MIZERABILII

Cand l-am vazut prima data pe E. parea un om serios. Emana prin tot ceea ce zice: corectitudine, dorinta de a muncii pe branci, bogatia de initiative, combativitatea si principialitatea, justitiarismul si mai ales dorinta de a face bine.
Eu am o proba simpla din care imi dau seama ce hram poarta fiecare. Il pun la treaba. Lui E. i-am solicitat sa faca un proiect. Sa-mi arate negru pe alb:
- ca este in stare sa gaseasca o problema
- ca este in stare sa scrie cateva pagini
- ca are niste colaboratori
- ca vorbele lui sunt insotite de fapte.
Au trecut zilele si proiectul nu a aparut.
In schimb au aparut tot felul de zvonuri, de minciuni si de scrisori catre toate cele patru zari.
Toate aveau o singura sursa: E., de la gunoiul de E. gunoi care in loc sa faca ceva serios, in loc sa munceasca si sa aiba rezultate, otravea viata altora cu tot felul de dejectii.
Gurile rele ziceau ca nici muierea nu-l mai suporta. In singuratatea lui, dadea la macinat tuturor celor care trebuiau sa se ocupe de treburi cu mult mai serioase, tot felul de elucubratii ale mintii sale bolnave.
Daca cineva arunca cu noroi, nu este normal sa plateasca?
daca cele incluse intr-o depesa sunt scorneli, nu este normal ca toti cei care si-au risipit energiile sa ceara despagubiri?
Ca nu se intampla asa, face ca E. gunoi care se afla sa scrie si sa scrie si iar sa scrie, la organisme, la ziare si mai ales sa scrie pe forumuri.
Nu se intampla nimic si mai ales, nu i se intampla nimic.
El are dreptul de a lovi, de a murdari, de a distruge, de a calomnia, de a denigra, de a minti, de a fabula, de a ameninta, de a face tot ce-i trece prin minte.
Societatea nu-l evalueaza prin ceea ce face efectiv, nu vrea rezultate.
Asa ca sunt acceptate mustele care bazaie, care nu fac nimic util dar care doresc ca cei din jur sa fie perfecti.
El fura si-i doreste pe toti cinstiti.
El este excroc si-i doreste pe toti corecti.
El este mincinos si doreste ca toti sa spuna adevarul
El este puturos si doreste ca toti sa fie vrednici.
El este hot si doreste ca toti sa fie cinstiti.
El este intransigent cu toti dar toti trebuie sa fie ingaduitori cu el.
Ma intreb ce rost avea telefonul acela din 31 decembrie de la 22,30 cu amenintari?
Momentul arata ca E. este bolnav. Pentru el trebuie un alt tip de tratament, pastilele si pomezile sunt ineficiente...



Despre G. n-am avut niciodata o parere buna. Era un lingau. Pupa peste tot pe indivizii de care avea nevoie.
Am incercat sa colaboram. Mintea. Odata, trebuia sa mergem in provincie. A promis ca vine si el. La autogara din Militari nu a fost de gasit.
A ramas acasa la loc caldut.
Si nu a fost prima data. Cu plecarea de la Iasi tot asa.
N si V.P. au toate drepturile sa certifice aceste intamplari nefericite.
In targ a circulat un bogat folclor in legatura cu G. spre deliciul celor care se documentau in domeniile lui ce si cum de la marginea mahalalei.
Oricum nu mai conteaza, dupa attea ani. Dar este bine de stiut, ca un ins care face o aiureala o va repeta cu siguranta la aceeasi scara sau la o scara cu mult mai mare.



F nu este in stare de nimic. Doar vorba este de el. Lumea buna zicea ca juca cu ursul.
Din punctul lui de vedere, el este cel mai cel.
Cel mai destept.
Cel mai frumos.
Cel mai sprinten.
Cel mai inteligent.
Cel mai de succes.
Si multe altele, dar numai in mintea lui cea mititica si carliontata.
Cand abordeaza pe cineva, are aerul de fiinta superioara, care face efort sa inteleaga ce zice muritorul de langa el. De fapt, ,tot ce fac muritorii de rand sunt banalitati, cu mult sub standardele sale autoimpuse. Numai ca nimeni nu a vazut ceva iesind de sub pana sa de crocodil, asa o idee emanata sau un gand saltaret si bucalat, mirosind a mititei sau a pastrama la care merge un must bun si rece.
L-am vazut de multe ori increzut. Noroc ca sunt si oameni care evalueaza numai dupa rezultate. Sa sprijini usile lui si lui si ale lui, pentru a cere o pomana, este in contradictie clara cu ifosele de ins rasat, cu pedigree si cu trecut glorios. In rest numai de bine.
Cand pleaca undeva in strainataturi pentru o saptamana, uita sa vorbeasca romaneste, foloseste expresii din care rezulta clar ca a fost la Paris, si ca francezii zic, francezii fac





Mai gunoi ca D nu se afla pe lumea aceasta. Era un mediocru, copil de popa, educat cu pomeni, coliva si tot ce trebuie ca sa nu bagi morul in pamant decat numai daca ai lui achita totul, dau prosoape plusate si coliva ca lumea.
Terminase facultatea, vai mama lui.
Era bantuit numai de idei creponate si incretite pe margine.
Asa se facea ca atunci cand era vorba de ciugulit oarece bani, ii veneau cele mai nastrusnice idei. Ca sa ramana el singur cuc pe o disciplina, s-a ridicat intr-o sedinta si a invocat tot felul de criterii dintre care unul a fost ca tinerii asistenti sa fie testati de... el.
Numai ca stiam ca atunci cand IBM a organizat cursuri si el a fost un gura-casca, dar probabil neintelegand mare branza din ce ziceri faceau americanii, in ziua cu testul s-a dat lovit.
Stiam acest detaliu si am cerut ca aia care testeaza sa faca dovada ca si ei au fost testati. Ori el era ca in fabula cu racul.
In rest, ca maestru de ceremonii nu statea rau deloc numai ca nu avea cultura si nici rasat nu era. Reusise prin nu stiu ce miracole sa fete o teorie despre niste chestii si tortura cu elucubratiile sale vreo cinci-sase tineri. Elefantul a nascut un purice, iar ideile lui au crapat si au facut plici tot asa cum autorul lor nu intelesese de unde le ciupise ca autor se zicea dar plagiator nu se facea, pentru ca chiar era. Putina lui minte nu putea sa faca mai mult decat sa scartaie trudnic.



In lipsa lui de creier G. se credea un monstru sacru in ale domeniului unde facuse umbra pamantului fara rost.
Asa ca venind vremea de iesire in pensie, G. cel care se credea iubit, cel mai iubit dintre pamanteni, a venit la o sedinta, a ascultat si a asteptat.
Credea ca unii dintre cei din anturajul sau se vor ridica in picioare si cu lacrimi de crocodil il vor implora sa nu plece, sa ramana cu ei, sa-i miluiascxa asa cum o facuse si pana atunci...
Sa fii fara minte sa ai langa tine un individ care are despre el o parere de exceptie iar ceilalti sunt: zerouri, prosti, nulitati, pigmei, tampiti, idioti, stersi, slugi, trepadusi, lingai, chiori, urati si oricum ii trecea lui prin minte.
Tacere. Numeni nu si-l mai dorea sa le imputa aerul din birou.
Asa a ramas G. singur cuc, cu aceleasi ganduri de cat de grozav este el si cat de insignifianti sunt cei din jur...
A plecat pe usa din dos, tot asa cum a trait, mocirlit si fara coloana vertebrala, ca o sluga la potentatii zilei, pe care i-a slujit fara sa crcteasca, lingandu-le nu dreapta, ci condurul murdar de noroi si de altele prin care calcasera din neatentie.





.