|
Incins in a vreajbei sarba,
Isi tese iadul intr-un cort,
Si rastignit in fir de tort
Intinde hora-n ritm de dramba.
Cand se trezi din vis de mort
Caci doar licorile il stramba
Si degetu-i in semn de scarba,
Se-ndreapta iute catre fort,
Pentru a duce gandul sus,
In cercuri aprige si reci.
Dupa un soare ce-i apus
Sau catre vaduri largi si seci
Cu taine stranse-n lacat pus,
In lanturi ferecate-n veci.
|
