zona a corpului meu are prea multe puncte de o sensibilitate atat de mare incat imi curgeau lacrimile siroaie, in mod involuntar. Vorbeam si scriam la tabla si ma straduiam din rasputeri sa nu pierd sirul logic al lucrurilor. Parca timpul trecea cu mult mai greu si durerea se accentua, devenind aproape insuportabila. Cautam sa ma comport normal ca si cum nimic nu se intampla cu mine. Fiecare miscare imi aducea un plus de durere. Tineam gatul drept, aproape rigid dar nu de acolo era problema. A trebuit sa support durerea minute in sir pana s-a terminat cursul. Dupa aceea, in birou, mi-aqm descheiat camasa, am slabit nodul de la cravata si am dat joj lantul buclucas. Insa mi-am cumparat altul, cu zale rotunjite, care nu mi-a mai facut probleme.

Al doilea moment s-a petrecut intr-o prima zi de iarna. Mi-am dat seama ca mi s-au paradit ghetele si dup ace am tinut niste ore, in partea a doua a zilei am purces la a merge sa-mi cumpar altele noi. Am ajuns pe o strada foarte aproape de teatrul Bulandra unde era un mare magazin de incaltaminte. Am ales o pereche de ghete, le-am probat, le-am platit, le-am incaltat. Pe cele vechi le-am abandonat intr-un cos de gunoi de la statia de metrou de la Universitate. Am revenit in ASE sip e la 18,00 am inceput sa-mi tin un curs. Pe la sfarsitul cursului am simtit o durere groaznica in laba piciorului drept. Credeam ca nu ma mai pot misca. Fiecare pas insemna un effort colossal, o durere tot mai intense. Nu aveam ce face si ca sa scriu la tabla trebuia sa fac multi pasi. Erau in sala multi studenti ca iarna este sesiunea de examene si la disciplina de Structuri de date se dedea in iarna examen. Studentii asa sunt, vin la ultimele cursuri, pentru a intra in memoria profesorului.
Asa ca taras-grapis, am reusit sa inchei cursul. M-am grabit sa ajung acasa sa vad care este problema. Durerile erau din ce in ce mai intense. Simteam piciorul drept greu, mai greu, laba piciorului devenind mai dificil de miscat. Cu eforturi ce depasesc orice inchipuire am ajuns acasa. La usa m-am descaltat de ghetat din piciorul drept. Surpriza! Toata suferinta privenea de la buclucasa bucata de carton care este introdusa de producator in fiecare incaltare pentru a o mentine la forma ideala, dupa care se umple cu ghemotoace de hartie. Scosesem hartia dar cartonul l-am scos numai de la gheata din stanga. Graba strica treaba, zice un vechi proverb. Asa ca si de data aceasta s-a adeverit ca intelepciunea populara nu piere niciodata si se verifica mereu.

Al treilea moment s-a petrecut nu cu multi ani in urma. M-am culcat cu grija ca voi avea curs a doua zi la 7,30 dimineata si ca trebuie sap rind loc de parcare in fata ASE din caderea bastiliei, drept pentru care trebuia sa plec de acasa la ora 5,45, sa ajung undeva pew la 6,20 si sa merg la birou sa lucrez ba la una ba la alta. Zis si facut. Am sunat la 9120530 sa ma trezeasca la 5,30. M-am culcat, a sunat telefonul sa ma trezeasca, m-am barbierit, m-am imbracat si am plecat. Afara era intuneric si nu prea era miscare. Strazile erau pustii. Am ajuns cu mult mai repede. Ziarele nu venisera. Am asteptat. A venit o vanzatoare ceva mai devreme decat trebuia sic and am cerut un ziar, mi-a zis ca duminica nu apar ziarele. Si eu care crezusem ca era luni dimineata.

Al patrulea moment este legat de o emisiune de tv a unui tanar numit Gaita care avea placerea de a intreba oameni seriosi despre ceva si acele persoane care pentru a-si masca ignoranta dadeau niste raspunsuri aiuritoare, transformand emisiunea in ceva extrem de comic.
M-am gandit ca la un examen sa propun un subiect din cele zece cu definirirea LISTELOR PERALE. Acestea nu exista niciunde. Am avut surpriza sa vad cum tinerii studenti, in loc sa scrie nu am auzit de asa ceva pentru care ar fi primit 100 de puncte, s-au apucat sa scrie tot felul de chestii, doar-doar vor arata oarece cunostinte. rezultatul a fost ca romanul s-a nascut poet.

Al cinicilea moment se refera la o sesiune de examene in care am dorit sa verific daca studentii comunica intre ei. Erau 12 grupe care dadeau examen scris in 12 zile diferite, zi de zi. Mi-a venit ideea de a da aceleasi probleme in cele 12 zile. Zis si facut. Toata lumea nu se mira catusi de putin de acest lucru, ceea ce-mi arata clar ca studentii nu comunica intre ei sa vada ce s-a dat la examen, convinsi fiind ca lucrurile vor fi altele desi se stie ca la o sesiune se creaza un sablon dupa care sunt generate subiectele la toate grupele pentru a nu exista diferente de la o grupa la alta. La ultima grupa am s[pus ca cele 12 grupe au avut acelasi subiect. S-aqu mirat si au regretat tinerii ca nu au comunicat. Asta m-a facut sa creez grupe de studenti apartinand diferitelor serii pentru a lucra la proiecte, sa comunica si sa fie eficienti.

In lucru acum