Biblioteca americană

Biblioteca Americană era ca un magnet. Stiam de existenta ei inca din studentie. Dupa ce am venit in Bucuresti la studii am avut curiozitatea de a merge la Biblioteca Americana din American Library in Romania, Str. Alexandru Sahia 5-7, Bucharest. Tentatia era mare dar teama era si mai mare. Circulau legende cum ca se filmeaza, cum ca te opreste securitatea, cum ca e periculos. Cum ca n-ai voie pur si simplu. Dupa terminarea facultatii mi-am luat inima in dinti si am facut pasul. Surpriza. Acolo era un furnicar. Nu tu securitate, nu tu oprise de catre ofiteri in civil. Acolo era civilizatie. Sistemul de acces la raft era o noutate. Dupa aceea cum se imprumutau cartile era si mai si. Nu faceai fise, doar functionara muta de colo colo o fisa a cartii. Am mers si la etaj unde era sala de dictionare si reviste. era colosal cata literatura de informatica am gasit acolo. Am comandat si eu cartea lui M. H. Halstead Software Metrics publicata prin 1970 si cand am fost anuntat in ASE ca mi-a venit cartea si sa merg la Biblioteca Americana sa o iau la multi colegi le-au iesit ochii din orbite si ma vedeau deja un om mort. N-a fost sa fie. Inca era de actualitate mitul cu imperialismul, cu vin americanii si cu occidentul care se afla in putrefactie si miroosea ingrozitor, dar toti fumatorii isi doreau Kent si toate femeile isi doreau parfumuri frantuuzesti si tehnica electronica japoneza. Cat despre America, toti o vedeau ca pe o izbavire a libertatii de a cerceta cu adevarat, intr-o desavarsita descatusare de energii. Numai ca filtrele securitatii faceau ca acolo sa ajunga mai mult turisti decat cercetatori, unii dintre ei stand un an si se intorceau fara a vorbi cat de cat engleza. Se zicea ca in timp ce de la noi pleca un tanar sa stea un an, bulgarii trimiteau cam 300 tineri. Numai asa se explica de ce bulgarii ne-au luat-o inainte.
Si in programul BRIE cand plecam in germania de la noi in avion erau cam 25 de persoane, din care 23 mergeau la shoping, in sala de lucru de la universitate erau 3. Bulgarii cati veneau tot atatea erau in sala, ba mai mult, aduceau si profesori care lucrau la universitati in Germania si le sustineau toate initiativele, in timp ce noi 3 eram minoritari in orice decizie...
Si am continuat sa merg acolo pana in preajma Revolutiei din 1989 cand deja era periculoasa zona ca Biblioteca Americana era in spatele teatrului National, langa Inter si acolo deja lucrurile erau cu totul altfel.
Erau niste ani frumosi, mai ales daca se ia in consideratie ca fructul interzis este cel mai gustos de pe pamant. Acum dupa Revolutie cand totul este permis si mai ales in era Internetului, trec cu nostalgie pe langa cladirea Bibliotecii Americane si vad cum se inalta tot felul de constructii care au darul de a coplesi si sufoca.