CERBUL DE AUR'40
TRECUTUL
PREZENTUL VECHI
CADERILE
A TREIA RELUARE
UN ESEC SIGUR
MANIPULARE SI ATAT
O ALTA STRUCTURARE
PROIECTUL ALTFEL
SEPTEMBRIE 2008 SI BANAL
CONCLUZII
TRECUTUL
.
In sonetul VENETIA marele EMINESCU incheie:
Nu-nvie mortii, in zadar copile!
si apare intrebarea de ce cu atata insistenta se resuscita festivalul de la Brasov, cand de fiecare data s-a vazut ca este nascut sa moara.
Trecutul este mereu frumos, dulce si trebuie rememorat, asa, frumos si dulce.
Daca se priveste la rece, festivalul de la Brasov a inceput prost si a sfarsit tot asa.
Singurul lucru memorabil a fost Sile Dinicu cu orchestra sa. El era un foarte mare maestru si nu putea fi altcineva la pupitrul orchestrei.
Festivalul a debutat, ziceam, rau.
Melodii putine.
Concurenti putini.
Juriu slab.
Criterii slabe de selectie.
Lipsa de intuitie.
Valoare mica a premiului.
Sala mica de spectacol.
Ecou international redus.
Lipsa perspectivei pentru castigator, pe care un festival serios o asigura.
Prin tot ce a facut, festivalul a demonstrat faptic aceste carente care era acompaniate si de altele.
Au castigat marele premiu cantareti care nu au mai aratat nimic sau nu au insemnat nimic in viitorul muzicii usoare.
Au participat tineri care au plecat cu mana goala dar care cu timpul au dovedit ca sunt adevarate vedete. Toata lumea stie DOI: pe J.I. si pe C.A. sau unii care au plecat cu mana goala dar care la Eurovision au luat premii.
Pentru unii festivalul a insemnat rampa de plecare si nu de lansare. Dupa ce au castigat oarece si-au luat talpasita din Romanica, iar acolo unde au mas, s-au pierdut ca ultimii anonimi.
Vae victis, cum zicem noi aicilsa pe Dambovita...
Pentru romanasii nostri parca a fost un facut. S-au dus acolo sa faca si ei ceva si au venit cu coada intre picioare. Erau in spectacole de nerecunoscut.
Miza era atat de mare incat saracutii se pierdeau si erau de nerecunoscut. O santeuza spunea pe r atat de afectat incat credeai ca nu mai este romancuta de-a noastra ci vorbea ceva de neanteles.
O alta, vai de ea, numai fustulita era de ea si pantofiorii luciosi ca voce nu prea avea si ragea, vai, mama ei, de te spariai.
Iar un el, a aparut de parca nu era el, timid, nesigur si cu o voce de parca era de pe alt taram. Asa ca de aceea cei ce s-au derulat la Brasov au exasperat de cateva ori, pana a venit o fata cu o melodie cu iz grecesc si cu regie perfecta si i-a lasat pe toti cu gura cascata. A luat cerbul si dusa a fost.
Am auzit cate ceva de faptul ca dupa 2000 nu a fost preluata ca o regina si tratata tot asa. Sa avem raison, moncher, dar daca ai plecat este bine sa nu te uiti inapoi si daca te uiti, nu pretinde sa te mai iubeasca cineva si daca pretinzi, nu te mira de toate nasoliile care te napadesc la reintoarcere.
Vechea forma a avut si ceva bunicel.
In acele vremi au venit niste cantareti mari de pe alte meleaguri, americani, frantuzoaice, italieni si chiar si Amalia de la Portugalia cu fadoul ei cu tot.
se vedea de la o posta profesionalismul, arta si de ceni, clasa de mare vedeta a multora dintre ei, chiar daca tereza era din tara vecina sau Radmila tot asa.
.................................
.................................
.................................
.................................
.................................
revenire

PREZENTUL VECHI
Dupa Revolutie au existat tentative, nu de viol, ci de a relua festivalul. Nu ca nu erau bani. Nu era o motivatie. D-aia nu s-a reluat. Cand a aparut motivatia, cand un derector de televiziune a simtit ca are sansa sa apara si altfel decat dintre zidurile din Pangratti, s-au gasit si bani si osteni sa faca ce facea raposatu'cand aniversa ba 483 de ani de cand domnitoryul X a sughitat, ba 407 ani de cand voievodul y si-a scos obielele urat mirositoare la aer, adica sa poarte alaiul de carton de colo-colo ca la satra pana la ARO sau pana in Piata.
Mai mult, s-a mutat in buricu'Brasovului.
E un catec. Si ploua si ploua si festivalul se tinea. Sedeau bietii spectatori de turna pe ei cu galeata.
Sa zica unul daca la spectacolul lui Tom Jones era soare?
Festivalul a devenit lung, greoi si plictisitor. Vedete in concurs, nu.
Vedete in specacole, nu. Sau poate a venit o australianca de i-a isterizat cu spectacolul ei scurt si rece.
Au inceput sa se labarteze sectiunile. Sectiunea de slagare. Sectiunea de clip. Sectiunea de compozitie, sectiunea de aratat picioare, sectiunea de aratat parti mai de nearatat. Sectiunea de scos in evidenta sanii si tot astfel de sectiuni.
Lesbienele s-au produs cu copilele acelea din Rusia unde s-a intrerupt spectacolul ca pe vrea lu'Ceausescu cu meciul de cupa Steaua - Dinamo, cand telespectatorii au ramas cu ochii in soare...
A doua reluare s-a vrut ceva si a iesit cum zice lumea: elefantul a nascut un purice.
Noroc cu specacolul de folclor care mai racorea prin calitate marea plictiseala. Dar si acolo prezentatoarele, lalaite a la Morareasca faceau ele pe desteptele cu versuri aiurea si se pierdea atata timp.
Dupa aceea cu lacrimogena recuperare a cuplului MC si ID au facut-o lata de parca folclorul chiar avea nevoie de o asemenea schema. Pe langa faptul ca cei doi erau foarte mari separat, reuniti nu mai insemnau nimic dupa 30 de ani de cand nu mai lucrau impreuna. In plus au aparut atatea cupluri stupide incat spectatorii obositi nu au mai avut nici ochi si cu atat mai putin urechi sa auda sfortarile a doi batranei care incercau sa faca din cioburi un vas superb de cristale dintre cele mai fine.
Tot acolo a venit si o Marie, nu cu alta palarie, dar ragusita, de parca venise de freo nunta unde se produsese doisce ore. Un pic de decenta, madame!
Ceea ce urma dupa serile de festival era de un comic grotesc. Se luau interviuri. Ceva a la ...dupa festival luat de la italieni.
N-am suferit fotbalistii care mesteca guma. Ii mai crezi ca ieste fraieri. Dar sa le vezi pe santeuze ca rumega guma, chiar e nasol.
Iar muierea aceeeea, ca la ea pe fluviu Damb, care cu vocea statea si prost si cu toaleta asisderea, muncea o guma de parca era pe margine de sant. Mai trebuia sa-i curga mucii din nas ca tot tacamul sa fie servit marelui public de o televiziune care are carente in a-si gestiona supusii.
In rest, cine-si mai aminteste de pasagerii din gara Brasov veniti sa se miorlaie, sa raga sau sa se scalambaie in lipsa de voce.
Oricum, cine are un pic de voce nu are ce cauta acolo.
A, uitam de baiatul acela durduliu cu sunculite expuse, cu I will comeback repetat dar cu oftaturi din inimi de femei catre un intangibil.
Asa a murit a doua oara bietul cerb, pre limba unor insi care nu prea le au cu managementul, pentru care competitia inseamna:
- moliciune
- delasare
- compromis
- egalitarism
- asternut.
Parca este un facut, sa nu fie bine.
.................................
.................................
.................................
.................................
.................................
revenire

CADERILE
Nu stiu daca barbosul de Marx sau cheliosul de Lenin a zis ca un fenomen crapa datorita propriei lui dezvoltari.
Cerbul de aur a murit de moarte buna. Daca se dezvolta avea prin 2018 cam 50 de ani vechime si numai dupa aceea intra in declin.
Caderile festivalului s-au datorat:
- lipsei de responsabilitate a directorului; ce i se intampla daca nu iesa bine? nimic; nothing, neica, asa cum zicem noi francejii...
- lipsei de exigenta in a propune melodii de interpretat; ca fapt divers, melodia lui Ion Cristinoiu aia cu nicio lacrima a fost cantata si rascantata dar pe 1 martie 2008 nimeni nu a suflat o vorba; bietul om a murit si nu i se poate uita de catre gascari ca a fost un foarte mare compozitor...
- premiul avea o valoare ridicola
- castigatorului nu i se asigura nimic dupa festival; adica ceva concerte la TVR, concerte platite de TVR in Franta in Italia sau aiurea la alte televiziuni prin reciprocitate sau la sali de renume de muscihall
- juriile era formate din tipi fara influenta la ei acasa, ca daca aveau, evident, castigatorul dat de ei ar fi avut viitor acolo cu cuvantul lor greu; care cuvant nu exista
- invitatii, asa-zisele vedete erau suficient de fezandate ca sa impresioneze; aveau costuri mici; numai cativa erau mai mari dar niciunii nu erau monstri sacri ai momentului, gata sa umple un stadion; sa ne reamintim Piata Sfatului in care erau adusi spectatori si gura-casca doar-doar se umplea sala...piata
- chiar perioada de desfasurare nu era prea buna; tocmai se culegeau viile; sau ploua sau nu stiau cantaretii unde este Romania sau Brasovul...
- conditiile tehnice au lasat de dorit; trebuia sa fie orchestra, trebuia totul sa fie LIVE si n-a fost asa
- faima exigentei si mai ales pozitia festivalului fata de Eurovision; daca esti pe primul loc... locul secund ia restul, adica, foarte putin, daca nu chiar nimic.
Rolul festivalului a fost de a face cunoscuta muzica usoara romaneasca in lume. Ceva intre turism si brand.
Daca festivalul ar fi avut ecouri, chiar ar fi insemnat ceva. Dar pe durata festivalului:
- turistii straini n-au dat navala
- hotelurile n-au fost pline de persoane cu bani
- restaurantele n-au inflorit
- artizanatul n-a explodat ca productie si ca vanzari.
Era ceva local. Noi, ai nostri, nenea Dumitrache, tanti Zoitica, vorba lu'nenea Iancu.
La ce spectacol s-au inghesuit romanasii sa vina de la Baia Mare la Brasov, sa vada, pe cine?
Sa tot scoti banutul de la tescherea si sa nu iasa un gologan profit, zau, ca nimeni nu este dispus sa faca o astfel de afacere.
In plus, cat de mult a crescut muzica usoara romaneasca, se vede dupa ponderea ei in emisiuni radio si tv din vanzarile de CD-uri si din industria care o inbtretine. Industrie care nu a depasit stadiul artizanal.
.................................
.................................
.................................
.................................
.................................
revenire

A TREIA RELUARE
A venit ideea cuiva sa faca un spectacol pe acest 1 martie 2008 cu aniversarea a 40 de ani de la primul festival Cerbul de Aur Brasov.
Toate bune si frumoase. Daca festivalul ar fi mers s-ar fi facut ca la festivalul de la mamaia, o editie jubiliara cu:
- prezentarea melodiilor castigatoare in interpretari noi
- o parada a cantaretilor care au castigat; ei se urcau pe scena si pe un ecran se vedeau secvente retro de cand fiecare a evoluat, fara a se face playback, fara a-i pune pe niste oameni de peste 60 de ani sa se maimutareasca pe scena, cu voci de 20 de ani sau sa se miste ca atunci desi nici reumatismul si nici varsta nu le mai permite
- intrarea in concursul prorpiu-zis
- acordarea de premii ca la orice editie
- un televoting pentru a se ierarhiza cea mai buna melodie dintre cele 39 castigatoare in editiile precedente cu acordarea unei diplome
- ceva minirecitaluri cu castigatori din anii precedenti daca acestia mai canta
- multe reluari la tvr a cantecelor de atunci in paralel ca interpretari, vechi si noi.
Atat.
Numai ca festivalul de la Brasov a murit. Nu s-a mai tinut.
A fost resuscitat dupa Revolutie. A durat cativa ani si s-a prabusit datorita proastei gestionari a performantei prin:
- concurenti slabi
- absenta reprezentativitatii tarilor
- nicio raportare cu festivalul Eurovision
- ploua in spectacole
- invitati slabi, batrani si ramoliti
- transmisii aiurea la TVR din cauza ca se dorea castiguri cu bilete vandute
- ore nepotrivite
- prea mult playback
- lipsa atmosferei de concurs
- scena si decoruri foarte incarcate, urate si nefunctionale
- reclamele dominau festivalul mai ceva ca spectacolul insusi
- prezentatori slabi cu texte anoste si toalete tot asa, adica modeste
- melodii neselectate cu grija
- netransparenta juriului incat castigatorul nu se suprapunea cu optiunile spectatorilor, castiga nedetasatul.
Asa ca festivalul mort este aniversat. Trebuia comemorat.
Sambata 1 martie, in stilul romanesc de a-i multumi pe toti, tvr a facut o talmes-bales, cu un spectacol direct zic ei, o mizerie zic eu, in care:
- doi prezentatori au vorbit mai mult decat trebuia
- batranul compozer s-a transformat in prezentator sau comper daca muzica a pus-o in cui, desi melodiile sale ar fi fost ceva mai bune daca nu se credea mereu in competitie si le lansa nefinisate, a delirat balbaindu-se, ca-i asa e felul
- defilatorii pe o estrada prea lucioasa facuta sa le puna probleme; ma intreb de ce nu arunca cineva din cand in cand o galeata cu apa pe ea? sau de ce nu aruncase cineva inainte de a incepe emisiunea o galeata de ulei ars, nu de alta dar tvr este prea saraca pentru a pune ulei de gatit
- fosti cantareti din editiile de dupa REVOLUTIE, saracii, fara voce dar cu forme rubiconde
- secvente din primele editii si un cantaret, unul Constantin Draghici care canta opereta si care a fugit in Germania pe vremea lui Ceausescu sii de care nimeni n-a mai auzit sa fi facut acolo mare branza
.................................
.................................
.................................
.................................
revenire

UN ESEC SIGUR
Un esec sigur este anuntat. El nu vine pe drum de seara, dat de bobi de vreo vrajitoare ca Mama Omida sau ca nepoata ei Sufrageria.
In data de 1 martie 2008, TVR s-a gandit sa faca o surpriza. Era mai mult o gluma. Nu a fost 1 aprilie ca sa si prinda.
Asa ca seara pe la 20 s-a dat startul la o aniversare.
Doi prezentatori, unul de la o formatie si o tanara actrita, destul de artificiali, fortandu-se sa fie naturali, spirituali si sa fie pe plac, au avut un rol ingrat. De a aniversa in loc de a comemora.
Norocul lor ca au dat microfonul Omniprezentului, cel cu scandalul cu femeia mai juna cu 30 de ani, care se-mpliba pe la toate televiziunile...
Ca sa fie totul foarte clar, s-a facut un decor care a pus la mare cazne pe cei care se plimbau pe luciul acelei estrade fara rost sa mearga spre masutele cu lampi si fara o acadea sau o maslinica.
Persoane stafidite, expirate si ingsinifiante si-au trecut formele pe acolo si s-au pierdut apoi in semiintunericul vip-urilor, a celor care au insemnat ceva pentru editiile de demult ale festivalului.
Au vorbit unii s-au lamentat altii.
Mai trebuia si un sobor de popi si era totul perfect.
Structura emisiunii a fost de nota 2 (DOI).
Au venit si au cantat unii sa se faca un clasament pentru un numar de melodii.
De ce alea si nu altele, e mister. Sau cumetrie. Sau mizerie. Sau porcarie. Sau gaselnita. Oricum, valoare, nu.
.................................
.................................
.................................
.................................
.................................
revenire

MANIPULARE SI ATAT
Televiziunea manipuleaza si atat. Este cel mai vulgar lucru pe care il face.
Revolutie la televizor.
Executie la televizor.
Dat foc la televizor.
Ce poate fi mai urat este la televizor.
In 1972 la Munhen tot televiziunea a contribuit la acel eveniment nefericit, la finalul sau.
Pe 1 martie tvr a facut un lucru mizerabil. Anume, a manipulat. Altfel, ce explicatie ar avea reluarile acelea obsesive cu o cantareata cu ceva cu ora intrebarilor, cantec slab si cu o interpretare tot slaba.
Acea miscare scenica, fara, acele ritmuri, fara, acele gesturi, fara, reluate la nesfarsit isi propuneau sa impuna ce?
Au fost reluate si alte melodii.
Spectacolul, o pastisa a Eurovisionului 50 in care s-au reluat toate melodiile castigatoare, a fost copiat, dar copiat prost de o minte putina din tvr, caci altfel nu exista explicatie de cum a putut sa iasa o structura atat de jalnica a spectacolului.
Si toate pentru ca:
- au fost invitati anumiti
- nu a existat o regula
- cei intrati in concurs, cine si cum i-a chemat?
- luarile de cuvant, ca prea mult a vorbit Omniprezentul....
- nu a existat un fir conducator al povestii
- s-au facut exemplificarile pe care a vrut muschii cuiva sa le faca
- nu s-au facut liste complete
- cei prezenti au prestat nici ca la ultima bodega de la Cuca Macaii
- jalea se citea pe fete atunci cand s-a spus ca se voteaza oricat si oricum de pe acelasi post telefonic, chestie similara cu ultimul stadiu de prostitutie din targ
- punerea in paralel nu a pus in evidenta diferente ca la 40 de ani distanta, lucrurile erau mediocre si atunci, sunt mediocre si acum
- in loc fosilizatii sa stea in penumbra si sa glasuiasca celuloidul vechi de 40 de ani, au fost urcate pe scena si in stilul nostru de a minti si pe cel mai sfant, au facut playback netitrat, sa fie indus in eroare telespectatorul ca mosul sau baba mai canta cristalin ca la 25 de anu, varsta lor de acum 40 de ani.
Nici respect pentru varsta, nici condescendenta si mai ales lipsa de coerenta in a accepta ceva, o propunere sau a da un cadou.
Dar televiziunea nu stie sa faca altceva decat sa manipuleze.
Noroc ca pe Antena 2 era un spectacol absolut magnific cu un el si o ea care cantau la o sala plina ochi.

.................................
.................................
.................................
.................................
.................................
revenire

O ALTA STRUCTURARE
Restructurarea cu o vad ei azi a festivalului este o copie a editiilor initiale si a celor reluate pentru ca:
- se mizeaza pe banul det de guvern
- regulamentul este pentru oameni si nu pentru concurs
- exigenta este nula din lipsa de concurenti
- cu bani putini vin vedete rasuflate
- locatia este improprie un festival de muzica usoara, unde sonorizarea este importanta
- concurentii nu vin dupa o selectie extrem de dura, vin sa aiba de unde pleca
- prezentarea va fi tot teapana, fara imaginatie, improvizata, ieftina si cu fraze ce nu spun nimic
- decorurile le vor face niste uzati moral si vor fi desprinse din arhitectura medievala si de prost gust, incarcate, nefunctionale si cu inca multe defecte
- vremea va fi absolut nefavorabila, ca nu tine nici cu smecherii, nici cu superficialii si nici cu incorectii.
daca va fi asa, sa nu se mire nimeni.
O alta restructurare presupune:
- definirea clara a obiectivului: daca se doreste ca limba romana sa devina limba de circulatie mondiala, problema se pune intr-un fel, daca se vrea sa se faca reclama turismului in Romania, problema se pune intr-un mod diferit, daca se doreste ca muzica romeasca usoara sa fie pe buzele tuturor europenilor, apoi chestiunea are o alta conotatie; cantecul PUPAZA DIN TEI cantat pe tot mapamondul nu a avut niciun festival; a placut, s-a impus si asta e! - subordonarea tuturor activitatilor obiectivului definit
- eliminarea tuturor factorilor paraziti: pile, relatii, foscaiala, balbaiala, ambiguitate, merge si asa
- definirea reclamei pe CNN, pe televiziunea nationala, pe toate televiziunile europene
- impunerea restrictiilor de selectie a pieselor; numar de piese; daca se vrea ca repertoriul sa aiba 50 de piese, pe saptamana se pun 10 piese, un an saptamana de saptamana publicul alege cate 3 piese din 10, apoi din 150 se vor alege in 2 saptamani 50 de piese si gata
- se va lasa la latitudinea publicului alegerea concurentilor romani; se inscrie oricine; se pune la bataie la vot oricine doreste; sistemul voturilor trebuie sa functioneze; se impune ca numarul de voturi sa fie de cel putin 100.000 pentru cel ce va reprezenta Romania, astfel ca sa nu vina orice lesinat sa se faca de ras acolo
- se va impune celorlalte televiziuni sa faca la fel si organizatorii vor urmari modul de selectie
- premiul va fi de minimum 100.000EURO; la 300.000EURO lucrurile cu claritate vor sta altfel, adica vor fi foarte multi care se vor inghesui; daca se arata seriozitate toate televiziunile vor aborda chestiunea ca pe un reper; daca e o suse, tot ca suse va fi tratata si neseriozitatea are costurile ei
- elaborarea unui plan de management adevarat, fara hei rup, fara mila, fara indulgente, fara compromisuri, exact cum trebuie, sec, rece si eficient.
Nedambovitean.

.................................
.................................
.................................
.................................
revenire

PROIECTUL ALTFEL
Intr-un tren de la Venetia, niste coristi de la Reqviemul lui Verdi, in 2001 discutau despre un proiect si despre managerul de proiect.
Aia din TVR de se afla asa de mareti precum se cred, este momentul sa-si zica manageri de proiect.
Si daca unul dintre ei se crede mai manager de proiect decat ailalti manageri de proiecte sa:
- defineasca obiectivul: realizarea festivalului si concursului international de muzica usoara CERBUL DE AUR Brasov, etc etc si iar etc
- faca o descriere completa: unde, cate zile, cand, cati concurenti, cati membri ai juriului, valaoarea premiului, ce urmeaza dupa cu castigatorul
- construiasca un buget al festivalului in care sa bage toate cheltuielile: inchirierea locatiei, plata scenei, plata cantaretilor de show-ri, orchestra, hoteluri, ma rog, tot ce trebuie ca sa mearga totul uns
- mearga pe la banci sa convinga, aratand ca se cheltuieste X mililoane de EURO dar prin vanzare de bilete si prin transmisii se castiga Y milioane de EURO si cum Y>>X rezulta un profit gras, din care se infrupta toata lumea si claie peste gramada, managerului de proiect ii ramane chiar cateva milioane de EURO; ideea si efortul se platesc
- obtina banii, sa riste
- inceapa munca daca a facut rost de bani
- nu depaseasca sumele planificate
- deruleze concursul si festivalul
- acorde premiile
- traga linie dupa care achita datoriile si se alege si el cu profit.
Festivalul se desfasoara ca un proiect care se intretine singur.
Daca apar sponsorizari, acestea aduc un spor de confort celor care participa.
Chiar valoarea premiului va creste de 10 ori daca se vrea...
Sau aduce un f. mare solist, umple stadionul intr-o seara de cade Europa pe spate si vin spectatoti din 10 tari invecinate sa vada ce n-a vazut Parisul, cum se zicea pe vremea mea...
Sponsorii au caderea de a veni si cu idei privind concurentii dar mai ales cu vedetele.
Orice vedeta se inmoaie atunci cand onorariul ei are un ordin de marime in plus fata de nivelul maxim perceput.
Si in arta se face orice daca cineva are bani suficienti.
La o astfel de abordare, managerul de proiect isi permite sa:
- faca publicitate festivalului
- invite si altceva decat muribunzi sau rasuflati in specacol ca vedete
- construiasca juriul ca sa nu fie coruptie
- defineste regulamentul
- defineasca standardele
- aleaga colaboratorii
- stabileasca programul castigatorului, pe la ce televiziuni din lume merge, pe la ce spectacole de pe marile scene ale lumii de estrada se va produce un an
- plateasca tot ce este de platit.
Face derularea proiectului ca la carte.
Proiectul nu este cu nicio milogeala de la buget in ea. Nu contine nimic care sa insemne neperformanta, noncalitate, spirit de delasare si compromis.
Se stabilesc reguli foarte precise imprumutate de la marile festivaluri ale lumii pentru muzica clasica.
Chestiile de import cu vedetisme de proasta calitate nu au ce cauta. Cancanurile de tot rasul nu-si gasesc locul. Totul este o chestiune de profesionalism, ceea ce se obisnuieste mai putin prin campia noastra sau chiar si in zonele de munte unde se cresc tot felul de bovine, caprine, porcine si ovine.
Daca se va mai face o alta editie devine o problema pentru un alt proiect. Nu e o chestiune simpla.
Presupune risc si responsabilitate.
Pe banii statului orice hamesit se infrupta zicand ca este marea scula pe bascula. Asa ca daca le de mana la tot felul de trepadusi, sa faca proiect, sa mearga la banca si sa vada ei ce inseamna sa tremure pentru fiecare RONutz pe care il cheltuie fata de acum cand curg banii pe nimic si rezulta tot nimic sau cel mult cate o caricatura de grandomanie cu prezente foarte apropiate de obscen ale unor mosulici care se dau grande ca ocupa functii pentru care fix nu au nicio chemare dar au fost pusi acolo pe ochi frumosi sau cu ochii inchisi.

.................................
.................................
.................................
.................................
revenire

SEPTEMBRIE 2008 SI BANAL

De cand s-a clocit ideea unei noi reluari fortate a festivalului, s-au pus in miscare mecanismele diabolice ale paparii de banut public, cu nesat.
S-a inventat preselectia.
Au fost date reguli si au aparut:
- un juriu, nu prea mult modificat de cel de la EUROVISION, cu consecintele catastrofale in prelungiri
- un program de selectie si cu telespectatori
- o finala.
In finala au intrat ... melodii cantate de diversi.
Juriul si-a facut datoria in limitele sale de capacitate si mai ales dupa interesele pe care.
Spectatorii au votat, vai de ei, dar degeaba. Asa ca a iesit o participare care vrea sa impace si capra si varza.
Juriul a fost format, ca si la fazele anterioare ale selectiei nationale, din realizatorul tv Titus Munteanu, interpreta Dida Dragan, jurnalista Liliana Levinta, compozitorii Adrian Ordean, Mihai Alexandru si Andrei Kerestely si regizorul muzical Alexandra Cepraga.

Interpret	Punctaj dat de juriul din TVR	Punctaj televoting
Tony POPTAMAS Alexandra UNGUREANU	7	6
Razvan KRIVACH	5	5
Dragos CHIRCU	6	3
Anamari DANCS	1	7
Provincialii	8?	8?

revenire

CONCLUZII

Festivalul a murit! Traiasca festivalul! Cam asa se spune despre aceasta pasare Phoenix a muzicii usoare romanesti.
Este numai chestiune de dimensiune. Dimensiunea de business, dimensiunea de arta, dimensiunea de competitie si mai ales, dimensiunea de perspectiva.
Asa cum stau lucrurile acum cu foscaiala de Dambovita, cu presiuni, cu starlete si fara esenta, clar, oricati de multi bani se vor baga in festival, nu va rezista.
Festivalurile sunt deja forme de manifestare artistica desuete si numai introducerea de elemente noi, revolutionare le trezesc la viata.
Altfel, festivalurile vor fi simple conventii in care unii vin, fac playback cu nerusinare, pleaca si ca la premiile de la clasa intaia, urca pe podiumul de premiere toti cei care au concurat.
Daca se deszvolta un proiect, clar ca festivalul va impune un stil.
Daca se definesc reguli clare, clar ca va avea succes financiar, de public si la artisti.
Toata lumea trebuie sa castige un pic. Nu mult, dar toti trebuie sa castige bine.
Oricum ce a facut sambata 1 martie anul de gratie 2008 TVR, a fost o mare mizerie, un exemplu jalnic de manipulare, exact ceea ce nu trebuie facut, daca se doreste reabilitatea festivalului.
Acolo nu au fost in stare decat sa arate fata reala a unor indivizi avizi de a mai ciuguli de la buget ceva, pentru a le fi lor foarte bine. Foamea le este in gat.
Pe un astfel de teren, clar nu trebuie sa se mearga, nu trebuie sa se continue. Pana nu se va sparge buboiul su va fi curatat puroiul de acolo, nu se va face un pas inainte.
Daca editiile anterioare au fost slabe sau mediocre, la o re-reluare a Cerbului, cuvantul catastrofa este deja foarte bland.
Catastrofa va fi.
Se vor amesteca pilaraia, incompetenta, prostul gust, megalomania, provincialismul bucurestenilor parveniti si va iesi un ghiveci nasol, rau de tot.
Decat asa, mai bine fara.
daca insa se va merge pe un proiect, altfel vor sta lucrurile. Verticalitatea inseamna calitate.
Manageentul de proiect este la ordinea zilei.

.................................
.................................
.................................
.................................
revenire