|
Marian, Inteleg tristetea ta de acum. Nu este usor sa vrei ceva si sa nu obtii acel ceva. Trebuie vazut ce s-a intamplat, care au fost cauzele. Dar foarte rapid, fara a zabovi prea mult in trecut. Eu consider ca te ocupi de o disciplina de succes si de acolo trebuie inceputa intreaga reconstructie. Tu esti profesor. Tu ai conducere de doctorat. Te ocupi si de alte chestii administrative. Este adevarat, muncesti si inca foarte mult. Este important ca munca ta sa fie vizibila. Pentru acest lucru tu trebuie sa fii mai vizibil. Daca ai scris un articol, trebuie ca lumea sa stie acest lucru. Daca ai scris o carte, trebuie sa aiba loc o lansare. Daca ai o disciplina, trebuie aratat lumii ca: - se tine si la cate serii - exista un manual - ai un colectiv puternic - se realizeaza proiecte de licenta - din industrie lumea are nevoie de ceea ce faci tu acolo - la conferinta se prezinta lucrari cu abordari interesante - este implementat software de asistare a analizei si proiectarii - exista legatura cu ceea ce face Lungu cu echipa lui. Ceea ce s-a intamplat in miercurea aceea din 26 octombrie 2011 trebuie sa fie interpretat numai ca un episod de viata si nimic mai mult. Orice alta interpretare dai nu va avea ca rezultat decat ramanerea pe loc sau chiar regresul, nimic altceva. Viata este facuta din mult mai multe chestii si daca nu esti un tip orgolios, si stiu ca nu esti, ai toate coorodnatele sa faci pasul urmator, adica sa arati celor din jur ceea ce ei trebuiau sa vada de mult timp, adica seriozitatea ta, ritmicitatea muncii tale, calitatea rezultatelor tale si mai ales modul constant in care progresezi tu. Ca tu esti un tip de mare caracter. Te rog sa-i intelegi pe toti care nu au apreciat munca ta si sa continui sa fii tu insuti asa cum ai fost si pana acum. Adica elegant, vesel, spiritual, cu vorbele la el, caci numai asa vei reusi sa-ti faci viata si mai frumoasa si sa-ti consolidezi pozitia ta in colectivitatea numita, ori cum se numeste acum? Na, ca m-a lasat memoria. A, da, departamentul de, de ce? Iar am uitat. dar nu-i bai. Imi aduc aminte pana diseara sau pana maine sau pana la vara sau poate pana mai incolo. |
