|
Aici se povesteste cum ca la incheierea sedintei voastre publice de la sustinerea tezei, trebuie sa multumiti si voi un pic. De-a lungul multor ani am participat la sustineri de teze de doctorat, care mai de care mai teza. daca diferentele de calitate sunt nesesizabile, diferentele de la final sunt de-a dreptul fasninante. Vezi acolo, omul exact asa cum este el. Usurat de o tensiune de cativa ani. La final isi da masura intregii sale personalitati sau nonpersonalitati. Incepe prin a multumi: - presedintelui de sedinta - membrilor comisiei - colegilor - neamurilor - catelului si pisicii si purcelului. De ce oare l-a uitat pe conducatorul stiintific? Daca profesorul i-a facut mizerie, daca l-a torturat cu sfaturile, daca a pacatuit prin a fi exigent, isi merita soarta! Daca el, conducatorul stiintific, chiar astepta multumiri, inseamna ca chiar exagereaza. In alte cazuri, proaspatul doctor: - multumeste familiei - regreta ca una dintre fiintele lui dragi nu este acolo ca a decedat - chiar incepe sa planga - mai baiguie ceva multumiri si stop cadru. In opinia mea, aceasta parte trebuie sa fie sobra, chiar cu economie de cuvinte. Proaspatul doctor, in opinia mea trebuie sa faca zicerea: Domnule Presedinte va multumesc ca ati acceptat sa conduceti aceasta sedinta publica in care am sustinut treza. Domnilor profesori, membri ai comisiei, va multumesc pentru rabdarea cu care mi-ati citit teza, pentru aprecierile facute si pentru sfaturile date. Multumesc conducatorului stiintific pentru modul competent cu care mi-a indrumat pasii in acesti ani cat a fost stagiul de pregatire al doctoratului. Multumesc catedrei pentru climatul exigent in care am lucrat in acest stagiu doctoral. Multumesc familiei pentru sprijinul acordat. Va multumesc dumneavoastra celor care ati participat la aceasta sedinta, in care am prezentat teza mea de doctorat. PUNCT. Orice dantelarie sau elucubratii fac din acest moment, o chestie care numai a teza de doctorat sustinuta nu seamana. Daca nu agreati un mod concis si sobru, faceti cum va taie capul. La cate aiureli am vazut, una in plus, nu mai conteaza. Trece chiar neobservata. In cazul meu, la cate am petrecut de la doctoranzii cu care am lucrat, deja nu mai exista ceva nou care sa mi se mai intample. Toate combinatiile s-au produs deja. Acum sunt aceleasi scene cu alti actori. Nasol, nu? Bye. |