|
Si cand a murit Lache a mers la priveghi. Era liniste. Vaduva il privea pe Lache sprijinita de marginea cosciugului. - Aurico, nu ti se pare ca e mai frumos mort decat viu? A zis vaduva fara sa-si miste privirea in alta parte. Aurica s-a ridicat de pe scaun si a plecat. Era prea mult pentru ea. Veneau vecinii si neamurile. Dupa jeleala, treceau la bautura si la rasete cu ziceri despre momentele fericite in care era implicat si raposatul. Vecinele se apropiau de cosciug si ziceau, asa ca pentru ele. - Da, e de stifa buna, costumul. - I-a pus camasa noua, nu carpiturile cu care-l purta pe el, saracu' cand traia. - Palaria e de fetru, nu e basca aia jegoasa cu care a trebaluit toata viata. Apoi plecau ca umbrele si se pierdeau in noaptea adanca. Madam'Dabija, maica-sa, avea o meteahna. Isi cumparase sicriu. Il urcase in pod. De cate ori venea Ionel, cu cate o femeie drept nora, o lasa o zi sau doua si cand nora pleca la munca, madam'Dabija isi cobora sicriul din pod. Il punea pe masa de pe veranda. Se aseza frumos in el dupa ce-si aprindea doua lumanari la cap. Bineanteles, ca nora, cand o vedea moarta zicea cu naduf. - bine ca crapasi, hoasca nenorocita. Oricum, nu de zile bune traite cu madam'dabija. Atunci, madam'dabija se ridica din sicriu si o fugarea pe nefericita, aruncandu-i lucrurile in strada. Asa ramanea Ionel singur, cuc. Nicio femeie de-a lui nu trecea de incercarea grea la care era supusa de madam'Dabija. S-a urcat in pat, a zacut trei zile si a inchis ochii pentru vecie. Muierea lui, mai tanara cu 25 de ani, nu s-a omorat sa-l jeleasca. Au venit neamurile sa-l conduca pe ultimul drum. Aurica statuse in chirie la Fana, care acum avea deja 96 de ani. Cand sa scoata mortul din casa, s-a auzit un urlet: Aurica, Aurica, daca nu plecai tu de la mine, nu ajungeai asa! Era Fana, care-l iubise in singuratatea ei si nu uitase ce s-a intamplat cu 50 de ani in urma. -Tanase, Tanase, au venit copiii la tine! Scoala-te, Tanase, scoala-te sa-i vezi, Tanaseeee! Printre sughituri: - Florentino, vezi ca diseara vine baiatul acela. Vezi cum te porti. E de famile si va potriviti. Dupa aceea iar incepea intr-un hohot de plans: -Tanase, Tanase, au venit copiii la tine! Scoala-te, Tanase, scoala-te! Si continua: - Auzi, Marito, nu fii proasta. Baiatul asta e ceea cei trebuie fie-ti. Nu mai stati dracului cu coada pe sus ca barba-tu e un betiv, iar tu n-ai dupa ce bea apa. Dupa aceea iar se intindea peste cosciug si urla din toti rarunchi: -Tanase, Tanase, au venit nepotii la tine! Scoala-te, Tanase, scoala, Tanaseeee! zacea acolo la capela si nu prea era cine sa-i stea la capatai. Nu tu muiere, nu tu copii, nu tu nimeni. Murise cum muriese, cu amanta in pat. Ziceau neamurile ca macar a murit si el fericit, cand trebuie. Ca asa si-ar dori tot barbatul. Dar amanta nu era acolo de frica muierii. Muierea nu era acolo de rusinea amantei. Asa ca Mihai, cel inconjurat de fuste la viata lui, privea din cer cum si muierea si amanta se fereau una de cealalta, ca prostele. jeleau ca la ei in campie, lalait si cu versuri potrivite. Impresionau pe cei ce nu stiau ca si jelitul e o meserie, onorabila ca oricare alta. - Bine ca i-a venit ideea lui Mitru, Dumnezeu sa-l odihneasca, sa faca acte pe apartament lui Vlad, baiatul ala ca s-a ingrijit de el de cand boleste, de 15 ani. A zis vaduva lui Mitru. S-a facut liniste. Rand pe rand, rubedeniile s-au sculat, au plecat, golind apartamentul. S-a facut liniste. Fiecare sperase la imparteala ca Mitru nu avea copii. Asa ca pentru nimic, nici jelitul nu mai e jelit, iar mortul sa-si vada de treburile lui. Intr-o zi cand a ajuns acasa a gasit doua sicrie pe masa din camera buna. Copilasii ei murisera inecati. Ma-sa, maria i-a zis: -E pedeapsa cereasca la cat rau ai facut! Dupa ce i-a dus la cimitir, Avuveaua a luat drumul tribunalului de parca dupa miercuri a urmat joi. N-a inteles nimic, de proasta ce era. |