|
Esti doar un trecator abil,
Intr-o istorie greoaie
care te-nalta sau te-n doaie
In iadul devenit stabil.
In vorbele pline de zoaie,
Doar calatorul cel abil
Cu pas usor si infantil,
Se-nfrunta iar cu o potaie.
De ce ar fi ce-a fost a fi,
In verbul trist, reverberat?
Caci intre ura si-a iubi,
E un intreg amestecat
Sau ochiul care va privi
Spre curcubeu neconturat.
|
