Poem uitat

Poem uitat

Seful de catedra obisuia in acei ani sa faca bairamuri unde se manca, se bea si se spuneau vrute si nevrute. Totul se petrecea la sala 2305 si mai rar la un restaurant de langa Atheneul Roman. Ii placea sa fie admirat acestui sef si ii placea sa se gudure toata lumea pe langa el. Chiar daca se faceau bairamuri de ziua femeii, tot el trebuia sa fie in centrul atentiei prin:
- ce spune
- priviri
- gesturi
- antren
- veselie.
Asa ca se spuneau bancuri , se spuneau versuri, incat toata lumea ar fi trebuit sa se simta bine. La o astfel de zi festiva m-am trezit zicand poezioara:
Cel ce gandeste singur
Afla azi cu manie
Ca pentru a se sterge,
Nu va gasi hartie.
Fiinta zamislita
Ce-a traversat oceanul
la cinspe ani lunima
Va folosi coceanul.

Actualitatea era izbitoare datorita lipsurilor de pe piata lipsuri dintre care cel mai acut se resimtea absenta hartiei igienice. In presa, la radio, pe afisaje imense se vorbea de epoca de aur, de anii lumina adusi de conducatorul si de gasca lui. Asa ca cei 15 ani lumina arata ca recitarea se producea in 1980. Desi acolo probabil erau si marii turnatori din actedra, ca sunt sigur ca aveam si asa ceva, probabil securitatea avea alte prioritati daca acest poem a ramas netaxat.
Imi amintesc ca mi-a venit ideea cand mergand la ROMEXPO de acum am vazut acolo la intrare, un arc de triumf de carton cat toate zilele care vestea ceva despre marile realizari ecpnomoco-sociale ale epocii Ceusescu. Ctitor, carmaci, conducator, cel mai mare, stejar, fauritor etc.etc.etc.

In lucru acum