|
PUBLICATIILE
Publicarea de carti si articole este visul oricarui cercetator sau professor sau doctorand sau student.
Este important sa se parcurga urmatorii pasi:
- documentare temeinica
- constructie proprie
- verificare si validare rezultate
- analiza originalitatii
- discutii cu alti specialisti
- realizarea si publicarea de articole
- publicarea unei carti, ca ultim stadiu al cercetarii.
Nimeni nu trebuie sa procedeze ca folcloristii inculti si de ocazie care vin la cate un post TV de doi lei si zic ei ca au scris un cantec, ca l-au si pus pe muzica si il mai si canta. Iar cand trec la exemplificare te apuca plansul a amar si jale si de duca. Asa se intampla si cu toti cei care scriu carti dupa ureche, fara sa fie temeinici, fara sa stie de fapt ceea ce scriu, pentru ca a scrie inseamna a munci din greu sa fie totul foarte clar.
Cine crede ca o carte se scrie singura se insala, pentru ca pentru o carte trebuie muncit din greu, trebuie citit si recitit textul si mai mult, trebuie constientizat ca autorul ia undeva intre 7 - 10% din pretul cartii. Nimeni nu s-a imbogatit din carti stiintifice pe meleagurile acestea...
Este o rusine pentru cel ce aplica zicerea:
Cartile din carti se face ....
|
Conferinte stiintifice
Conferintele sunt prilejuri excelente de a cunoaste specialisti cu preocupari in acelasi domeniu de cercetare in care activezi.
Conferintele sunt organizate pe sectiuni, dupa un topics bine conturat si selectia de lucrari si mai ales organizarea face sa se intalneasca acei specialisti cu rezultate remarcabile in intervale de timp foarte stranse.
Conferintele sunt anuale sau organizate o data la doi ani, au calendar cunoscut din timp si se anunta rata de respingere din start.
Conferintele au si taxe de participare si se observa o crestere alarmanta a acestor taxe, desi organizatorii nu se prea mai inghesuiesc sa publice volum sau chiar sa dea o mapa cu un CD, un program si un pix cu un bloc notes.
La conferinta exista urmatoarele situatii:
- esti invitat sa prezinti o lucrare in sesiune plenara
- trimiti articol, se accepta si prezinti lucrarea in sectiune
- esti chairman
- faci parte din comitetul de program
- esti invitat de onoare si ti se da o diploma sau o medalie
Sunt putine situatiile in care costurile ti le suporta organizatorii. Pentru studenti exista reduceri.
|
|
PLAGIATUL
Plagiatul este o indeletnicire milenara a speciei umane. Nimeni nu se simte bine pana nu trage cu ochiul in gradina altuia. Nu de alta, dar sa-i fie si lui un pic mai bine.Plagiatul zic unii este o chestiune nevinovata, caci tot ei zic ceva despre nobletea furtului de carti din librarii sau din biblioteci de stat sau particulare.
Cine plagiaza, mizeaza pe faptul ca nu va fi prins.
Inainte de era Internetului, plagiatoul avea o cat de cat sansa de a trece neobservat.
Hotul neprins, e negustor cinstit, se zicea.
Acum, este cu totul altceva.
Intri pe un motor de cautare, tastezi o frantura de propozitie si apar imediat sursele de unde s-a produs delictul.
Asa ca nu mai este niciun secret de niciun fel. Mai exista o posibilitate, aceea ca inspiratia sa provina de la un text aflat de o bucata de monument funerar, pe un soclu de statuie sau scrijelit pe scoarta unui copac din jungla braziliana.
Exista plagiat, plagiatori si mai ales plagiati.
Sunt povesti extrem de interesante legate de fiscare dintre acestia, care merita cunoscute.
Dar exista si abordari extrem de interesante caci de pe Internet, cu copy-paste se fac adevarate minuni. Sau, se faceau, caci toata lumea s-a prins si deja plagiatul este incriminat dur de tot mai ales in invatamant pentru ca trebuie exclusa premisa de:
- producere in serie a tezelor de doctorat, a lucrarilor de disertatie sau a lucrarilor de licenta
- a promova pe posturi didactice universitare cu articole si carti care sunt scrise de altii si sunt insusite de candidati in mod neortrodox
- a apare un ins ceea ce nu este dar de fapt este smecher de smecher, adica hot.
Daca in literatura plagiatul sau acuzatia de plagiat joaca un anume rol, in invatamant rolul este nefast, intrucat se iroseste inteligenta, intrucat cei ce plagiaza o fac in detrimentul propriei lor evolutii. Ei nu produc si asta este marea pierdere. Oricine are resursa necesara de a face ceva special! Asa ca daca ei nu vor plagia, vor face cate ceva, si cine stie, acel ceva are sanse sa fie ceva special. Tocmai aceasta sansa nu trebuie distrusa de sistemul care accepta plagiatul ca forma de existenta sau ca lege a conservarii materiei cenusii.
|
|
|
|
|
Istoria informaticii romanesti
este deosebit de dificil sa se scrie o astfel de istorie, pentru ca:
- faptele sunt foarte proaspete in memorie
- actorii traiesc si sunt dominati de orgolii
- o abordare subiectiva trebuie asumata cu toate riscurile
- cei ce lucreaza in informatica au alte probleme, sa castige bani, nu sa se ocupe de povesti
- exista multe moduri de abordare si este dificil de luat o hotarare.
Acum este vorba numai despre o abordare subiectiva si atat. Cine doreste sa realizeze o lucrare stiintifica, s-o faca si atat. Oare de ce nu avem o carte de istorie a acestui popor care sa nu ridice nicio intrebare? Oare de ce lipseste o enciclopedie adevarata a acestei tari? Nu stiu, dar numai faptul ca aceste lucrari lipsesc sau sunt realizate de cate un pasionat si nu de o echipa, vine sa arate si motivatia clara de ce inca nu a aparut si o istorie a informaticii, asa, un tom de 500-1000 de de pgini cu poze si cu fapte, cu documente si cu o analiza din care sa se vada ca multe lucruri frumoase s-au intamplat si aici pe malurile Dambovitei.
|
|
| |
